43 matches
-
de Antipa, ele sunt în fond inseparabile. Românul se bazează pe această parabolă a sufletului uman, dublu și contradictoriu: banal și extraordinar, supus și revoltat, lumesc și diavolesc. Rareori un romancier a zugravit cu mai mult talent atmosferă și bucuriile domesticității decât George Bălăiță în primele două sute de pagini ale "Lumii în două zile". Câțiva ani după acest român, Gunter Grass a evocat în "Der Butt" istoria unui cuplu care traversează aceleași provincii încântătoare, stupide, pline de farmec și plictisitoare ale
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
decât George Bălăiță în primele două sute de pagini ale "Lumii în două zile". Câțiva ani după acest român, Gunter Grass a evocat în "Der Butt" istoria unui cuplu care traversează aceleași provincii încântătoare, stupide, pline de farmec și plictisitoare ale domesticității. Unele pagini sunt remarcabil de asemănătoare, până și în tonul aproape solemn în care se oficiază străvechiul cult al casei, al bărbatului și al femeii sale (...) O constatare utilă care se poate extrage de aici este aceea că lumea românului
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
încă expresie. Opiniile celor două par să conveargă în acest domeniu, Potter utilizând o multitudine de simboluri, majoritatea absente în roman. De pildă, în secvența în care Orlando îi spală picioarele lui Shelmerdine, camera zăbovește asupra ceainicului, o metonimie pentru domesticitatea victoriană a femeilor, apreciază criticul de film Sharon Ouditt. Pentru că dezideratul ei în ceea ce privește proza era antirealist, Woolf evită o narațiune lineară în roman. Intenția ei era și de a submina genul convențional de biografie (așa este romanul calificat de subtitlu
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
bulucindu-se către pîntecul plat, coborînd În pîlnie către pubis. Aude vocea asistentei ei celei roșcate, care vorbește la un alt telefon. „Crossroads Travel. Cu ce va pot fi de folos?“ și se simte confortabil Învăluit de un fel de domesticitate ciudată, creată de telefon. — Nu uita să respiri, Wakefield. Avem un pact, Îi reamintește Zelda și cuvîntul pact evaporă plăcuta reverie. Wakefield a făcut o mulțime de pacte la viața lui și acum a făcut și Pactul cel Mare. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau Memoria cuvintelor, mult comentate ca regenerare lirică, prezintă încă perspectiva socialistă asupra vieții, cu biografii luminoase de oameni simpli, hrăniți de speranțe și idealuri, dar survin acum o „melancolie optimistă” (Paul Georgescu) și o „litanie”, în manieră minoră, a domesticității feminine „umile”, panicată de semnele alterării tinereții. După „deschiderea” politică din 1965, scriind Întoarcerea din Cythera, P. abandonează „lirismul ideologic” și, potrivit unui loc comun din critica vremii, „își regăsește vocea proprie”, abordând acum versul liber. În realitate, îndatorată formulei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
de luxul emancipării de urgența brută a nevoii: neprevăzutul e în bună parte forțat să aștepte a fi luat în seamă într-o anticameră de tranziție dintre existență și context, unde urgența lui se erodează ignorată. Domn realmente stăpânitor al domesticității omul devine abia atunci când își poate permite întârzieri notabile în audierea purtătorilor de vești proaste - atunci când simte că timpul îi aparține în sens forte, că adică intimitatea savuroasă a unui moment privilegiat nu poate fi răvășită de nedorite intruziuni exterioare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și ca o făptură dumnezeiască, în stare, asemenea Pruncului Sfânt, să polarizeze miracolul lumii. Înainte de T. Arghezi, B., „întâiul intimist în sensul propriu al cuvântului” (G. Călinescu), a știut să perceapă și să transcrie în lirică, tandru și viguros, bucuriile domesticității. Prozatorul, dar și eseistul urmează, fără abateri semnificative, tot o chemare poetică. Izvorât din intuiții, din viziuni poetice, epicul, ca și ideea, este descarcerat, lăsat să ființeze întru-un spațiu deschis, subiectiv. Autorul pare să se afle mereu în căutarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
