49 matches
-
desinențe zero, pentru a indica persoana verbului. Astfel este de exemplu limba română, în care acest lucru este valabil pentru toate modurile personale, la toate timpurile, în afară de perfectul conjunctiv. Aceeași trăsătură o au și limbile slave, de exemplu cele din diasistemul slav de centru-sud (sârba, croata etc.), sau limba maghiară. În alte limbi, formele personale ale verbelor au evoluat scurtându-se, astfel încât numărul desinențelor s-a redus și au apărut riscuri de confuzie între persoane. În limba franceză, de exemplu, sunt
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
pe deplin fericit zazie studiază vioara și violoncelul timp de zece ani puțin pian și chitară ea dă valorile relative ale monedelor în livre tournois fixează plata angajamentelor rentelor provizioanelor etc vocabularul muntenegrean nu diferă în esență de cel al diasistemului în general unele vehicule blindate folosesc roți în loc de șenile pentru a mări viteza și a reduce întreținerea nu a fost un film mare dar a fost unul bun cu timpul luptele de frontieră au implicat soldați britanici și mai târziu
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Géza a nimerit în cercul interior” este un modalizator, cuvânt fără funcție sintactică în propoziție, însă cu funcție modală, aceea de a exprima certitudinea vorbitorului despre ceea ce afirmă. În unele gramatici ale altor limbi, de exemplu ale limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată, muntenegreană), se consideră parte de vorbire aparte particula, în care este inclus într-un fel sau altul și modalizatorul. Uneori apare ca o subclasă a particulelor, de exemplu la Čirgić 2010, cu denumirea de particulă
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
din 1992, care prevedea că limba oficială a republicii este sârbă, aduc ca argument principal dreptul fiecărei națiuni de a-si avea limba proprie, sprijinindu-se pe exemplele limbilor croată și bosniacă. Ei nu neagă apartenența limbii muntenegrene la acelasi diasistem slav de centru-sud că și celelalte trei limbi din acestă, dar cer că limba lor să se numească oficial muntenegreană. Principalul susținător al ideii de limbă muntenegreană a fost profesorul Vojislav P. Nikčević, de la Universitatea din Nikšić, care a dezvoltat
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
Sandžakului. Standardul muntenegrean are nu numai trăsături comune cu toate celelalte trei standarde, ci și unele comune numai cu cel croat, și altele comune numai cu cel sârbesc. Standardul limbii muntenegrene conține majoritatea trăsăturilor fonologice din standardele celorlalte limbi din diasistem (vezi Limba croată și Limba sârbă). Pe lângă acestea normează pronunțarea (i)jekaviană, care este standard și în croată, precum și câteva trăsături proprii numai muntenegrenei. Este normata o palatalizare provocată de pronunțarea jekaviană. Această produce două consoane specifice, rezultate din palatalizarea
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
necesar, de exemplu pe hărți, pot fi scrise împreună și fonetic, si ca în limba de origine, dacă aceasta folosește alfabetul latin sau pe cel chirilic. Morfologia și sintaxa limbii muntenegrene standard are doar câteva particularități față de standardele din restul diasistemului (vezi Limba sârbă. Gramatică). Unele forme specifice decurg din frecvență mai mare în muntenegreană a grupului "ije". Prin urmare, ca forme negative de indicativ prezent ale verbului "biți" „a fi” sunt normate numai formele cu "ije": "nijesam" ( și "nisam") „(eu
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
dar nu și în registrul curent sau în limbajul administrativ și în cel publicistic. Astfel: Unele conjuncții folosite în literatura muntenegreană veche s-au păstrat numai în registrul familiar de astăzi: Lexicul muntenegrean nu diferă în esență de cel al diasistemului în general. Totuși sunt destul de multe cuvinte diferite. Exemple de cuvinte de aceeasi origine, dar cu forma diferită de cele din sârbă și croată: Exemple de cuvinte diferite, cu același sens în muntenegreană, sârbă și croată: Și forma în care
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
ca și cum ar fi fost beat”. În limba maghiară, valorile imperativului și ale conjunctivului sunt exprimate de o singură formă modala, numită în general „imperativ”, acesta având toate formele personale. Există totuși autori care numesc acest mod conjunctiv-imperativ. În limbile din diasistemul slav de centru-sud, valorile conjunctivului sunt exprimate de prezentul indicativului cu conjuncția "da" corespunzătoare lui "să", în gramaticile lor nefiind luat în seamă un mod conjunctiv. Standardul limbii croate prezintă o preferință pentru infinitiv în exprimarea acțiunilor subordonate care au
