42 matches
-
brousse, brînză de vaci. Lăsînd în urmă brînza, cu dorul ei de ducă, dai peste lista limbilor din care au venit, la prima sau la a zecea transformare, destule din cuvintele azi românești. Între ele, nume ca avestic, berber, coptic, dravidian, hamitic, prakit, trimițînd la feluri de-a vorbi atît de vechi încît nu mai sînt nici cei care au auzit de ele. Așa sînt și unele din cuvintele călătoare, forme de-altădată, din timpul cînd limba mai avea culoare, folosite
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
ancestrale comune tuturor oamenilor de pe Pământ circulă de multă vreme, fiind menționată inclusiv în Biblie, în povestea despre Turnul Babel. Rezultatele indică existența unei suprafamilii de limbi care cuprinde 7 familii majore de limbi din Eurasia: indo-europene, uralice, altaice, kartveliene, dravidiene, chukotko-kamchatkiene și eskimo-aleutine. În Europa, marea majoritate a populației vorbește limbi aparținând familiei indo-europene. În studiul publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, autorii au întocmit o listă de 23 de cuvinte care se regăsesc în cel puțin
Care este originea tuturor limbilor europene by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/56259_a_57584]
-
America Centrală, Guatemala) e identic cu wi „soare“ în dakota (SUA). • tasmanianul kaat „par“ ~ melanez. kot „soare“, etrusc. Cath „idem“, kuat „soare“ în kamayura (nordul Braziliei). Aici și haida (Canada) kats „par“. • țig., v. ind. bal „par“ se aseamănă cu numele dravidian al soarelui bel, *bal; cf. și lat. vellus, sl. volos. • tma „par“ în gruzina (Caucaz) pare toma „soare“ în wiyot (nat. amer.), comparabil și cu kami din japoneză, cf. tomoy „par“ în wintu (California). • lat. pilus e legat de Apolo
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HAIR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363011_a_364340]
-
particules est inconnue“, Grammaire hébraïque, Paris, 1932, p. 346. B „în“ mai este în protohitită, slavă (b > v), iar în maghiară este enclitic, în afară de ebraică.După noi b este prima literă a numelui cerului la iranieni bag, în tungusă buga, dravidiană *ban „cer“. Despre en (= n) ne gândim la începutul cuvântului „cer“ în mongolă naga (= sumer. an). L în arabă (el) se poate explica prin langi „cer“ în polineziană, langit în indoneziană. Tot așa d (-da, -de în turcă, di în
ORIGINEA UNOR PREPOZIŢII de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369925_a_371254]
-
sib din persana, pehlevi, punjabi se compară cu fenic. sebeș, sibis „soare“ cu finalul eliminat. În schimb ints în dargwa, ech (tzakur), ich (lezghină, avara), toate în Caucaz, par să provină din soarele ebraic šemeš cu eliminarea părții de început. Dravidianul telugu cunoaște mărul sub forma sima care poate fi cerul arab sema ori începutul ebr. šemeš, eliminat de caucazieni. Relația soare/măr pare și în cazul țig. phabai ce seamănă cu Phoebus din mitologia greacă, iar sli în tibetana se
MĂR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352967_a_354296]
-
asemenea și numele muntelui: gora la slavi, giri la indieni, gairi la iranieni, kara la finici. Dar toate aceste legături trebuie să fie atât de vechi încât ele ating problema limbii nostratice, care stă la baza limbilor europene, semitice, uralo-altaice, dravidiene, etc. cercetată, printre alții de N.V. Illici Svityč (URSS) și B. Čop (Iugoslavia). Pentru explicația toponimului Roma este suficient să comparăm cu termenii semitici semnalați. În favoarea acestei tâlcuiri vine și etimologia numelui regiunii Latium. Acesta a fost considerat ca derivând
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
dispărut,fenomen arhicunoscut; tur e săgeată în sissano, Papua N.G., față de thura, soare în burmeza. Dar cel mai bine se vede în orokolo, unde soarele e hâre, iar săgeată harita. În nepaleza săgeată e ban și o compar cuban, cerul dravidian, India de Sud, bhanu, luminatorul zilei în sanscrita. Adăugați în vechea indiană khaga »soare,săgeată » Q.E.D.! Săgeată se trage cu arcul, iar arc în latină e arcuș,comparabil cu v. indian arka »soare ». Apollo era zeul soarelui, luminii, medicinii
