2,589 matches
-
nume frumos: memorii suedeze, memorii pe care numai un străin trăind în Suedia le-ar putea numi așa, un străin care trăiește schizofrenic în două locuri, sau chiar mai multe, inconștient, dar controlat, mereu conștient, autodisciplinat, prin efort intelectual, de diurnul vieții suedeze. Renè s-a trezit foarte tulburat, strigându-mi: Unde ești? Ce faci acolo? Vino lângă mine!" Apoi mi-a povestit privindu-mă adânc, chiar în ochii ochilor mei: Eram la Paris, nu știu în ce an, dar eram
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
nou șir de avantaje. Cu cât mai rău la bază, cu atât mai roz-bombon la vârful piramidei. Cu un cinism posibil doar într-o țară de vânători și pescari, parlamentarii au decis că trebuie să li se verse în cont diurnă nu doar pentru zilele când se află la serviciu, ci și atunci când stau acasă, în preajma soaței, a secretarei-amante și a diverse admiratoare din "teritoriu". Printr-o singură mișcare, aceste bășici umflate au mai smuls o halcă din bugetul țării. Nimeni
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
și în apele tulburi ale subconștientului, Victor Brauner, înzestrat oarecum ereditar pentru comunicare extrasenzorială, descoperă o altă realitate și fundamentează o altă filozofie asupra vieții. în sistemul său imagistic și în universul său de forme construcțiile hegemonice se prăbușesc, miturile diurne se spulberă, și Omul, omul renascentist, înțeles ca summum al firii, ca eflorescență ultimă a creației, nu este decît locul de întîlnire a unor multiple tensiuni și a tot atîtor relativități. Perspectivei teologice i se substituie una de tip magic
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
el e dator, ca să se poată apăra, să-și bată capul singur pentru a stabili ce i se impută. Evenimentele se precipită, tonul narațiunii reflectă accentuarea dramatismului, cercul se strînge implacabil. În derularea epică frontiera nu e voit tranșantă, descripția diurnă, extrem de palpabilă și captivantă implică mereu și o dîră de fantastic, insinuat firesc. Ridicarea spre fabulația alegorică a fost tratată în roman cu precizia detaliului concret, ca și cum ar fi o parte a verosimilului. O anume îndoială asupra cadrului a fost
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Marina Constantinescu Mărturisesc că n-am agreat niciodată matineele. Nu diurnul, ci nocturnul mi se pare a fi timpul spectacolului. Asta nu înseamnă că ele n-ar fi utile. Nu știu, habar n-am. Ritualul necesar intrării în ficțiune mi se pare grăbit și încropit, nu coboară în interiorul ființei pentru a
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
este "un mecanism homeostatic menit să protejeze ființa", provine dintr-o "necesitate structurală a ficțiunii, ca o condiție ontogenetică", resemantizarea produsă în reprezentările sale pune problema unei gîndiri onirice sau a unui mesaj formulat într-un alt limbaj decît cel diurn, structurat logic. Visul poate influența ca scenariu a ceea ce va fi (și autorul realizează o trecere succintă prin principalele teorii sau reflecții asupra profetismului), ca alegorie, parabolă, sau simbol care se cere interpretat. Sau visul poate fi reflex al mitului
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
în interiorul teatrului, chiar de ceceni, ca să-și justifice în ochii superiorilor atacul, credibilitatea și reușita lui. Cît de fragilă sau, dimpotrivă, puternică, solidă este granița ce marchează hotarul între realitate și ficțiune? Ce fel de coincidențe ne amestecă viețile odată cu diurnul și nocturnul? Pe scenă se aflau soldați. Personaje. Era unul dintre momentele spectacolului. Se aude o împușcătură și alt soldat apare, agresiv, din culise, cerîndu-le protagoniștilor, cu mitraliera îndreptată spre ei, să coboare în sală. Unul dintre actori are o
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
care nu trec pe acolo. E destinul fiecărui personaj și toți o știu sau o presimt. Destin pe care îl asumă, dar, în general, încearcă să îl uite, fiecare după posibilități. Iar dacă, nocturn, omniprezentul labirint este contracarat de închisoare, diurn - îi este contrapusă Curtea, adică simulacrul ordinii. Curtea lui Louis XIV este un bal mascat interminabil, cu schimbări perpetue de parteneri care prind fluturi (sic!), cu neîncetate urmăriri, balete, jocuri de noroc, dar și cu crime care strigă la cer
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
