35 matches
-
rezonanță magnetică nucleară (RMN) doi:10.1103/PhysRev.99.559, fizica solidului, semiconductori, și sisteme foltovoltaice pentru transformarea energiei solare în energie electrică. Ionel Solomon a dedus ecuațiile de spin nuclear care-i poartă numele și a dezvoltat teoria interacțiilor dipolare magnetice nucleare în solide. În 1958 i s-a acordat (împreună cu profesorii Anatole Abragam și J. Combrisson) Marele Premiu pentru Cercetare ("Grand Prix de la Recherche", împreună cu A. Abragam și J.Combrisson) în Franța, și în 1963 i s-a acordat
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
sarcinii electrice este proporțională cu mărimea forței aplicate. Prin acțiunea forțelor F pe direcția axelor mecanice rețeaua se deformează și centrele de greutate ale particulelor cu sarcini negative și ale particulelor cu sarcini nu mai coincid. Apare un moment electric dipolar și deci sarcini electrice de polarizare. Doza de pickup este un cristal piezoelectric care este supus unor forțe de compresiune variabile și în funcție de adâncimea șanțului pe disc se va genera o tensiune variabilă corespunzătoare semnalului înregistrat. Brichetele piezoelectrice sunt echipate
Efectele curentului electric () [Corola-website/Science/312275_a_313604]
-
combină metodă de accelerare a unui accelerator liniar cu orbită circulară a unui betatron. Primul sincrotron operațional a fost fabricat în 1947 de General Electric. În prezent, sincrotronul este cel mai utilizat model de accelerator circular. Câmpul magnetic al magneților "dipolari" amplasați în lungul orbitei deviază electronii între secțiuni liniare succesive. Aceste secțiuni formează o structură închisă cu o formă aproximativ circulară. Focalizarea fascicului de electroni este realizată separat, de magneți "cuadrupolari" și "hexapolari". Pentru creșterea energiei particulelor este utilizat un
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
numită "radiație de sincrotron", este între 5 și 10 ordine de mărime mai mare decât în cazul surselor de laborator. În plus, radiația emisă, descrisă de o teorie de Julian Schwinger, are un spectru continuu. Radiația emisă din interiorul magneților dipolari are luminozitatea cu aproximativ 5 ordine de mărime mai ridicată în comparație cu o sursă de laborator. Pentru creșterea luminozității radiației X cu alte 5 ordine de mărime, structuri adiționale, numite "undulator" sau "wiggler", sunt instalate care, deoarece conțin un câmp magnetic
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
numite "undulator" sau "wiggler", sunt instalate care, deoarece conțin un câmp magnetic, imprimă o oscilație adiționala electronilor (câmpul magnetic al unui wiggler duce la o oscilație a electronilor mai pronunțată decât cel al unui undulator). Radiația X generată în magneți dipolari, undulatori sau wiggleri nu poate fi deviată de către câmpuri magnetice sau electrice și se propagă în linie dreaptă în interiorul unei structuri atașate la inelul de acumulare, denumită "linie experimentală". La capătul liniei experimentale se află "stația experimentală" unde au loc
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
în afara atmosferei marțiene, la 30 august 2006. În septembrie 2006, "MRO" și-a mai pornit motoarele de două ori pentru a face un acord fin al orbitei sale finale, aproape circulare, aflate la o altitudine de deasupra suprafeței marțiene. Antenele dipolare SHARAD au fost desfăcute la 16 septembrie. Toate instrumentele științifice au fost testate și majoritatea erau oprite înainte de conjuncția solară ce a avut loc între 7 octombrie și 6 noiembrie 2006. După sfârșitul conjuncției, a început „prima fază științifică”. La
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
Cercetările asupra efectului fotoelectric relativist din păturile electronice interioare ale atomilor, inițiate odată cu teza de doctorat (1958), au fost completate ulterior (1977) prin calculul corecțiilor radiative. Cercetările asupra proceselor atomice cu doi fotoni au început cu evaluarea nerelativistă, în aproximația dipolară electrică, a amplitudinii de împrăștiere elastică a fotonilor de atomul de hidrogen în starea fundamentală. Calculul nerelativist a fost extins pentru a include retardarea, conducând la descrierea nerelativistă completă a împrăștierii Compton de un electron atomic din pătura K. Aproximația
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
electrică, a amplitudinii de împrăștiere elastică a fotonilor de atomul de hidrogen în starea fundamentală. Calculul nerelativist a fost extins pentru a include retardarea, conducând la descrierea nerelativistă completă a împrăștierii Compton de un electron atomic din pătura K. Aproximația dipolară a fost apoi folosită în studiul împrăștierii Compton din pătura L. Rezultatele acestor lucrări (printre care confirmarea existenței unei divergențe infraroșii, prevăzută de electrodinamica cuantică, și punerea în evidență a unei rezonanțe în spectrul fotonului împrăștiat) au generat un interes
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