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
dravidienilor. Până acum 100 de ani romii din Spania se închinau lui TRIMURTI- Brahma, Shiva și Vishnu (2). Țineți cont, domnule Ionescu, Trimurti nu apare la persani, ci doar la indieni! Nici Benga nu apare în Persia, ci la popoarele dravidiene din India. De notat că benga în India înseamnă și broască, așa cum apare la romii Romanichal din Irlanda. Sinonimia asta dublă, indo-țigănească, Benga- demon, broască, ar trebuie să dea de gândit. Benga se mai numește NASUL- Cel rău, și acest
VASILE IONESCU, SĂ NU SPUI URSARULUI MĂNÂNCĂ UNT ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374347_a_375676]
-
care făceau vinuri“ (C.Daniel, Pe urmele.., p. 179). VARĂ. În românește vară ne vine din lat. ver, vera „primăvară“. Acesta se compară cu ciuvaș veri „căldură“ cu văr „a fierbe“ în sl., *uer- în i.e., toate legate de soarele dravidian și polinezian. Bascul udă „vară“ ~ udu „soare“ în uigură (limba turcica). Sumer. emeș „vară“ seamănă cu ebr. šemeš cu dispariția lui š, iar magh. nyár cu mong. nar „soare“, ngr. kalokeri „vară“ literal „vreme frumoasă“ cu kolo „roată“ (slav) < „soare
de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348943_a_350272]
-
decedatul, În stil egiptean. Totuși, iată-le pe toate aici, aceste trofee din mătase, piele, sticlă și lemn vechi. Aici Îl conduse Sammler pe părosul doctor Lal, un bărbat micuț, foarte Închis la culoare. Nu negru, cu nasul ascuțit, tipul dravidian, dolicocefal, ci cu trăsături rotunjite. Probabil din Punjab. Avea Încheieturi, glezne, picioare subțiri și păroase. Era un dandy. Un filfizon (Sammler nu putea renunța la cuvintele vechi pe care le adunase cu atâta Încântare În Cracovia din cărți din secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
găsit interesante legături între Sumer, India și America precolumbiană), iudaică, apoi greacă, latină, creștină, templieră, rozacruciană, masonică, pînă în actualitate. Al doilea are ca principală sursă civilizațională străveche scufundata Lemurie, sau continentul Mu, ai cărui supraviețuitori au pus bazele civilizației dravidiene, mai magico-spirituală și mai deschisă, asimilantă prin smerenie și puterea ideilor, înlocuită apoi în India de cea a arienilor indo-europeni, pînă astăzi. Nu-mi dau seama dacă perșii, cu mărețul lor imperiu, vin pe aceeași filieră, sau reprezintă o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
masculinul și femininul sunt atribuite referenților animați, iar neutrul, referenților inanimați. Această potrivire generalizată între caracteristicile referentului și genul substantivului corespunzător caracterizează sistemele de gen strict semantice, destul de rare între limbile lumii. Un astfel de sistem semantic există în limbile dravidiene, printre care și limba kannada. În această limbă, sensul unui substantiv este suficient pentru a determina genul acestuia, pentru toate sau aproape toate substantivele (cf. Corbett, 2006: 126-127): cele care au referent masculin sunt masculin, cele cu referent feminin sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și O, nume; OAV, dacă O și A sunt nume sau dacă O e pronume și A, nume. ELAMITĂ Limbă moartă, aglutinantă, ergativă. Limba oficială a Imperiului Persan între secolele al VI-lea−al IV-lea î. Cr. Asemănări cu limbile dravidiene. ENGA (CAGA, TSAGA, TCHAGA) Limbă papua, vorbită în estul Noii Guinee. 180 000 de vorbitori. Ergativitate morfologică. Sintaxă de tip acuzativ. A și S impun acordul verbului, dar O, nu. Obiectul postpozițiilor și ambele obiecte din construcțiile cu dublu obiect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
