94 matches
-
38, r. 23: "pe ăsta nu l-a făcut iapă cu armăsar, ci o iapă cu un vînt turbat!"; Vinea, p. 248, r. 20-21: "... flăcăului celui zdrențăros" - Dumitriu, p. 40, r. 5: "...flăcăului. În cămașă de cînepă și ițari de dimie rupți în genunchi, încins cu un brîu lat"; Vinea, p. 248, r. 25-27: "Un mușchi zvîcni pe obrazul boierului: biciul șuieră prin aer cu un pocnet uscat și-l plezni pe flăcău peste obraz" - Dumitriu, p. 40, r. 10: "Boierul
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
ci în acela că foștii călăi s-au văzut pedepsiți de o forță transcendentă împlinind ceea ce oamenii bicisnici n-au fost în stare. Dacă Maria, mama atât de lovită, are o aură de martiră și este vegheată de tot satul, Dimie, pândarul conștiincios folosit ca unealtă de Moise stă în vârful unui plop, zi și noapte, și fulgeră cu lanterna peste case. Pânda lui actuală e gratuită, absurdă, un indicator al demenței care l-a cuprins. Noe, cioplitorul în piatră și
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
care măsoară oamenii cu o ață ca să le facă sicrie potrivite, îi așază o cruce lângă copac, trecând peste cercul de excremente curse de sus și împuțind locul. Cu greu se poate găsi o imagine mai elocventă pentru pedepsirea lui Dimie, sortit, mai devreme sau mai târziu, să se asfixieze, să se înece în fecale. La rândul său, Celce este ros de o boală necunoscută care îl imobilizează la pat și-l face să putrezească. Nu se poate vindeca, după cum nu
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
Adevărul, cu majusculă, nu mai există, iar minciuna cea mai ordinară se poate modula subtil și persuasiv. Cu ea se construiesc discursuri coerente, convingătoare, seducătoare. Moise și Ică sunt marii manipulatori, alături de mai micii ticăloși din Pătârlagele, Celce, Cicerone Stoica, Dimie; în timp ce Maria și Horia Dunărințu reprezintă personajele luminoase și tragice. Însă nimeni nu poate fi așezat cu deplină certitudine într-o categorie sau alta. Ca la Dostoievski, oamenii nu sunt integral răi sau integral buni, nu sunt puri, ci amestecați
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
o revoluție adevărată. De fapt, toată lumea îi proteja pe tinerii și simpaticii aristocrați, iar moșiile la care se refugiau constituiau un adăpost sigur. În exil, tinerii plecau cu punga plină și primeau acolo veniturile proprietăților din țară. La Galați, pe dimia unde cîțiva bonjuriști fuseseră urcați cu forța, aceștia cîntă în cor "Marșul girondinilor"; consulii străini îi adăpostesc în locuințe unde autoritățile nu au acces; funcționarii însărcinați cu reprimarea mișcării se poartă cu fiii marilor boieri mai degrabă crispat și respectuos
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
doctor ca să-mi tai puiul ăsta!". Într-una din zile am ieșit ca de obicei pe uliță și am văzut apropiindu-se un om ca la 50 de ani, îmbrăcat la fel ca și ceilalți țărani: în pantaloni groși de dimie, surtuc și încălțat cu opinci; un bărbat blajin care s-a oprit imediat ce m-am postat în fața lui. În timp ce mă pregăteam să rostesc cuvintele pe care ajunsesem să le spun ca pe o poezie, am simțit cum mi-au fost
Românul care l-a întâlnit pe Dumnezeu. Ce spune un mare scriitor by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34633_a_35958]
-
promisese solemn că va fi „negreșit” la ora și în locul stabilite pentru a dejuna împreună, în salon își face apariția un „tip exotic, de o înfățișare foarte hotărâtă și energică (...), îmbrăcat într-un chip neobișnuit în orașele europene - haine de dimie groasă, tivite cu șiret de lână, dar croite tot nemțește, însă cam nepotrivite pe trup...”. Ceea ce, inițial, este doar o suspiciune inconsistentă, se transformă, în scurt timp, într-o înfricoșătoare certitudine. „Un revolver de calibru mare, ca revolverele militărești” lăsat
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
curvăsări prin calendare în clipa mare de extaz extazul e ca-ntr-o acuarelă din retină pe care -cade anonim pervazul dintre real și grația Divină e sărbătoare azi și-o să mai fie nu strângeți corturi de-ncărturiați de sub pantagruelii de dimie vin la paradă cei mai bravi soldați pe-acolo mai rânjea nomenclatura cu regizori ce-au regizat rutina și holoclausturi - ca uvertura ce s-a cântat mai ieri la Hiroșima acum sunt imnuri totul e un cântec tradiția ne este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Moș Ion îl privi cu milă: --Lasă dumneata afacerea! Stai puțin să văd de ce întârzâie flăcăii! Deși vârstnic, Moș Ion era încă verde. Înalt, spătos, îmbrăcat curat, cu pantaloni albi, strânși pe picior, căciulă albă, mițoasă și palton scurt de dimie îmblănită, urcă scările cerdacului și intră în casă, unde cei trei, cu ochii lucind, încă se mai certau pe procente. --Bine, mă, cât mai discutați, cât vă mai certați, când omul ăla așteaptă să-l scoateți din apă? --Dă-l în
