1,456 matches
-
antifascist exista dorința și nădejdea deschiderii de către aliați a celui de-al doilea front în Balcani, abia azi, prin politica de integrare europeană și euro-atlantică, acest "front" pare, în sfârșit, deschis. Stevan K. Pavlowitch, Istoria Balcanilor (1804-1945). Traducere de Andreea Doica, prefață de Lucian Leuștean. Editura Polirom, 2002
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
mai revoluționare, fapt ce-i dăduse tăria să refuze cele patru milioane de franci pe care, tocmai spre a-i confirmă Împăcarea deplină, Împăratul Napoleon al treilea i-i oferise. Unii spuneau că erau frați de lapte, mama ei fiind doica celui care ajunsese Împărat. Alții se Îndoiau de aceasta, diferența dintre ei fiind de vreun an și ceva. Un singur lucru era clar: Actualul Împărat, fusese consemnat că nas când familia lui Louis Bonaparte, regele Olandei, hotărâse să o boteze
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
în sărbătorile educative de veselie ale românului." Vinovați pentru importarea pomului de Crăciun erau, în opinia lui P. Ispirescu, "cei procopsiți care au călătorit în Apus", tinerii care au studiat în străinătate și au adus cu ei obiceiuri străine, apoi doicile nemțoaice și franțuzoaice. Face un apel ferm la salvgardarea obiceiurilor neaoșe, la împotrivirea față de moda apuseană, la apărarea "osiei românismului". Pentru ca pericolul să nu mai vină de la clasele avute, sensibile la modă, ideea salvatoare ar fi - scria P. Ispirescu - ca
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
pun felinarul roșu pe frunte/ cînd fac echilibristica/ pe vremuri minodora mi-a născut un dovlecel/ mi-l punea în brațe/ și eu plîngeam eram un șam înduioșat/ pe fereastră se văd steaguri/ în matele mele aleargă un șoarece/ trec doici cu dovlecei în landouri/ își țin semințele închise ermetic/ stai să vezi cîți poeți tineri răsar din ele și-ți intră-n urechi/ și deodată devii serios/ ai nevoie de un bastonaș/ cu minuta de păpușă/ să te scarpini cu
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
care o violează pur și simplu... vim corpus tulit... îl denunță ea însăși pe acesta soțului ei, Tezeu, de frică să nu i-o ia celălalt înainte... În prefață, Racine explică: Această josnicie mi s-a părut mai potrivită unei doici (cum e Enona) care putea avea înclinări mai slugarnice... Cum ar veni: o cenzură de clasă. Altă deosebire: Hipolit, la Euripide, fiind un obsedat ce tabără pe maică-sa vitregă, la Racine devine un cavaler fără pată; ceea ce ar fi
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
Pe alții - doar - îi va găsi. a) Căpițe Căpițe, sâni sălbatici, de mătasă Și de mireasmă. Dezgoliți se lasă, Fără rușine; grei și depărtați; De nimeni mângâiați ori sărutați. Din altă lume, pură și augustă, Ca la un piept de doică păcătoasă, Vin stele mici de tot: miros și gustă. b) Melci Au moliciuni de la-nceputul lumii Și o lentoare rece, vegetală. Când pipăie și gustă, deodată, Frunzișul îngălat în umezeală. Sunt primitivi. Și senzuali. Și-atât De-ncet, de voluptos
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
fără nimeni pe lume Mă pune într-un vis sigur. Se arată împerecheat cu sabia Și inima se bate pe tăiș. Frăgezimea victoriei îl pândește înaintea celor trimiși pentru a rămâne invizibili. Ce repede trece ziua dar cât împlinită hrană, Doică fericirii căzute, Chiar dacă s-a apropiat de rană Și a rămas în cenușă gol. Văzând că trupul s-a împuținat Lacrimile începură să-și stoarcă sarea în mâinile, numai oase, ce-i acopereau ochii, în umbra lor ce încă strălucea
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
înțelese exact, însă intui și îi răspunse pe limba lui: "Leî, leî...", lăsân-du-l să creadă că mușcătura nu era mare lucru. "Mulțumesc" și "nu" erau singurele cuvinte pe care le învățase și care îi foloseau aproape tot timpul. Când Zaouf, doica octogenară a amantului ei, intra dimineața să-i aducă prosoape, ea se trăgea înapoi, sub cearșafuri, murmurând acest nu răstit, până când îi schimbau șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk, femeile berbere care stăteau pe
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
într-o poveste, ci modul de a spune. Și aceasta justifica într-adevăr gestul lui de pionierat, la sfîrșit de secol al XVII-lea, de a așterne pe hîrtie, de a da o formă scrisă și cultă poveștilor istorisite de către doici și babe, îmbunătățind și înfrumusețînd povestea cam “seacă și simplă” cu ceva “agremente” și “ornamente”, îmbrăcînd “morala lăudabilă” într-o “povestire jucăușă, poznașă” (Charles Perrault, Histoires ou Contes du temps passé avec des moralités, Claude Barbin, Paris, 1697). Această operă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