de energie. Primele acceleratoare circulare au fost ciclotronii, inventați în 1929 de Ernest Lawrence la Universitatea Berkeley din California. Ciclotronii au o singură pereche de plăci adâncite în forma de „D” pentru a accelera particulele și un singur magnet mare dipolar pentru a devia deplasarea într-o orbită circulară. Este o proprietate caracteristică particulele încărcate într-un câmp magnetic constant și uniform, B, pe care orbitează cu o perioadă constată, la o frecvență numită „frecvență ciclotronică”, atât timp cât viteza lor este mică
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
viteza luminii la doar câțiva MeV), dar doar pentru o variație limitată de energie și particule mai grele la energii sub-relativiste. La fel ca la izocronus ciclotronul, ei reușesc să obțina o rază continuă, dar fără nevoia unui magnet uriaș dipolar ce se poate îndoi acoperind întreaga raza a orbitei. Un alt tip de accelerator circular, inventat în 1940 pentru accelerarea electronilor, este betratonul. Ca și sincrotronul, acesta folosește un magnet în forma de gogoașă (cu gaură în mijloc) cu un
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
caracteristică unor fluxuri provenite din interiorul planetei. Acest câmp poate fi generat de mișcările fluide convective dintr-o pătură subțire de lichide cu conductivitate electrică (probabil o combinație de amoniac, metan și apă) rezultând astfel un efect de dinam. Componenta dipolară a câmpului magnetic de la ecuatorul magnetic al lui Neptun este de aproximativ 14 microtesla (0,14 G). Momentul magnetic dipolar al lui Neptun este de aproximativ 2,2 T·m (14 μT·"R", unde "R" este raza lui Neptun). Câmpul
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
de lichide cu conductivitate electrică (probabil o combinație de amoniac, metan și apă) rezultând astfel un efect de dinam. Componenta dipolară a câmpului magnetic de la ecuatorul magnetic al lui Neptun este de aproximativ 14 microtesla (0,14 G). Momentul magnetic dipolar al lui Neptun este de aproximativ 2,2 T·m (14 μT·"R", unde "R" este raza lui Neptun). Câmpul magnetic al lui Neptun are o structură complexă care include contribuții relativ mari ale unor componente non-dipolare, inclusiv un moment
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
2 T·m (14 μT·"R", unde "R" este raza lui Neptun). Câmpul magnetic al lui Neptun are o structură complexă care include contribuții relativ mari ale unor componente non-dipolare, inclusiv un moment cvadripolar ce poate depăși în putere momentul dipolar. Spre deosebire de Neptun, planetele Pământ, Jupiter și Saturn, au doar momente cvadripolare relativ mici, iar câmpurile lor sunt mai puțin înclinate față de axa polară. Momentul cvadripolar mare al lui Neptun poate fi rezultatul decalajului față de centrul planetei și al constrângerilor geometrice
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
renunță la anumite forme de frumusețe"347. Relația dintre Dumnezeu și lume poate fi cel mai bine înțeleasă dacă facem o asociere cu relația dintre o persoană și corpul său. Corpul lui Dumnezeu se schimbă, dar Dumnezeu rămâne același. Conceperea dipolară a lui Dumnezeu ne arată o ființă perfectă care într-un sens este afectată de acțiunile celorlalte entități și într-un alt sens, existența sa nu poate fi periclitată de lucrurile și evenimentele la care participă. Ideea că totul este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este determinat de evenimente contingente după cum apar în existență în diferite momente 439. Hartshorne critică "teismul clasic" deoarece acesta propunea o perspectivă greșită prin faptul că introducea un contrast între Dumnezeu și Lume. Hartshorne se referă la Dumnezeu ca fiind "dipolar" plecând tocmai de la diferențele prezentate între teismul clasic și cel neoclasic: în perspectiva teismului clasic Dumnezeu este absolut, creator, infinit și necesar în timp ce lumea este relativă, creată, finită și contingentă. Dumnezeu trebuie prin urmare privit în același timp absolut și
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
From St. Anselm to Contemporary Philosophers, Anchor Books, New York, 1965, p. 121. 417 Goodwin, "The Ontological Argument in Neoclasical Context: Reply to Friedman", în Erkenntnis, pp. 226-227. 418 Donald Wayne Viney, "How Firm a Possible Foundation? Modality and Hartshorne's Dipolar Theism", în Randy Ramal (ed.), Metaphysics, Analysis, and the Grammar of God: Process and Analytic Voices in Dialogue, Mohr Siebeck, Tubingen, 2010, pp. 3-4. 419 Daniel Dombrowski, Rethinking the Ontological Argument, Cambridge University Press, New York, 2006, p. 49. 420 George
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ele sunt responsabile de existența lichidelor și cristalelor moleculare. Acestea sunt forțe atractive și nespecifice. Există trei tipuri de forțe Van der Waals: - forțe Keesom ce rezultă din interacțiunea electrostatică între moleculele polare; - forțe Debye ce rezultă dintr-un moment dipolar indus, proporțional cu polaritatea; - forțe London ce sunt rezultatul unui efect cuantic și static. Legăturile de hidrogen Atunci când un atom puternic electronegativ A (F, O, N...) este legat de un atom de hidrogen, se produce o polarizare internă a acestei