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
capul lui!... parcă-i un blestem pe casa asta? Spuse țârcovnicul Predoiu Ilie, și se închină de câteva ori. - Cum de n-a luat foc întreaga casă? Se întrebă părintele, care-și scotea patrafirul. - A avut pantaloni și haină din dimie... Lâna, sfinția ta, nu se aprinde așa ușor. Hainele au ars mocnit. Dacă ar fi fost îmbrăcat cu alte haine: de cânepă, in sau bumbac, până acum... întreaga casă era scrum. Dinu s-a apropiat de mort, l-a privit
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune în lada de zestre pictată cu flori și motive florale. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care o primise la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război. Lâna pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Apoi abáua albă o trimetea la piuă pentru prelucrarea și vopsirea ei de obicei în negru. Bunicul
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
de la stradă" cum îi spuneau bătrânii, deoarece acolo nu dormea nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care o primise la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război. Lâna pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Apoi abáua albă o trimetea la piuă pentru prelucrarea și vopsirea ei de obicei în negru. Bunicul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
Valea lui Gheorghe, Valea Ruzii sau Valea Lupului, curg roiuri de oameni îmbrăcați în straie de sărbătoare, femeile în costume naționale cusute în război, cu marame de borangic, bărbații cu cioareci, cămăși cu poale albe, scrobite, cu veste negre de dimie și cu pălăriile rotunde și mici pe vârful capului, de ți-e mai mare dragul să-i privești. În aer, răcoare și un dulce miros de fâneață. O mierlă râde în frunziș, apoi zboară fâlfâind din aripi. De departe se
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
zărești, pe ici-colo, grupuri de bilari și țapinari, stând la taifas și punând la cale începerea sezonului de plutărit pe râul Doamnei Clara. Oameni vânjoși, ai căror mușchi se văd proeminenți prin albul imaculat al cămășilor sau al cioarecilor din dimie albă. Toată iarna au făcut șiță, cu care vor merge toamna în Vlașca, să o schimbe pe cereale. Se mai pune și de câte o nuntă, că se mai fac până la lăsatul secului, intrarea în Postul Paștelui. Se tocmesc bucătarii
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
de porumb ducându-l la moară, să-l macine pentru un sătean sau altul, însoțit fiind de cântecul său. Încălțat cu tradiționalele opinci confecționate din anvelope tocite de mașină, legate cu șnur de piele împletit deasupra gleznei, peste pantalonul din dimie groasă lucrată în război, vara cu pălăriuța pe cap, iarna cu căciula de miel puțin țuguiată și cu un dulman gros, căptușit cu pielicică de oaie, de dimineața până seara, mereu ocupat, greu putând să-l arvunești pentru o treabă
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
de porumb ducându-l la moară, să-l macine pentru un sătean sau altul, însoțit fiind de cântecul său. Încălțat cu tradiționalele opinci confecționate din anvelope tocite de mașină, legate cu șnur de piele împletit deasupra gleznei, peste pantalonul din dimie groasă lucrată în război, vara cu pălăriuța pe cap, iarna cu căciula de miel puțin țuguiată și cu un dulman gros, căptușit cu pielicică de oaie, de dimineața până seara, mereu ocupat, greu putând să-l arvunești pentru o treabă
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
în nelipsitele costume populare, el cu :cioareci, cu, cămașă lăsată peste ei, împodobita cu râuri de motive naționale, încinsă la mijloc de un chimir lat din piele groasă, țintuit în capse de arama, cu vestă neagră fără mâneci, confecționata din dimie țesuta în război, cu pălărioara ciobăneasca, cu boruri scurte, iar ea cu fota înflorata încinsă cu bețe, pește ia ce-și lasă ciupagul să se vadă de sub poalele foții cu barișul legat pe cap, chirofoși afar'din cale, discutând între
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