sunt singur și în tăcerea din jur/aproape aș putea să luminez.” „Îmbătrânirea” întru clasicizarea senzorialului se joacă foarte bine în jurnalul scris împreună cu Ștefania Coșovei, Les Années folles du socialisme (2000), carte „bicefală”, prin care petrecerile cuplului (erosul și domesticitatea, bufonadele și automatismele, dorlotările reciproce, ironia iubitoare și, în general, amestecul de giumbușluc și sarcasm) rezumă și temele poeziei. SCRIERI: Ninsoare electrică, București, 1979; 1,2,3 sau..., București, 1980; Aer cu diamante (în colaborare cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
îmbătrînită înainte de vreme. Ea ținea în dreapta o menedă de aramă de două «copeici» și, solemnă, se adresă stăpînei, alături de care mergea Irina cu copilul în brațe, urmînd-o în cortegiu Margareta Iozefovna, mama Zoița, jupîneasa Marghioala și încă cîțiva din domesticitate“ (1, 181). Se adaugă Lemeș lăutarul, evreu din Bălți, „un fel de instituție socială din Basarabia de pe vremuri“ care „știa să se facă indispensabil la toate petrecerile de boieri“ (1, 82), ca și Aizic cîrciumarul, al cărui fond sufletesc, „cu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
uscățivă, Îmbătrînită Înainte de vreme. Ea ținea În dreapta o menedă de aramă de două copeici și, solemnă, se adresă stăpînei, alături de care mergea Irina cu copilul În brațe, urmînd-o În cortegiu Margareta Iozefovna, mama Zoița, jupîneasa Marghioala și Încă cîțiva din domesticitate. Se adaugă Lemeș lăutarul, evreu din Bălți, un fel de instituție socială din Basarabia de pe vremuri care știa să se facă indispensabil la toate petrecerile de boieri, ca și Aizic cîrciumarul, al cărui fond sufletesc, cu tot exteriorul semitic, se
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau în sărăcia intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nicăieri, iar încheierea vine când toate faptele sunt coapte spre a-și da rodul. Uciderea însăși a lui Hubăr de către Bandi se îndreptățește prin ereditate, căci Bandi e copilul unei nebune, el însuși cu simptomele de demență treptat indicate (sfiala, domesticitatea excesivă pe lângă cineva, crize epileptiforme cu mușcături) și omorul nu e decât ultimul act al izbucnirii nebuniei"129. În același spirit, dar cu alte instrumente, cele ale psihanalizei, va aborda și George Munteanu, aproape treizeci de ani mai târziu, destinul
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aflat în întâlnirea cu un Dumnezeu umanizat, pe fundalul unui panteism încântător. În Cină de taină se poate descoperi un fel de tovărășie cu divinitatea, ca într-un psalm arghezian, doar că la N. aceasta se produce într-o fermecătoare domesticitate, dincolo de care destinul rămâne enigmatic: „Astăzi l-am invitat pe Dumnezeu la cină. Vino, Doamne, să bem din paharele grele lumină / și s-adormim apoi beți pe covoare. Ochii maicii din icoana de lemn sclipesc. / Timpul arde-n sobă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
praf - gros, autentic, de țară, pentru mine inedit - perforat de primii stropi de ploaie, rari și foarte mari. În fine: am ajuns la destinație, am intrat în casă, ne-am adunat cu toții într-o odaie; a treia senzație dominantă: de domesticitate; ne aflăm într-o încăpere mobilată foarte simplu, covoare pe pereți și pe jos, un divan pe care unchiul s-a așezat în timp ce, îngenuncheată în fața lui, tanti Sima îi scoate pantofii, să se poată întinde puțin, să se odihnească, afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mult: un precedent pentru modurile realului în general. (M. Eliade, 1992, p. 381) Miturile au o puternică încărcătură de gen. De pildă, pentru femei, dincolo de miturile clasice 11, sunt remarcabile pentru efectele pe care le produc privind comportamentele lor mitul domesticității și mitul frumuseții. Mitul domesticității sugerează că împlinirea femeilor este posibilă acasă, alături de cei dragi, față de care își oferă în mod constant sprijinul. Culmea acestui mod de a fi o ating femeile casnice 12. Mitul frumuseții este o invenție a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
realului în general. (M. Eliade, 1992, p. 381) Miturile au o puternică încărcătură de gen. De pildă, pentru femei, dincolo de miturile clasice 11, sunt remarcabile pentru efectele pe care le produc privind comportamentele lor mitul domesticității și mitul frumuseții. Mitul domesticității sugerează că împlinirea femeilor este posibilă acasă, alături de cei dragi, față de care își oferă în mod constant sprijinul. Culmea acestui mod de a fi o ating femeile casnice 12. Mitul frumuseții este o invenție a Renașterii (G. Lipovetsky, 2000, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