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
vedere al reprezentării și dezvoltarii. În sociolingvistică, tipologia lui Heinz Kloss a rezolvat problema definirii unei limbi: limba corsicană este o limbă Ausbau sau de dezvoltare (separată de italiană); dar corsicana si italiana, prin afinitatea structurilor lor, formează împreună un diasistem (sau limbă de la distanță sau limbă Abstand). În limbile romanice, limba corsicană aparține grupului lingvistic italo-romanic. Limba corsicană este utilizată pe întreg teritoriul insulei (fără ca locul său să fie generalizat), cu excepția orașelor din Bonifacio și Calvi, unde încă se mai
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
un dialect toscan. Până în secolul al XIX-lea, cu data-cheie din 1852 atunci când numai limba franceză a devenit limba oficială si când limba italiană este interzisă, limba corsicană și cea italiană sunt considerate ca două forme ale aceleiași limbi (un diasistem), limba corsicană era forma vorbită, cu variantele sale locale, limba italiană scrisă. Din al doilea Imperiu, corsicana este tăiată din italiană care nu mai este limba administrativă a insulei și tinde să fie percepută - în special prin dezvoltarea lentă a
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
grupuri mai periferice, galoromanic și iberoromanic, prezentând caracteristici tipice pentru ambele. În trecut totuși, mai ales din cauza unor presupuneri ideologice, s-a clasificat occitana că fiind pur galo-romanică iar catalana — pur iberoromanică, în ciuda faptului că aceste limbi formează drept un diasistem. Occitana, deși își are origini în sudul Franței, a devenit acolo limba regională și minoritară, fiind aproape în întregime înlocuită cu franceza la prima jumătate a secolului XX. Procesul care a dus la această situație se numește "vergonha" (în traducere
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
În lingvistică, termenul „diasistem” are mai multe accepțiuni mai mult sau mai puțin largi. A fost propus în 1954 de lingvistul structuralist american Uriel Weinreich în încercarea de a aplica metodele structuraliste în dialectologie. El definește diasistemul ca un sistem ce poate fi construit
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
În lingvistică, termenul „diasistem” are mai multe accepțiuni mai mult sau mai puțin largi. A fost propus în 1954 de lingvistul structuralist american Uriel Weinreich în încercarea de a aplica metodele structuraliste în dialectologie. El definește diasistemul ca un sistem ce poate fi construit de lingvist din cel puțin alte două sisteme omogene și discrete care prezintă asemănări parțiale, acestea făcând din diasistem ceva diferit de simpla sumă a sistemelor componente. Weinreich mai menționează că această construcție
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
american Uriel Weinreich în încercarea de a aplica metodele structuraliste în dialectologie. El definește diasistemul ca un sistem ce poate fi construit de lingvist din cel puțin alte două sisteme omogene și discrete care prezintă asemănări parțiale, acestea făcând din diasistem ceva diferit de simpla sumă a sistemelor componente. Weinreich mai menționează că această construcție nu este totdeauna rezultatul unui demers științific, putând fi practicat intuitiv de vorbitori care stăpânesc cel puțin două idiomuri (dialecte și/sau limbi). În sensul cel
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
simpla sumă a sistemelor componente. Weinreich mai menționează că această construcție nu este totdeauna rezultatul unui demers științific, putând fi practicat intuitiv de vorbitori care stăpânesc cel puțin două idiomuri (dialecte și/sau limbi). În sensul cel mai restrâns, un diasistem poate fi stabilit la nivelul unui singur sistem de trăsături ale unui idiom dat. Weinreich dă ca exemplu fonemele vocalice. De exemplu, date fiind două varietăți ale idiomului cu sisteme identice din cinci vocale, /i/, /e/, /a/, /o/ și /u
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
poate fi stabilit la nivelul unui singur sistem de trăsături ale unui idiom dat. Weinreich dă ca exemplu fonemele vocalice. De exemplu, date fiind două varietăți ale idiomului cu sisteme identice din cinci vocale, /i/, /e/, /a/, /o/ și /u/, diasistemul respectiv poate fi reprezentat prin formula: formula 1, unde 1 și 2 sunt varietățile de limbă, // delimitează diasistemul, iar ≈ reprezintă opoziția dintre vocale. Dacă variantele diferă prin realizarea lui /e/ mai închisă în una ([e]) și mai deschisă în cealaltă ([ɛ
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
