34 matches
-
ce: ești strîmbă, cocoșată?) Tu poți să-ți iei și costum de gata, numai să nu crape și ăsta pe tine, da eu ce mă fac, cu gomoasele astea, măcar și Musica: să mă compare ele de la spate? Fănică, mai dezmeticit: Mergem la București. să-ți comanzi! Cînd om ține noi restaurantul din Gara de Nord! Că așa, mă duceam la Slobozia, la tanti Lucica, săraca. În oraș erau trei croitorese și o modistă, dna Jeni, la care se ducea șefuleasa gării și
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
că o să duc la bun sfârșit o asemenea “sarcină”. Mă deranja deci și faptul că toată lumea refuza să-mi spună cine anume mă propusese. Nu știu ce se întâmpla. Mă vedeam parcă prins într-o cursă. Într-un ungher al minții mele dezmeticite se înfiripase o explicație: cel care mă propusese, nici într-un caz altul, nu putea fi decât cel care garantase pentru mine ca să ajung în funcția de administrator aici, în ciuda vrerii directorului Sima și a unora dintre organele locale de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
motive numai de ea știute, musca a decolat iar, Îndreptându-se țintă spre obrazul drept al lui Silvio, care a tresărit din cauza zbârnâitului ce amenința să-i străpungă urechea, a Îndepărtat atacul cu o mișcare rapidă din antebraț, iar apoi, dezmeticit, a Întrebat: — Cine naiba mai e și Volkswagen T. Guevara ăsta? V-am avertizat. Puteați Închide această carte de mult, pe când primele foi Încă nu erau Îndoite, iar muchiile nu li se Înnegriseră ușor, delimitându-se astfel clar de cealaltă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dacă aș fi avut lacrimi, aș fi plâns. Am rămas astfel mult timp, copleșit de tristețe și de durere fizică, semnul sigur al unei stări emoționale reale. Apoi am auzit, parcă înlăuntrul capului meu, un sunet straniu. Am ridicat ochii, dezmeticit deodată. Când sunetul s-a auzit a doua oară, am recunoscut soneria de la intrare. Răsuna ciudat în încăperile goale. Eram aproape hotărât să nu deschid. Simțeam că nu pot da ochii cu nimeni. Rosemary era la Rembers și nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu se audă nici musca! Fata făcu ochii mari și rămase nemișcată, cu creta în mână. Nu ieși bine învățătoarea, că băieții săriră din bănci și începură să arunce cu cărțile. Doi mai zurbagii o luară la fugă prin clasă. Dezmeticită, Luana presimți dezastrul ce avea să se dezlănțuie dacă nu făcea repede ceva. Cu privirea încruntată, încercă să găsească o modalitate de a atrage atenția școlarilor. Deodată, strânse fața de masă, se urcă pe catedră și începu să tropăie. Atrași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răspunse și din nou nu știu ce să facă. Până și receptorul era greu de ținut în mână, o adevărată povară. Tocmai citea un almanah și se lupta cu somnul când a sunat telefonul, era mai comod să refuze, dar vocea interioară, dezmeticită și ea, o îndemnă, du-te, du-te, du-te. Da, spuse repede în receptor, da, bine. Peste cât timp pot veni? Dincolo de vălmășagul din creier, răzbătu în conștient, ca o alarmă, chipul bătrânei de la etajul întâi, cu nasul turtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
agăța funia de gât. Când fluierăturile și huiduielile s-au mai potolit, Starostele postăvarilor i-a strigat: „De-acum nu mai e loc!... Aleargă și dă-l jos! Mai multă înțelegere nici Dumnezeu nu are! Nu te pune cu puhoiu’!” Dezmeticit oarecum, Ceasornicarul a luat-o mai domol. După care a sărit iar la beregată, turbat. „Oameni buni, târgul nu trebuie lăsat la voia întâmplării! În jurul vostru, aproape totul e primejdie, binele e puțin! Ceasul vă previne! Ce e rău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
zig-zaguri mărunte și, ca în reclamele electrice, intermitentă. Atunci am avut prilejul să văd întâi cum o mare tăcere poate fi măsurată de răsunetul goarnei în noapte, fără a-i da de margini. Timp de un ceas. Apoi oamenii, oarecum dezmeticiți, au aprins lămpi inutile și găzoae; au început să se adune prin uliți și să iasă "pe linie", șopăcăind, întrebând, temându-se și încurajându-se. Voi uita vreodată acea noapte? Aveam mai înainte de a citi în cărți, imaginea fioroasă a
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