trimis către România, prin punctul de contact Babele, un nou transport de slavă etc. etc.?" Evident că nu! Dar exact acest conținut se vehiculează frecvent în presă ca opinie, ca expresie a unei lecturi inițiatice căreia îi sînt supuse faptele diurne. Mutatis mutandis, în- tr-un registru similar este sacrificată și informația culturală, sobră și neutră după rigorile meseriei, în beneficiul opiniei, al unei opinii voluntariste, inflamate și, în cele mai multe cazuri, semidocte. În locul unei știri folositoare, corecte și fără emfază, care să
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
țară a nimănui și nesfîrșite dune de sare, este Tudor Octavian. Un romantic clasic, dacă pot să-i spun așa, adică un solar îmbrăcat în alb și scăldat într-un albastru dezarmant, el este un apolinic cu vocație dionisiacă, un diurn care și-a făcut din orbecăiala prin catacombele și prin rigolele întunecate al artei românești un tropism profesional și un imperativ etic. Enervat de îndelunga privire maniheică și de cruzimea zglobie cu care tăiem în carnea vie a înseși ființei
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
de altă parte, istoria recentă a României, prin sterilizarea ei ideologică, a suscitat, probabil, în tinerele generații o dorință puternică de a provoca tocmai imaginația și de a dezvolta o autoînțelegere a omului, urmînd cei doi versanți, numiți de Bachelard diurn și nocturn, autoînțelegere, deci, poetică și mitologică. Istoria contemporană a provocat paradoxal, prin catastrofele ei, un fel de urgență a chestiunii dimensiunii duble a omului și a culturii. M. C. - În încheiere, o întrebare tradițională: care sînt proiectele dumneavoastră actuale
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
parafrazarea high-tech a celebrului vers eminescian tocmai această combinație între tradiție și avangardismul tehnic, între poezia română clasică ( superclasicizată, dacă este permis) și jocurile pe calculator. Spre deosebire de cărțile de poeme și cele de proză, acest volum pune în evidență fața diurnă a autorului, modul în care personalitatea acestuia se situează în raport cu societatea și viața literară. Imaginea poetului izolat în turnul de fildeș nu poate stîrni decît zîmbete condescendente în ziua de azi, iar Mircea Cărtărescu a înțeles mai bine decît oricine
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
dispărea, lăsând locul adevăratei dorințe? Nu știu. Mă simțeam pur și simplu vrăjit, emoțonat, extaziat. Senzațe pe care am avut-o de nenumărate ori de-a lungul vieți mele, și nu numai în vise. ș...ț În schimb, în reveria diurnă pe care am practicat-o cu delectare întreaga viață, aventura erotică, pregătită îndelung și minuțos, și-a atins țnta. De exemplu, o visam din tinerețe pe Victoria, frumoasa regină a Spaniei, soța lui Alfonso al XIII-lea. La paisprezece ani
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
părinții mei, împărțind apartamentul, firește Apoi l-am împărțit, cum spui tu, cu propria mea nevastă ( ...) - ...De ce nu v-ați mai căsătorit? - Pentru că așa s-a întîmplat. Mai ai și alte întrebări?". Aceasta este partea vizibilă a aisbergului. Realitatea cotidiană, diurnă, a relației bizare dintre Pavel și Raluca. Două corpuri care se apropie unul de altul periculos de mult, pentru ca apoi să se respingă violent, ca și cum s-ar atinge în puncte cu polaritate comună. Mult mai interesantă este solitudinea lui Pavel
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
aproape ucisă de soare, aerul inconfundabil din Provence, mirosuri și sunete care mă țin trează. Este un ritual de care am nevoie. Indiferent dacă este vară și, implicit, este festival sau dacă este toamnă și ritmurile devin solemne, mai degrabă diurne. Aici, poate mai acut ca niciunde, din punctul meu de vedere, poveștile se suprapun, se intersectează, se concurează, tot așa cum ficțiunea și istoria concurează realitatea. Aici, în iulie, timp de aproape o lună, fascinația teatrului este absolută. Nu există nici o
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
apoi, măi bucuroși, măi teferi, intru poezia-i caldă. În inima mea, toata blîndețea-l simte poet de cînd lumea și-s fericit să o spun și mil altora. Și s-o repet pînă la îngeri!” Emil Brumaru Bântuit de muze, diurn pe apucate și “lunatic” prin însăși condiția greierească a trubadurului, Nicu Alifantis s-a implicat în sute sau mii de activități, cu grația cu care “risipei se deda florarul”. A compus muzică de teatru și film, a avut roluri jucate