exemplu fonemele vocalice. De exemplu, date fiind două varietăți ale idiomului cu sisteme identice din cinci vocale, /i/, /e/, /a/, /o/ și /u/, diasistemul respectiv poate fi reprezentat prin formula: formula 1, unde 1 și 2 sunt varietățile de limbă, // delimitează diasistemul, iar ≈ reprezintă opoziția dintre vocale. Dacă variantele diferă prin realizarea lui /e/ mai închisă în una ([e]) și mai deschisă în cealaltă ([ɛ]), diasistemul va fi: formula 2. Un asemenea diasistem poate fi numit diafon, la nivelul unei trăsături morfologice este
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
respectiv poate fi reprezentat prin formula: formula 1, unde 1 și 2 sunt varietățile de limbă, // delimitează diasistemul, iar ≈ reprezintă opoziția dintre vocale. Dacă variantele diferă prin realizarea lui /e/ mai închisă în una ([e]) și mai deschisă în cealaltă ([ɛ]), diasistemul va fi: formula 2. Un asemenea diasistem poate fi numit diafon, la nivelul unei trăsături morfologice este vorba de un diamorf, și se pot stabili diasisteme și în alte domenii ale limbii. Într-un sens mai larg, o limbă este de
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
formula 1, unde 1 și 2 sunt varietățile de limbă, // delimitează diasistemul, iar ≈ reprezintă opoziția dintre vocale. Dacă variantele diferă prin realizarea lui /e/ mai închisă în una ([e]) și mai deschisă în cealaltă ([ɛ]), diasistemul va fi: formula 2. Un asemenea diasistem poate fi numit diafon, la nivelul unei trăsături morfologice este vorba de un diamorf, și se pot stabili diasisteme și în alte domenii ale limbii. Într-un sens mai larg, o limbă este de asemenea un diasistem, format din dialectele
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
prin realizarea lui /e/ mai închisă în una ([e]) și mai deschisă în cealaltă ([ɛ]), diasistemul va fi: formula 2. Un asemenea diasistem poate fi numit diafon, la nivelul unei trăsături morfologice este vorba de un diamorf, și se pot stabili diasisteme și în alte domenii ale limbii. Într-un sens mai larg, o limbă este de asemenea un diasistem, format din dialectele sale. Lingvistul român Eugen Coșeriu a introdus termenul în romanistică, astfel că limba latină a fost interpretată ca un
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
formula 2. Un asemenea diasistem poate fi numit diafon, la nivelul unei trăsături morfologice este vorba de un diamorf, și se pot stabili diasisteme și în alte domenii ale limbii. Într-un sens mai larg, o limbă este de asemenea un diasistem, format din dialectele sale. Lingvistul român Eugen Coșeriu a introdus termenul în romanistică, astfel că limba latină a fost interpretată ca un diasistem având printre componente latina vorbită și, în cadrul acesteia, latina vorbită cultă și latina vorbită populară. De asemenea
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
și în alte domenii ale limbii. Într-un sens mai larg, o limbă este de asemenea un diasistem, format din dialectele sale. Lingvistul român Eugen Coșeriu a introdus termenul în romanistică, astfel că limba latină a fost interpretată ca un diasistem având printre componente latina vorbită și, în cadrul acesteia, latina vorbită cultă și latina vorbită populară. De asemenea, lingvistul belgian Jean-Marie Klinkenberg, studiind limbile romanice vestice, vorbește despre o limbă-diasistem "oïl" și o limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
diasistem având printre componente latina vorbită și, în cadrul acesteia, latina vorbită cultă și latina vorbită populară. De asemenea, lingvistul belgian Jean-Marie Klinkenberg, studiind limbile romanice vestice, vorbește despre o limbă-diasistem "oïl" și o limbă-diasistem "oc". În sociolingvistică există ideea că diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
diasistemul unei limbi este ansamblul tuturor varietăților sale, în funcție de cinci dimensiuni: timp (varietăți diacronice, adică etapele istoriei sale), spațiu (varietăți regionale), grup social (varietăți sociale, sociolecte), context (varietăți situaționale sau stilistice) și sex (varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând cuprinde mai multe asemenea limbi care, din punctul de vedere al lingvisticii comparative, formează o singură limbă "abstand". Exemple de diasisteme formate din limbi standard:
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
varietăți diagenice). În dialectologia actuală, noțiunea de diasistem s-a extins și dincolo de limitele unei limbi "ausbau" sau standard, putând cuprinde mai multe asemenea limbi care, din punctul de vedere al lingvisticii comparative, formează o singură limbă "abstand". Exemple de diasisteme formate din limbi standard:
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]