minunate, scumpe nouă tuturor. Vom înălța o Stațiune demnă, înfloritoare, puternică, mândri de efortul nostru neprecupețit, de idealurile noastre, de tradițiile noastre, de victoria noastră!” Membrii Comitetului Cetățenesc au aplaudat, privind hotărâți adunarea încă năucă, apoi au izbucnit în urale. Dezmeticită brusc, mulțimea a răspuns ca un ecou. Vocea ei, timidă la început, a acoperit Piața. Stațiunea. Nimeni și nimic nu mai putea opri entuziasmul, căciulile zburau prin aer, în mijloc s-a încins o horă; în interiorul acesteia, Comandorul dansa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tulburarea liniștii . Apropo, stimați ziariști, ați scris bine, jandarmii ne-au atenționat să urcăm pe trotuar, și așa am fi făcut dacă ne-ar fi lăsat. Problema a fost că la jandarmi nu știa dreapta ce face stânga, iar odată dezmeticiți, cea mai bună soluție a fost, pentru ei, să se năpustească asupra noastră și să dea cu picioarele în noi. Cei aflați la fața locului nu au lăsat lucrurile așa și și-au susținut dreptatea. Sursa: cotidianul Szekely hirmondo din
ACŢIUNI ALE UNOR ORGANIZAŢII MAGHIARE EXTREMISTE, REVIZIONISTE ŞI ANTIROMÂNEŞTI (2) de CES COVASNA HARGHITA în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349312_a_350641]
-
atitudine șarmantă a dus deserturile în salon, a dat drumul la televizorul din perete și a început să se uite la un meci de baseball. N-a avut timp să se gândească la ce naiba făcea el și nu era încă dezmeticită când, cu un zâmbet pe buze, s-a îndreptat spre ea și a început s-o sărute îndelung. Deși ei îi plăcea la nebunie, se trase puțin, iar el se opri. - S-a întâmplat ceva? o întrebă blând. „Da! Mi-
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
plus, vă veți convinge că nu se poate refuza meniul bogat și gustos de aici! Aveam nevoie de odihnă și, drept urmare, am scos din valize doar pijamalele, urmând ca după somn să ne aranjăm lucrurile. După trei-patru ore de somn, dezmeticiți parțial, ne-am trezit transpirați ca într-o saună. Nu ne-am imaginat că, dacă închidem fereastra, va fi atât de cald. Am deschis-o degrabă, am inspirat aer curat și am admirat grădina pentru câteva secunde. M-am retras
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
dragul cuvintelor pe umeri, dorind să croiești, din condei, o direcție de mers pentru viitorul cititor prin labirintul cuvintelor pe care le-ai plăsmuit cu migală și dragoste, așezându-le în sutele de poezii scrise de-a lungul vremii ... Odată dezmeticită, după șocul produs de primirea neprețuitului cadou purtând încărcătura specială a unei întregi opere de valoare nu numai literară, ci și spirituală, morală și istorică, înmagazinând trăiri unice, reale, speranțe și deznădejdi, agonie și extaz, iubire și resemnare, și câte
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
-La naiba, mi-ai spart timpanul, deschise grăbită. În sfârș ... Vorbele au rămas nerostite..arătarea proțăpită la ușa ei, era o statuie albă ori omul de zăpadă din curtea casei a prins viață ... -FFF..rank??? -Fantoma lui! șopti tremurat, arătarea. Dezmeticită, îl invită înăuntru. Omul înfofolit, cu căciula trasă bine pe cap, cu gulerul paltonului ridicat, a rămas in hol. Zăpada înghețată pe haină, în contact cu căldura din locuință începuse să se scurgă pe podeaua din marmură. A scos din
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
apă de la chiuvetă. A trebuit să mă dezintoxic apoi la „Caneaua spartă“ (sub Arsenal) trei zile, șnur, program complet, zi-lumină și alcoolurile cele mai proletare scoase pe piață, în disperare, de către multilaterala noastră dezvoltată... Beat am intrat și în tranziție. Dezmeticit, acum, când coborârea a început, văd că nici măcar amintiri nu am prea multe. Regrete cu atât mai puțin. Îmi pare rău, cu o jale pe care nici un alcool nu mi-a putut-o ostoi, cu o deznădejde pe care nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lacrimi. Destul de zgomotos, în tăcerea provocată de intrarea sa intempestivă printre viețuitoarele pădurii. Când se răsuci... Un alt moment de tăcere... De astă dată, însoțit de mirarea viețuitoarelor... Pictorul privea atent în jur... cu amândoi ochii. În sfârșit, cu totul dezmeticit, își șterse repede fața, își potrivi panglica la loc și redeveni Dante Negro. ― Asta-i curată gelozie, băiete! Râse cu capul dat pe spate. Semn bun! De fapt, cel mai bun! Reveni la locuința lui Manuc abia peste câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se deschisese. ― Tanța?! făcu dânsul atât de mirat, că-i fu în aceeași clipă rușine de tonul întrebării. Tanța rămăsese lângă ușă, cu ochii mari asupra lui, parc-ar fi nimerit într-o casă străină. ― Iartă-mă, Tănțico! reluă Titu dezmeticit. Uite cum mă găsești!... Lucram, voiam să fac lumină și... Pentru că pornise spre ea, îl opri cu un gest instinctiv și, după câteva secunde, șopti: ― Așteptai pe cineva? Când tânărul vru să răspundă, altă întrebare îl iscodi cu un surâs
