73 matches
-
această poziție, cum s-a și dovedit, mai curând întărea dictatura comunistă, în loc s-o slăbească. Cei mai mulți, care, cât de cât, aveau ceva în cap au mers mult mai departe pe calea evoluției lor politice și glasul acestora suna destul de distonant. Popularitatea lui Lenin și a altora a scăzut într-atât, încât critica nu mai suna ca o învinuire, ci aproape ca un elogiu: autoritățile apăreau nu ca niște dogmatici fanatici, ci ca niște oameni pragmatici care neglijau voit doctrina învechită
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
grup? - Da. Nu. Unul a murit și a fost înlocuit. Suntem tot timpul zece. - Toți aveți mai mult sau mai puțin aceeași vârstă? Dacă Lucídio ar fi luat și notițe pe masa aceea de cafenea, n-ar fi fost ceva distonant față de tonul întrebărilor sale. Dar pe moment nu mi-am dat seama de acest ton de interogatoriu. Am povestit tot. Am povestit istoria Clubului Chifteluței. Lucídio își întrerupea zâmbetul lui constant, cu buzele strânse, numai ca să spună ,Ah" sau ,Mmm
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
și răspîndise minciuna ,de-a lungul și de-a latul mării". Cauzele care îl determină pe Odiseu să plece din nou sînt însă mai profunde decît revendicarea numelui sau găsirea unui final pentru povestea sa neterminată, amenințată de ridicol și distonantă față de celelalte, ale eroilor de la Troia care, găsindu-și moartea, își confirmaseră calitatea eroică. Dar căutarea celui ce se numea Ulise este doar un pretext, recunoscut ca atare de Telemah. Demersul Penelopei se adîncește tot mai mult în straturile profunde
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
s-a atins de ele"; "admirație pt Mircea"; "nu mai are ochi decat pt el" (Adrian Șchiop, pe bune/pe invers). Uneori includerea fără semnale speciale în text a unor asemenea abrevieri creează rebusuri ad-hoc și produce un contrast, o distonanta voita între intenția practică, presupusa eficacitate a notării și tonul căutat estetic al discursului: "E pdop geamul deschis și curentul cald care-ți intra Ťprietenosť pe sub tricou, șunt pda vocile copiilor care se joacă pana tarziu" (Adrian Șchiop, op. cît
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
și mai puțin pentru elevi. Dascălii sunt cei care aleargă după premii, ei fiind cei care beneficiază, în funcție de numărul diplomelor, de grade didactice, salarii de merit, diverse bonusuri și îndemnizații. Vă dați seama ce luptă surdă (uneori chiar cu mijloace distonante, neconvenționale) se dă între cei ce ar trebui să proclame și să prezerve regulile de igienă ale unei competiții. Mai mult, profesorii de instrument își supun propriii elevi la cazne inimaginabile, încurajân-du-i sau chiar forțându-i să abordeze repertorii ce
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o țară a lui Cremene. (Terra incognita) Stăpân peste "țara lui Cremene, tărâm al viziunilor terifiante, al pustiului fără ieșire și al morții, țară străină, de necuprins, surprinzătoare prin diversitatea ei distonantă, Emil Botta se înstrăinează de sine, "loc al nimănui și al tuturor", pentru a se regăsi, fără bucurie, la capătul unui drum in esentia circular. IV Mișcarea retractilă a poeziei "Poezia modernă este romantism deromantizat"55, declară sentențios Hugo Friedrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
logice care se stabilește între ele ("purtînd germenii unei viitoare construcții", P 2005). În afara metaforelor conceptuale, prezente în orice tip de discurs, limbajul politic românesc - în special cel parlamentar - alunecă uneori în acumulări metaforice, pur afective, urmînd modele poetice destul de distonante, nepotrivite cu contextul: "În fiecare iarnă fulgii imaculați care se aștern peste mormintele acestor fii ai neamului se transformă pe obrajii noștri în lacrimi de pioasă aducere-aminte, recunoștință și reculegere" (P 2006); "Orizonturi noi și parcă cerul își deschise bolțile
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
și 35 de ani de genul masculin" (Săptămâna Financiară, 129, 24.09.2007). Sînt destule semne că acest uz ar avea șanse să se răspîndească în viitor; pînă vom ajunge, poate, să ne obișnuim cu el, mi se pare supărător, distonant și artificial.