controlează acordul verbului atât în construcția ergativă, cât și în cea pasivă. Structura ergativă provine din pasiv. Posesia alienabilă se exprimă prin locativ. Genitivul participă la predicații de localizare. Proprietăți cazuale neașteptate, prezente și în limbi precum turca și limbile dravidiene: toate cazurile sunt realizate prin postpoziții, cu excepția nominativului. Topică SOV. HITITĂ Limbă indo-europeană moartă, din ramura anatoliană. Vorbită în nordul și centrul Anatoliei, în mileniul II î. Cr. S-a formulat ipoteza că ar fi avut anumite caracteristici ergative. HOKAN Familie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
000 de vorbitori. Acord de tip ergativ. Topică obișnuită VS, AVO, dar sunt posibile variații. HURQILI Limbă caucaziană ergativă. HURRIAN Limbă moartă, aglutinantă, ergativă, înrudită cu URARTIAN, din familia hurro-urartian, vorbită în Mesopotamia între 2300−1000 î. Cr. Similitudini cu limbile dravidiene din sudul Indiei și cu limbile nord-est caucaziene. IKAN Limbă din familia chibchan, vorbită de populații indigene din Columbia și America Centrală. Scindarea subiectului intranzitiv. INGUȘĂ Limbă nord-est caucaziană, din familia NAKH, vorbită în Ingușeția (limbă oficială), în Cecenia, în Oseția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
comparate impresionante, Anderson (2006) arată că auxiliarele pot marca timpul (în limbi ca: Canela-Krahô (Macro-Jê, Brazilia), Wambaya (Australia), Jingulu, Tuvan, Turkmen, Tswana), modul și/sau modalitatea (în limbi ca: Mapudungu (Araucanian, Chile), Xakas, Tswana (familia bantu, Botswana), Betta Kurumba (familia dravidiană, India), Chepang (Tibeto-Burman, Nepal), Ngiyambaa (Australia)) sau aspectul (în limbi ca: GtaɁ, Rama (Chibchan, Nicaragua), Loniu (limbă austroneziană, Papua Noua Guinee), Raga (limbă austroneziană, Vanuatu), Lavukaleve (limbă papuașă de est, East Papuan; Insulele Solomon)).Faptul că valoarea principală a auxiliarelor românești este de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
limbi celtice limbi neolatine (italiană, spaniolă, franceza) limbi indo-europene Limbi greacă latină limbi germanice (engleză, germană) limbi slave (rusă) atenuate limbi australiene limbi papua limbi din Insulele Andaman centripete limbi chino-tibetane (chineză) limbi caucaziene limbi sud-africane (hotentota, boșimana) accentuate limbi dravidiene burușaski limbi hiperboreene (groenlandeza, aleută etc. n.n.) limbi uralo-altaice (inclusiv japoneză și coreana) Clasificarea lui Tesnière duce la o remarcabilă corespondență geolingvistica: " Formele centrifuge ocupă cea mai mare parte a Africii (cu exceptia sudului extrem) și a Oceaniei. Dimpotrivă, limbile centripete
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
implicit a limbilor vorbite de aceste populații: - stratul 1: proto-sapiens; - stratul 2: khoisan, limbile pigmeilor, congo-sahariene, non-africane; - stratul 3 (al limbilor non-africane): indo-pacifice (și australiene), eurasiene; - stratul 4 (al limbilor eurasiene): austrice, dene-caucaziene, eurasiamericane; - stratul 5 (au limbilor eurasiamericane): afro-asiatice, dravidiene, kartveliene, eurasiatice, amerindiene; - stratul 6 (al limbilor eurasiatice): indo-hitite, uralice, altaice, ciukoto-kamciatkiene, eschimo-aleute; - stratul 7 (ramură indo-hitită): anatoliene, non-anatoliene (indo-europene)229. În volumul Originea limbilor, Merritt Ruhlen, discipol al lui Joseph Greenberg, ajunge chiar să reconstituie cîteva rădăcini lexicale pe
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
genealogic, prin enumerarea unor caracteristici lingvistice comune: 1. limbile indo-europene nu au armonie vocalica, spre deosebire de cele din marea familie uralo-altaică (ugro-finice, turco-tătare etc.); 2. consonantismul în poziție inițială nu este mai sărac decît cel medial său final (că în limbile dravidiene și uralo-altaice); 3. cuvîntul indo-european nu începe obligatoriu cu rădăcina, el putînd primi adesea un prefix; 4. flexiunea de tip indo-european nu se realizează doar prin afixe, ci și printr-o serie de alternante vocalice din rădăcina; 5. există o