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
nbutanolului, toluenului, poli(viniltoluenului) și a copolimerului VT : DVB precum si distanța dintre copolimer și agentul porogen sunt prezentați în Tabelul 1 Mărimea Rij stabilește puterea de solubilitate a agentului de formare a porilor, țin=nd cont de contribuțiile legăturilor dispersive, dipolare și de hidrogen, conform relației următoare: unde: δ1i și δ2i ( i =d, h, p) sunt coordonatele agentului de formare a porilor și a copolimerului Cea mai mică valoare a mărimii Rij indică cea mai mare putere de solvatare a agentului
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Violeta Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1452]
-
2-bis[4-(4dicarboxifenoxi)- fenil]propan cu diferite diamine aromatice [29]. Polimerii obținuți au prezentat viscozitate inerentă în intervalul 0,54-0,73 dL/g și masă moleculară medie gravimetrică în domeniul 54000-124000 g/mol. Ei au fost solubili în solvenți amidici dipolari, în tetrahidrofuran și chiar în cloroform. Temperatura de tranziție sticloasă a acestora s-a situat în domeniul 244-282°C, iar temperatura la care pierd 10% din greutate a fost de peste 460°C. Din acești polimeri s-au obținut filme flexibile
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
solvenți organici, în bună corelație cu valoarea mare a segmentului statistic Kuhn (38,59 Â). Deși în cazul polimerului 76d, valoarea segmentului Kuhn nu este foarte mare (24,35 Â), acesta nu a fost decât parțial solubil în solvenți aprotici dipolari, probabil datorită unei împachetări mai dense a lanțurilor macromoleculare. S-a arătat pentru câțiva polimeri că există o relație între temperatura de tranziție sticloasă (Tg) și temperatura inițială de descompunere (Td) [30]: Valoarea lui a pentru poliamide și poliimide se
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
orientează atomii mai electronegativi, cu sarcina fracționară negativă, δ-, spre anod, iar atomii mai electropozitivi, cu sarcină fracționară pozitivă, δ+, spre catod. separarea sarcinilor pozitive și negative în particule determină apariția momentului electric indus în moleculele nepolare (inițial cu momentul dipolar μ = 0) care devin astfel polare, atâta timp cât se află sub acțiunea câmpului electric. Moleculele polare (cu momentul de dipol μ ≠ 0) își amplifică momentul electric permanent pe seama polarizării induse. 78 momentul de dipol indus, μi, depinde de intensitatea câmpului inductor
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
care posedă dipoli permanenți, fiind atractive de tip dipol-dipol; de exemplu apă-alcool etilic. Moleculele pot fi considerate dipoli electrici, deoarece centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor negative. în acest caz dipolii tind să se orienteze paralel, cu momentele dipolare coliniare, orientare ce este permanent deranjată de agitația termică în așa fel încât se stabilește o distribușțe statistică. Forțele de inducție se realizează între molecule polare și nepolare uneori acționând în același sens cu forțele de orientare. Moleculele polare pot
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
simetrice datorită faptului că molecula poate fi considerată un oscilator armonic, deoarece nucleul poate vibra în contra timp cu electronii, în acest fel putând să ia nașere un dipol temporar. Dipolul temporar poate da naștere într-o moleculă vecină unui moment dipolar indus, ambele momente atrăgându-se. Pentru aceste trei tipuri de interacțiuni, calculele au arătat că forța de interacțiune variază invers proporțional cu puterea a șaptea a distanței dintre dipoli. Forțele Van der Waals sunt întâlnite în solutiile foarte concentrate și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
IV.60) în (IV.59) se obține: Dar cum punctul P este foarte departe de dipolul electric, se poate face aproximația că și atunci pentru potențialul electric ân punctul P se găsește: Un dipol electric se caracterizează prin momentul său dipolar care este prin definiție produsul între sarcina elctrică a dipolului și distanța dintre saicini, deci în cazul prezentat momentul dipolar va fi: ae2=µ (IV.63) Introducând (IV.63) ân (IV.62), se obține pentru potențialul electric în punctul P
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
aproximația că și atunci pentru potențialul electric ân punctul P se găsește: Un dipol electric se caracterizează prin momentul său dipolar care este prin definiție produsul între sarcina elctrică a dipolului și distanța dintre saicini, deci în cazul prezentat momentul dipolar va fi: ae2=µ (IV.63) Introducând (IV.63) ân (IV.62), se obține pentru potențialul electric în punctul P: Deci potențialul electric într-un punct produs de un dipol electric este invers proporțional cu pătratul distanței de la dipol la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]