Iasi 4u - Pagina 2 [Corola-blog/BlogPost/94712_a_96004]
-
prin efracție să pătrund; mă ninge toamna iar cu puf de plopi, de iarna din suflet n-are cum să m-ascund Oradea asta - urbe cu luna în turn - prozaică-n esență, lirice accese mimează; unii-i privesc chiorâș ritmul diurn care cu-al lor, cel lăuntric, rimează Primarul a fost la o lansare de carte unde patetizând, m-am acoperit de dispreț: edilul radia o sensibilitate aparte, parcă în coastă-i stam, ca un colț de mistreț Arc oțelos încă
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
răspîndite ici, colo. Sfeșnice de toate felurile încălzesc cu pîlpîitul lumînărilor lumina rece a becurilor, degajă mister și îl pregătesc pe spectator pentru reprezentație. Este un interval, un spațiu tampon inspirat pregătit de Ranin, acest teritoriu în care se părăsește diurnul și se înaintează, pe nesimțite, în nocturn, în lumea teatrului. Am venit ca să văd punerea în scenă cu Pescărușul de Cehov a regizorului Laurian Oniga. Mă interesa din toate punctele de vedere. Acum ceva vreme am văzut aici Gîlcevile din
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
o nouă dinamică. Prin animație, zidurile au devenit transparente, spațiile vide s-au repopulat simbolic, iar împrejurimile retrăiesc, la altă scară, vitalitatea asediului. Patrimoniul static și crepuscular s-a preschimbat instantaneu în fapt de viață și în reper al animației diurne. Iar fiecare spațiu este folosit în așa fel încît el să se înscrie în circuit și să-și afirme explicit prezența . Accesul în expoziție, indiferent cu ce se începe, se suprapune cu privirea de ansamblu și cu vizitarea fragmentată a
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
pe măsura anvergurii sale lingvistice și imagistice, un poet mai bătrîn decît mine, deși din aceeași generație cu mine, într-un fel, un tip timid care purta în el și peste el o lume în care colcăiau tristețea, nostalgia, viața, diurnul absolut cufundat în realitatea gol-goluță și nocturnul pătruns de abisul ființei sale, de angoase, frici și metafizici, de tăceri și de moarte. Cristian Popescu s-a născut pe 1 iunie 1959 și a murit pe 21 februarie 1995. Am petrecut
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
instrument al sacrilegiului. Din muzică savantă, devine muzică obscură. Sau, dimpotrivă, semidoctă. 18. în fine, când va fi fost crescută dintr-un topos flegmatic, cu siguranță că muzica ar fi fost să fie singurul lucru ce ne consolează de neplăcerile diurne, fiind totuși cea mai mare dintre neplăceri. Fără ea lumea s-ar plictisi, iar cu ea ar căuta un mijloc mai temeinic să scape de plictiseală. Este nevoia cea mai atrăgătoare, dar și cea mai terifiantă a naturii umane. 19
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se interiorizează, se insinuează în particulele intime ale pigmentului pînă face corp comun cu acesta și împreună cu care iese din locvacitatea diurnă a materiei spre a trece, tot împreună, într-o existență necircumstanțiată. Din această relație specială cu pictura, cu pictura înțeleasă ca act ceremonial și ca formă de restaurație a echilibrului și a ordinii raționale a lumii sensibile, derivă, în ultimă
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
unei melancolii surde. În mod obiectiv, întîlnirea ei cu Țuculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională. Ca modele pure, ca manifestări absolute și, evident, abstracte, ei se înscriu în acea complementaritate mitică a diurnului cu nocturnul, a solarului cu selenarul, a masculinului cu femininul, a sudului cu nordul, a sicității cu umidul, a dionisiacului cu apolinicul. Intersecția lor pe un traseu simbolic, înțeles și el tot ca o reprezentare ideală, ar fi trebuit să
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
foarte pe scurt: prin observarea operei sau prin identificare cu actul creator. Relația cu cei doi critici, deveniți prieteni, s-a înscris în același regim polarizat, care-mi amintește de rândul ăsta un titlu al lui Șerban Foarță: Dublul regim (diurn)/nocturn) al presei. Diurn/nocturn în sensul cel mai propriu. Când veneam în capitală, însuflețit mai ales de dorința de a-i întâlni, după-amiezile le petreceam cu Nicolae Manolescu iar nopțile la Lucian Raicu (diminețile, umblam buimac prin București). Nopțile
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]