făcea rost de o pereche de jambiere pe care le fixau deasupra ghetelor, că trebuia să te uiți foarte atent ca să le distingi. Bătrânii, pe care îi văd și acum în fața ochilor, aveau o demnitate înnăscută, purtau pantaloni groși de dimie, cămașă albă petrecută pe deasupra, brâu gros de piele în care păstrau amnarul, cremenea, iasca, tabacherea cu tabacul și foița. Toată lumea respecta părul lor alb asemenea trecutului lor fără pată și cuvântul lor avea greutate în orice adunare. Să-i fi
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
Ediția nr. 400 din 04 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Poem de AL.FLORIN ȚENE Glonțul iubiri nu întotdeauna ucide Ruginise arma atârnată în cuiul apusului de ziuă, Undeva la marginea orașului creșteu munții de gunoaie Pe când râul suspina bătând dimia-n piuă Și iubirea aștepta să-i crească tensiunea în ploaie. Era o liniște în sufletul meu de se auzea tăcerea Din ouăle clocite de mierlițe prin copaci, Doar pe mine mă bătea gândul să ascult mierea Din scorburile viespilor
GLONŢUL IUBIRII NU ÎNTOTDEAUNA UCIDE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346659_a_347988]
-
nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune în lada de zestre pictată cu flori și motive florale. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care o primise la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război. Lâna pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Apoi abáua albă o trimetea la piuă pentru prelucrarea și vopsirea ei de obicei în negru. Bunicul
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
în fața noastră se dezvăluie o priveliște magnifică: mănăstirea Agapia Nouă - o cetate a tăcerii care stă retrasă, liniștită, visătoare și care, vorba lui Galaction „se ridică între munți zveltă, albă și strânsă la un loc, ca într-o dulamă de dimie albă”. Agapie, al cărui nume înseamnă "dragoste creștină", a fost un călugăr care a întemeiat în trecut un schit pe locul unde se află azi Mănăstirea Agapia Veche. Călugărițele de aici poartă necontenit, dar nu cu ușurință, firul rugăciunilor de
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
de la mânăstiri, călugări sau ce-or fi fost, cu vorbă rezervată, tacticoasă și prevăzătoare, la locul ei cum se spune, măsurat în toate cele întreprinse și mai ales cu multă frică de Dumnezeu. Totdeauna purta straie strămoșești, cioareci albi de dimie țesută în casă, opinci de piele, mai puțin din cauciuc, adesea papuci făcuți din felurite corcoațe și materiale textile, cămașe cu râuri lăsată peste brâul cioarecilor, adesea petrecută cu un chimir înflorat, căciulă de miel rotundă și înaltă ce amintea
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
Zeul Panteră etc. De ce se nasc munții? Poate pentru a ne oferi, prin nașterea lor, cel mai fascinant spectacol pirocastic, era să zic pirotehnic, erupția vulcanilor, restaurarea faliilor, - râurile își schimbă matca, oceanele se zbat în vâltoarea unde se bate dimia cioarecilor ... Suntem o verigă din lanțul trofic și o monadă din universalitatea vieții veșnice. Continuitatea este certitudine indiferent de ce spun falșii profeți ai zilei. Doar că nimic nu este bătut în cuie, totul este mișcare, așa ca volutele ADN- ului
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
de la stradă" cum îi spuneau, deoarece acolo nu dormea nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune. Deschise lada de zestre a Floarei, soția sa, pe care o primise de la părinți ca dotă la măritiș și, își alese costumul negru din dimie[3]țesută de ea la război. Lâna pentru stofă, o luau de la oile proprii. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Moș Constantin venise în Dobrogea de prin zona Sibiului, odată cu transhumanța. Aici soseau nu numai mărgineni sau țuțuieni cum
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
cu čoa (‹ çohe) „stofă de lină groasă” (Weigand, Jb., XVI, 222). - ciorecar, (țăran, sătean). • Sursa: DER (1958-1966): cioareci pl. 1. nădragi țărănești foarte strâmți, din lână țesuta în patru ițe și deci mai groși decât ițarii; 2. (Banat) ciorapi de dimie pentru femei. [Turc. ČARIK, încălțăminte de piele groasă: sensul intermediar e «ghetre», accepțiunea vorbei în macedo-româna (cf. fr. chausses, nădragi, lit. încălțăminte)]. • Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929): cĭoárecĭ m. pl. (văr. din turecĭ. V. tureac). Vest. Pantalonĭ țărăneștĭ
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]