ființă deprinsă să se roage. Atunci, gărgărița, - mare minune! - i se adresă omenește, deși cu un accent greoi, ardelenesc: No, că mi-s io, gărgărița Rița, și am de adus o voroavă luminată... - Ti! se miră țipând în poale ghergheful Doica, întrucât dumneaei era, ea care o alăptase pe fetica năpăstuită. Tura-vura, pe fată o chema Magdalena, și că, după ce fusese alungată din palat, un duhovnic tânăr, dar citit și înțelept, le spusese în taină celor din jurul împăratului nedrept că fiica
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
palat, un duhovnic tânăr, dar citit și înțelept, le spusese în taină celor din jurul împăratului nedrept că fiica urgisită avea să scape de răutăți și să se reîntoarcă nevătămată acasă numai și numai când o necuvântătoare îi va cuvânta, ei, Doicii, care o crescuse de mică. Adică, ea, gărgărița Rița, tocmai îi cuvântase! Să leșine bătrâna, și mai multe nu! Și chiar leșină de-a binelea. Rița zbura în jurul ei cu tapaj, o tot pișca, doar-doar și-o reveni... Cu chiu
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
doar-doar și-o reveni... Cu chiu cu vai, femeia se făcu bine și își reaminti ce-i spusese o dată o țigancă ghicitoare, precum că, după ce se va împlini cuvântul Duhovnicului, adică exact ce se întâmplase acum, să se ducă ea, Doica, împreună cu necuvântătoarea, care o fi, să-l ia de mână pe împărățel, pe fiul ălui de Verde și să-l ducă la mireasa lui făgăduită... Zis și făcut. Cu gărgărița în frunte, care ea știa cel mai bine calea cea
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
Cu gărgărița în frunte, care ea știa cel mai bine calea cea bună... Și mai zicea țiganca așa: iar când necuvântătoarea, care o fi, o ajunge acolo unde trebe, să aștepte ea acolo, coană Marioaro, (că așa o chema pe doică) și când sosești mătăluță cu împărățelul, să-i zici să-și scoață... inelu ăla al lui, na! cum îi spune?..., așa, sâgiliu, coană Marioaro, și să i-l strecoare fetii pe deștul dân mijloc... Așa să faci, Conița mea scumpă
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
desfășoară după întoarcerea acasă - este construită ca o succesiune de consimțiri ce descrie gradual îmblînzirea lumii regăsite. Odysseus îl cîștigă întîi de partea sa pe fiul său Telemachos, este adulmecat apoi cu ultima suflare de un cîine credincios, se trădează doicii printr-o cicatrice, convinge doi slujitori să-i fie alături, își clamează identitatea în fața pețitorilor înainte de a-i ucide, o înduplecă în momentul culminant pe soția sa Penelope și se înfățișează în final bătrînului său tată, Laertes. La fiecare pas
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
Moldovei. Cu maica stareță în studio, smerită prin rol și plină de sfiiciune în fața reflectoarelor și a figurantelor cu fustița de un deget și cu picioarele cît Parîngul, concitadina lui Luca Pițu s-a preschimbat subit într-un fel de Doică Tereza (adică o Maică Tereza precoce) și s-a pornit pe danii ca la inundații. La un semn aruncat către culisele abundenței, au început să curgă spre sfîntul lăcaș cam de toate: de la banalul cazarmament și pînă la rîvnitul clopot
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
era să-mi fie paznicul nădejdilor de dragoste. Doar el ar fi izbutit, gîndea bărbatu-mi Haidoș, să-l dibuiască pe Korin, meșter fiind în licori de-amor, alifii noptatice și semințe de-mbiere la așternut. Norocu-mi atîrnă acum de bătrîna-mi doica Baubo, vestită cafegioaica și fumătoare de opiu, doar ea cu mîinile-i de precupeața iscusita ar fi putut să-l înfrîngă pe străjerul Keran. Ca să nu uiți vreodată, Kore-Persefona, mă vestea ghebosul la cîntatul cocosului, ca Haidoș ți-e bărbat legiuit
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
zumzăia, ca o viespe-n călduri ori, măi pre limba femeiasca, precum o cățea. Limba mea ticăia că o clepsidra nebună, vinoasa că o leoaica orbită de luna. Cu limba îl scormoneam pe faun. Estimp, îmi zvonea prin trup glasul doicăi Baubo care zicea așa: Kore, vei fi fiind o nimfă-n răspăr, răzlețita de ceață fecioarelor, ca un mac alb, bolnav, cu miros de măr. Nu-ți fie frică de faunul avînd copite-nstelate și-o creasta de tigru buimac