relațiile sociale, chiar și acolo unde nu și-ar avea locul: mă refer la relațiile de muncă. Pentru multe dintre femeile care trăiesc în familii monoparentale, demontarea celor două mituri (care păreau că trasează, pentru femei, calea spre fericire: mitul domesticității, ce punea accent pe utilitatea lor ca bune gospodine 14, și mitul frumuseții, care încerca să sugereze că adevărata cheie a succesului este să arăți bine) se poate face din perspectiva singurătății. Ceva nu a funcționat din moment ce ele au rămas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în virtutea tradiției, conservă așteptarea ca femeile să dețină rolurile clasice, să fie bune mame și gospodine. La nivelul ideilor care însoțesc această stare de fapt, poate fi observat, pentru multe dintre femei, un conflict între așteptările deduse din funcționarea mitului domesticității și cele deduse din mitul frumuseții 40. Observația făcută trimite la o disonanță cognitivă și emoțională 41 pe care multe femei o resimt ca pe un conflict între trebuințele de autodezvoltare personală și sprijinul acordat celorlalți, mai cu seamă copiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
reflectă până departe razele soarelui, această mică localitate are un aspect plăcut. Iluzia încetează de îndată ce intrăm în ea. Aceleași construcții din scânduri și chirpici, aceleași vite și zburătoare ce blochează străzile; porcii înșiși se plimbă aici într-o stare de domesticitate intimă, intrând în camerele hotelului nostru (lucru uimitor la un izraelit!). Cine ne va elibera oare de acest anturaj imund? Trebuie citat aici Turnul Pompierilor; e o schelărie înaltă cu un grilaj de șipci, semănând destul de bine cu stâlpii ridicați
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
La o statuie). La rîndul lor, starea de criză a ființei, angoasa, spaima în fața golului nu se exprimă printr-un patetism descărnat, printr-o fierbere de abstracțiuni, cum se mai întîmplă, ci pe un portativ al factorilor cotidianului, al unei domesticități ce le insuflă verosimilitate. Autoarea intuiește că pentru a accede la poezia ce ar putea-o reprezenta nu se cuvine a se îndepărta de materialitățile familiare: “Trosnesc pereții, cade faianța, plesnește gresia, duritatea gîndului, intensitatea ideii străpunge ca un sfredel
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
devine figură memorabilă: "În noua sa locuință, unde de la poartă era lumea primită de un portariu în uniformă și cu un buzdugan de doi stînjeni de lung, cocoana noastră, care se intitulase "princesa Cantacuzčne, née comtesse de Miroslava", avea o domesticitate mai numeroasă decît îi trebuia: lachei, valeți, subrete, cameriste, spălătorese, cusătorese mișunau în toate părțile. Saloanele otelului, mobilate cu cel mai mare lux, serele se iluminau cu sute de lumini, căci îndată ce însera, ele erau locul de întîlnire a unei
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
lasă pete" e grăitoare. Om de extracție modestă, luptînd în cea mai mare parte a vieții cu insuficiențe materiale și morale, Caragiale a năzuit cu ardoare la condiția burgheză de artist thomasmannian, de ,"gemütlich", cum spun nemții, bine instalat în domesticitatea sa" (Șerban Cioculescu). Reușind întrucîtva în etapa ,exilului" său berlinez, a rămas totuși în forul său intim un neadaptat, un răzvrătit care n-a ezitat a sfida ordinea oriunde se izbea de rigorile ei, inclusiv ordinea superioară, cea metafizică. Temperamentul
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
în mers". Zumzăitoare asemenea unui stup, cartea revelă totuși o ordine, o coerență a înregistrării și judecății, a prezenței eului unitar implicat în obiectiva desfășurare a fenomenelor. Notația "simplă" e meșteșugit întoarsă din condei, astfel încît, deseori, să sugereze generalități. Domesticitatea și livrescul cooperează pe fundalul în acuarelă al unui "pustiu" epocal: "Fac piața: gem, roșii, brînză, castraveți și gogoșari. Și fructe. Deodată ploaie. Refugiat în librăria ŤEminescuť. Pustiu, deși oferta de carte e ispititoare. O vînzătoare se plînge că nu
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]