Genul din gramatici și cel din chestionare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9209_a_10534]
-
am tradus se află sub semnul tău.“ Cântarea Cântărilor a fost tradusă de el În 1928, deci În perioada În care Între noi nu mai existau sfâșieri (și este o inepție afirmația lui Ianikovski cum că acea traducere ar suna distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate de Mendel Osipovici, având o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci când traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
țintuită locului, cu ochii cablați pe ea. Până când sosește un tânăr cu o înfățișare ce ar trece drept atrăgătoare, dar care mi-a provocat pe loc un sentiment de neplăcere. Bineînțeles, se duce întins spre cartea ce face o notă distonantă pe raft și începe s-o inspecteze cu multă atenție. Nicio urmă de uimire, amuzament sau dezgust nu se poate citi pe fața lui, sau măcar de interes. Privirea lui inexpresivă, ca o foaie albă de hârtie, continuă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
parte, lipsa cronică de spațiu, fenomen apt de a-i induce o distinctă senzație de claustrofobie, și, pe de altă parte, caracterul haotic al celor mai multe dintre clădirile noi, orientate în toate direcțiile posibile și amestecate, de-a valma, cu construcții distonante. Mai mult, interiorul acestor case, plin până la refuz de obiecte, constituie un straniu contrapunct la spațiul gol, la acel vid sugestiv care definea locuințele tradiționale. Hibridizarea care își pune amprenta pe majoritatea covârșitoare a orașelor nipone nu poate fi înțeleasă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de dicționar ? Chiar avem nevoie de el ?) Dacă nu le transcriu aici, e din simplul motiv că nu mi se pare oportun să le scot din context. Mergeți pe mâna mea și citiți-le de la sursă. N-o să vă sune distonant. Autorul le asamblează în așa fel încât obida lui, rostită cu umor, să obțină măcar complicitatea publicului. Unul din primele episoade ale cărții e nu extraordinar (am niscaiva reproșuri să-i fac), dar plin de haz. Se numește Vasilică și
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
reprezintă o măsură conexă, de corelare sau de politică legislativă în raport cu obiectul ordonanței de urgență, ceea ce duce la concluzia că textul criticat nu are legătură cu obiectul ordonanței de urgență aprobate, reglementând un aspect neavut în vedere, distonant și diferit de aceasta. Parlamentul este organul legislativ suprem al poporului român, însă în procedura de legiferare trebuie să respecte exigențele constituționale referitoare la aspectele formale ale acesteia. Astfel, în procedura generală de legiferare ține de opțiunea exclusivă a Parlamentului
DECIZIA nr. 56 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253873]
-
și unitar al relațiilor sociale reglementate. Însă extinderea obiectului de reglementare trebuie realizată mai întâi prin titlu, pentru că, potrivit jurisprudenței antereferite a Curții, titlul legii este cel ce fixează obiectul său de reglementare, neputând astfel să existe o relație distonantă între titlu și conținutul efectiv al legii. Or, titlul legii privește modificarea Codului de procedură civilă, iar art. III din lege reglementează o acțiune în materie de filiație, care nu are nicio legătură cu acest cod. Acțiunile privind filiația sunt
DECIZIA nr. 56 din 16 februarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253873]
-
1) din Constituție, înfăptuiesc justiția în numele legii. Prin urmare, reglementarea competenței autorității pretins păgubite de a emite o decizie de imputare, precum și conferirea caracterului de titlu executoriu al acesteia, prevăzute de art. 25 din OG nr. 121/1998, sunt distonante în raport cu principul statului de drept și al securității juridice, inducând arbitrariu, subiectivism și un caracter aleatoriu în desfășurarea raporturilor de muncă, ceea ce este contrar art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Având în vedere că procedura
COMUNICAT din 15 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/207959]
-
I, nr. 103 din 7 februarie 2023, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25, 27-43 și 47 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998, statuând, în esență, că reglementarea caracterului de titlu executoriu deciziei de imputare prin aceste texte este distonantă și chiar anacronică în contextul ansamblului normativ aplicabil în materie, fiind astfel contrar principiilor statului de drept și securității juridice, consacrate de art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Cu acel prilej, Curtea a reținut, față de nemulțumirea autoarei
DECIZIA nr. 258 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270814]
-