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
toate zdrențele de piei lipsite de socoteală, care au fost pe noi, ne vom dezbrăca odată cu dezbrăcarea de haină. Și iată câte se leagă de aceste piei lipsite de socoteală: împreunarea trupească, zămislirea, nașterea, murdăria, alăptarea, hrănirea, darea pruncului la doică, creșterea încetul cu încetul, până la maturitate; vârsta de mijloc, bătrânețea, boala, moartea<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, în Scrieri. Partea a doua, traducere și note de Pr.Prof.Dr. Teodor Bodogae, în colecția Părinți și Scriitori Bisericești
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
acuma dșomnițlor, petrecere frumoasă și un număr de Paști cum nu i-a mai fost dat Olteniei să vadă! J'avons l'honneur. Gib I. Mihăescu P.S. Apropo - Persoanele până la scena șaț 5-a inclșusivț se numesc: Ilarie, Ifrim Mihuț, Doica. Vă rog însă să nu le puneți cum se obișnuiește în șir la începutul piesei. Piesa e așa scrisă, în așa fel că se poate vedea foarte ușor numele lor din cuprinsul ei. Numele personajelor la începutul fiecărei replici, eu
O scrisoare necunscută a lui Gib. I Mihăescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12378_a_13703]
-
a sărutat pe obraji și pe frunte, apoi a scos din buzunar toți banii care-i avea la el (în jur de două sute de mii de lei) și a rugat-o pe femeie (am aflat că era un fel de doică) să meargă să-i cumpere micuțului suc și dulciuri. Așa era soțul meu, mai nebunatic, mai ales când era vorba de copii. Dar când a venit momentul nostru să-l fi văzut... O, Doamne, a fost nespus de fericit când
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
în memorie ca esențial. Eroul este cuprins atunci de nostalgie. În Itaca îl așteaptă liniștea înțeleaptă de după cunoaștere, iatacul construit de el însuși, patul cioplit în trunchiul măslinului uriaș ca o axis mundi, semnul secret încrustat acolo, soția, fiul, tatăl, doica, porcarul, zeii locului vorbind prin cîinele Argos. Nostalgia păstrează în înțelesul ei pe nostos - "întoarcere" și algos - "durere". Dorul de casă seamănă cu această stare - așteptarea dureroasă a întoarcerii într-un loc ce domină amintirea. "Reamintirea" lui Ulise are sensul
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
trist ca o teoremă Soarele încerca să apună în mai multe locuri Dar spațiul era luminoasa dilemă. (Citez doar strofa I) Sau poeme suprarealiste ca: Scaunul de optsprezece carate Era o dată un scaun/ frumos ca un faun/ Și scaunul avea doică,/ O scoică./ Într-o zi doica îi spuse:/ De ce tolerezi să fii întrebuințat/ La poluri diametral opuse?/ Fă un memoriu! Și atunci/ Scaunul îndată compuse/ Exact ca în comediile lui Plaut/ O sonatină pentru flaut; de altfel/ Era și de
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
să apună în mai multe locuri Dar spațiul era luminoasa dilemă. (Citez doar strofa I) Sau poeme suprarealiste ca: Scaunul de optsprezece carate Era o dată un scaun/ frumos ca un faun/ Și scaunul avea doică,/ O scoică./ Într-o zi doica îi spuse:/ De ce tolerezi să fii întrebuințat/ La poluri diametral opuse?/ Fă un memoriu! Și atunci/ Scaunul îndată compuse/ Exact ca în comediile lui Plaut/ O sonatină pentru flaut; de altfel/ Era și de rigoare, scaunul avînd trei picioare... Și-
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
Pavel Daniluk - tânăr artist a cărui carieră cunoaște astăzi o ascensiune remarcabilă, în spectacolul de la "Komische Oper" mai apar în roluri episodice, septuagenarul, celebrul bas Theo Adam, în rolul cărturarului cronicar Pimen, de asemenea octogenara soprană Martha Mödl, în rolul doicii, artiști ce cumulează în continuare un imens capital de simpatie din parte publicului berlinez. Tot aici, tot într-o montare adusă în actualitatea acestor ani, poate fi urmărit celebrul altist Jochen Kowalski în opera oratoriu "Saul" de Händel, iar regizorul
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
maichii, și ce gânduri bune aduci? Vorbea cu palmele frumos împreunate sub bărbie. Atunci, gărgărița, mare minune! Grăi, deși cu un accent ardelenesc: ,, No, că mi-e io, Gărgărița Rița, dar am știință a grăi cu omenetul..." Ti! Se mira Doica, ținând în poală ghergheful. Așa ceva nu mai pomenise. Dar culmea era alta. Culmea era că se împlinise profeția pe care i-o făcuse o ghicitoare țigancă, mai de mult, și care îi spusese că fata pe care o alăptase ea
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]