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Languages of Syria-Palestine and Arabia, Cambridge University Press, Cambridge, 2008. 6.4. MAREA FAMILIE DRAVIDIANA Este o familie de limbi pre-indo-europene, împinse spre sudul Indiei de limbile indice. Substrat al limbilor indiene. Pentru prima dată se vorbește de existență limbilor dravidiene (tamil și telugu) în lucrarea lui Alexander D. Campbell, Grammar of the Teloogoo Language (1816). În 1856 Robert Caldwell, în Comparative grammar of the Dravidian or South-Indian family of languages, extinde foarte mult numărul limbilor care compun această familie. Dravida
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
68 mîl.), telugu (70 mîl.), kannada (35 mîl.) și malayalam (36 mîl.), limbi oficiale în cel puțin un stat federal din India, iar limba tamil este limba oficială și în Sri Lanka și Singapore. Tot limba oficială este și kanara. Limbile dravidiene sînt foarte asemănătoare între ele. Au o structură aglutinanta (radicalul este urmat de sufixe), uzul fiind facilitat și de faptul că numeroase cuvinte încep și se termină cu vocale. Există mari diferențe între limbile literare și cele vorbite și diferențe
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
C. Are o scriere proprie, evoluata din cea brahmana. Tamil este caracterizată prin diglosie (diferențe foarte mari dintre limba scrisă standard și varianta vorbită). Unele cuvinte sînt împrumutate de engleză: catamaran, curry, mango, orange etc. Ethnologue enumeră 85 de limbi dravidiene. Grupul nordic (6): brahui (limba dravidiana nevorbita în India, ci în provincia Baluchistan din Pakistan), kurukh, kurukh nepaleza (Nepal), kumarbhag, sauria (malto), kisan Grupul central (5): gadaba, kolami, duruwa, naiki, parji Grupul sud-central (22): telugu (chenchu, manna-dora, savara, telugu, waddar
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în posibilă lor înrudire cu limbile altaice. Există numeroase limbi moarte care intră în categoria limbilor izolate, ca de pildă sumeriana și elamita, dar și pentru acestea s-au propus posibile filiații. Elamita, de pildă, a fost relaționata cu limbile dravidiene. În perimetrul european se pot aminti, printre altele, limbile pictă, iberă și etrusca. Bibliografie specială: Allières, Jacques, Manuel pratique de basque, Picard, Paris, 1979. Lyle Campbell, Language Isolates and Their History, or, What's Weird, Anyway?, University of Utah, Berkeley
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
C. Pînă în a doua jumătate a mîl. I i.C. a fost limba literară și diplomatică a Orientului Apropiat. dialect al limbii akkadiene. Familia afro-asiatică, grupul semitic cuneiforma 30. badaga N India (Tamil Nadu); considerată și dialect kannada familia dravidiana, ramura de sud, grupul tamil-kannada; SOV; adj. - subst. tamil 31. bagheli N India (Madhya Pradesh); considerată și dialect hindi familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian central; SOV devanagari 32. băli (balineză) N Indonezia (Băli, Nusa Penida, Lombok, Java); limba a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
din această familie și la cele influențate de ele - xhosa și zulu) fără scriere; transcriere latină 52. brahui OR Baluchistan (Pakistan) / N Afganistan, Iran; mulți vorbitori sînt analfabeți, dar sînt bilingvi (vorbesc și beluciană); enclava complet izolată de celelalte limbi dravidiene, posibilă dovadă a vechii lor extensiuni în nordul Indiei, de unde s-au retras în fața invaziei ariene familia dravidiana, ramura de nord, grupul de nord-vest; aglutinanta limba orală; transcriere arabă 53. bretona (brezhoneg) N Franța (Bretagne); actualmente singură limba celtica vorbită
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]