Decizia nr. 355 din 26 mai 2022, paragraful 29). ... 38. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că reglementarea competenței autorității pretins păgubite de a emite o decizie de imputare, precum și conferirea caracterului de titlu executoriu al acesteia sunt distonante în raport cu principul statului de drept și al securității juridice, inducând arbitrarul, subiectivismul și un caracter aleatoriu în desfășurarea raporturilor de muncă. Prin urmare, ori de câte ori angajatorul se pretinde păgubit are la dispoziție, potrivit art. 21 din
DECIZIA nr. 649 din 15 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/264629]
-
si până atunci cărțile, dar nu reușiseră să ni le vândă. Acum le cumpără toată lumea, scriitoarea de limbă germană plecată din țară în 1987, odată cu alți patru-cinci confrați bănățeni, a fost înălțată brusc la rangul de glorie națională. Fac notă distonantă câteva bombănituri din tabăra paranoiei neaoșiste, care interpretează până și această recunoaștere a unei valori literare cu semnificații majore în epoca noastră ca pe o palmă pe obrazul veșnic desconsideratei Românii: oare n-am avut noi scriitori mai mari, mai
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
oprime.” Inutil de precizat că, în tot timpul examinării, gândurile candidatului vor zbura departe, foarte departe de arcanele traducerii din greacă - deși, bizară coincidență, ea descrie tocmai... primii pași ai lui Ulise pe insula nimfei Calipso. Versurile limpezi răsună însă distonant în incinta liceului bucureștean, iar magia sentimentelor pe cale să se închege îndeamnă la reverii de altă natură: „‘Lăsați-mă după femeia necunoscută, s-o pândesc la colțul străzii, să pătrund cât de puțin în încâlceala cărărilor străbătute de pasul ei
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
mama ei" (stiri . acasa. ro); „Andreea Spătaru cumpără non-stop haine pentru bebeluș" (time4news.ro) -, la cele (ironice, probabil) de critică literară: „Dialog, narațiune și strategii narative non-stop" (Contrafort, 10, 2008). Din punct de vedere stilistic, utilizarea lui non-stop e adesea distonantă, dar presiunea uzului (uneori însoțită de o notă de exagerare ironică) se dovedește mai puternică: vorbim non-stop, ne mirăm nonstop, ne îngrijorăm non-stop.
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
supărătoare cu cît adesea condițiile grafice ale publicațiilor sînt excelente, acuratețea formei intrînd într-un contrast dramatic cu precaritatea conținutului. Mi se pare ciudat mecanismul psihologic sau economic prin care ajung la noi astfel de texte, foarte adesea nu doar distonante, incoerente, ci pur și simplu incomprehensibile; presupun că, în graba absurdă cu care se fac toate, înainte de publicare nu le mai (re)citește nimeni, nici măcar traducătorul. Indignările de mai sus sînt provocate de răsfoirea, de curînd, a unei cărți practice
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
partitura. Cu aceeași ardoare, cu aceeași calitate a vocii și interpretării. Pentru că, da, aceasta e însușirea adusă pe scena operei de noua generație de staruri: marele talent actoricesc. Epoca doamnelor cu voci emoționante, dar cu prezențe fizice - hai să riscăm - distonante și a domnilorbutoi a apus probabil pe vecie. Ceea ce e paradoxal, de vreme ce, în lumea de azi, se poartă din ce în ce mai mult stilul șleampăt. Prin operă, lumea de azi redescoperă tot mai puțin existentele valențe ale umanului. Felul în care trăim, dedublați
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
am tradus se află sub semnul tău.“ CÎntarea CÎntărilor a fost tradusă de el În 1928, deci În perioada În care Între noi nu mai existau sfîșieri (și este o inepție afirmația lui Ianikovski cum că acea traducere ar suna distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate de Mendel Osipovici, avînd o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci cînd traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de un loc fizic? Sau de un obiect cu Însușiri ieșite din comun? Feciori de curvă! Filosoful sări ca ars la acea Înjurătură neașteptată, surprins și el de un șuvoi căldicel de picături aurii care plouau din cer, Împreună cu melodia distonantă a unui cântec deocheat. Deasupra lor, În picioare, pe rămășițele unei cornișe a vechiului portic roman, unul din servitorii familiei Donati se descheiase la nădragi și urina pe adversarii săi, Înălțând cu jetul un magnific arc triumfal. Dante sări cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hățiș de ipoteze neconcludente. Adunarea se prelungea de câteva ceasuri bune, Împrăștiate asupra unei multitudini parcă nesfârșite de deliberări nesemnificative. Însă, de câteva momente, ceva Începuse să Îl deranjeze, ceva ce se insinua În toate acele discuții ca un sunet distonant, strident. - Ar fi de semnat actul... auzi răsunându-i În urechi. Unul dintre priori se apropiase și Îi Întindea o călimară și o pană. - N-am timp de hârtiile voastre! exclamă. - Dar e darea de seamă a administrației pe ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]