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
porni spre portița rămasă deschisă. Slujnica, nemaiauzind guițatul obișnuit de dimineață, ieși repede din casă cu o strachină de porumb în mână. Ignat, fără nici o vorbă, îi înhăță strachina și o luă înainte scuturând boabele, iar porcii după el. Toantă, dezmeticită, începu să țipe: ― Aoleu! Săriți!... Hoții!... Mi-a furat porcii! Ajutor! Ignat, parcă nici n-ar fi auzit-o, ieși pe poartă urmat de toți trei porcii. În mijlocul uliței le aruncă un pumn de porumb, așteptă până ce culeseră boabele și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acum ieșiți de-acolo. ― Să ne plângem la Companie, murmură Parker către Brett care ieșea din cufărul lui deșelat. Mai bine ne-am plânge direct lui Dumnezeu! ― E tot aia, grăi Brett supraveghind semnalizatorul slab de pe panoul congelatorului său. Abia dezmeticit, despuiat, cu corpul încă ud, se pusese pe treabă. Putea merge zile întregi cu un picior rupt, dar nu putea să suporte o funcționare proastă a aparatului său de reanimare. Dallas făcu un pas către compartimentul central al ordinatorului. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aceasta era un paradis conceput pentru cine știe ce creatură necunoscută. Dacă ar fi să aibă dreptate nu și-ar dori deloc să aibă de-a face cu un astfel de demiurg. ― Ce direcție? ― Cum? Pâcla și norii îi întunecaseră și gândurile. Dezmeticită, le alungă cu hotărâre. ― Ce direcție, Lambert? repetă Dallas în microfon, uitându-se la ea. ― E-n ordine... îmi fac prea multe gânduri. O cuprinse un val de părere de rău de pupitrul ei de pe Nostromo. Locul ei și instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
După cotul coridorului, apăru o figură nouă. ― Nici urmă de lichid, colo jos. Înaintarea s-a oprit? întrebă Parker, privind când la Ripley când la Ash. ― Da. După ce a traversat două nivele, răspunse căpitanul, încă uluit de puterea acidului. Ripley, dezmeticită, privi în jur și se miră. ― Suntem cu toții aici. Și Kane? Nu-l veghează nimeni... și nici pe creatura aceea! Se repeziră cu toții spre scară. Dallas ajunse primul la infirmerie. Se uită numaidecât dincolo de geam și se liniști. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de ciotul secundei ce urmează, Suflarea Cosmică nu îmi mai dă răgaz, Și Tihna de Universul rătăcit se´nstrăinează Mă las cuprins de Haosul nedesluțit Și-apoi împins de ritmul său prea infernal Din Lumea cea bizară a visului închipuit, Dezmeticit, ajung din nou pe un tărâm banal, UNDE și CRONOS de mult a ADORMIT.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]
-
amețeala mea, a intrat la mine în odaie și, jurîndu-mi că mă iubește și că mă ia în căsătorie, că totul e o chestiune de formalități, a făcut ceea ce o fată prudentă nu îngăduie decât după nuntă. A doua zi, dezmeticită, am plâns, am mărturisit mamei, care a râs într-un mod foarte ciudat și, în sfârșit, stimatul logodnic a promis solemn tatei că mă ia de nevastă. Am făcut chiar verighete, trusou. Logodnicul se instalase aproape în casa noastră, din ce în ce mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a fi expediată în strada Vasile Lascar nr. 1 51 - ambele tot în București. E vorba despre o publicație în care profesorul Ștefănescu semnează și „Cronica” și „Însemnări” despre ce s‐a mai întâmplat în teritoriu, și avertismente de genul: „Dezmeticiți‐vă!”, înștiințând că „alta e orientarea revistei, nu aceea a catalogării ei în rândul publicațiilor nemțești” ci prezentării de cărți, reviste și ziare, dar și îndrumări „Școlarilor mei” ori pagini despre „Religia viitorului” și file de istoriografie ca în buca
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Lovesc, si ce-mpletit și tare nod Leagă pe fiu de tată. În sfîrșit, Văzînd cu cîtă scîrba mă opun La planu-i contra firii, ca turbat Cu spadă pregătită-a atacat Neapăratu-mi trup, m-a-mpuns în braț, Dar cînd văzu că-ntreg dezmeticit, Brav de-al meu drept, mă și reped la el, Ori speriat de larma ce-am făcut, Deodat fugit-a. GLOUCESTER: Fugă cît de mult, Nu-n țara asta va scăpa neprins, Iar prins, e mort. Ducele,al meu stăpîn
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]