32 matches
-
Drosophila". Science 309 (5735): 764-67. doi:10.1126/science.1112699. PMID 16051794.</ref> Acești mutageni produc mai multe tipuri de schimbări în structura ADN-ului; unele fără efect, altele pot produce noi gene sau împiedica funcționarea altora. Studii efectuate pe Drosofila melanogaster (devenită model în genetică) arată că, dacă o mutație care schimbă o proteină este produsă de o genă, atunci acea genă poate fi periculoasă, 70% din aceste mutații putând avea efecte distructive, rezultatul fiind fie neutru, fie cu slabe
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
-o pe femeia cu sindromul Triplu X ,super-femeie”, un termen care a fost criticat imediat, nu a fost acceptat și a fost bazat pe presupunerea că sistemul de determinare a sexului la mamifere a fost același ca și la musculițele drosofile. Patologistul și geneticianul Bernard Lennox, principalul consultant al termenilor medicali de către Oxford English Dictionary le-a sugerat numele de ,Sindromul XXX”.
Sindromul Triplu X () [Corola-website/Science/336184_a_337513]
-
brune. Zona dorsală între cele două dungi închise, cu 4-6 linii alcătuite din fragmente scurte, închise și mărginite cu alb. Se hrănește cu tot felul de artropode mici (coleoptere, aranee) și chiar cu râme. În captivitate se hrănește cu muște, drosofile, efemere, furnici, chironomide, afide, aranee, coleoptere, lumbricide, omizi nepăroase. Șopârlițele de frunzar evită arșița, ieșind în căutare de hrană cel mai des în primele ore ale dimineții și după amiază înainte de apusul soarelui. În mediu se observă greu, atât din cauza
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
proinflamatoare și chemotaxice. 5.9.8. Receptorii de tip Notch Calea de semnalizare Notch este un sistem de semnalizare foarte conservat ce se găsește la majoritatea animalelor multicelulare. Se numește astfel pentru că a fost descoperită inițial la o subfamilie de drosofila ce prezenta o crestătură (notch) pe aripi. Receptorul Notch este o proteină cu un singur pasaj transmembranar cu o porțiune extracelulară mare și o regiune intracelulară mică. Ligandul receptorului notch este o altă proteină transmembranară (ceea ce înseamnă că numai celulele
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
pot organiza, creând primele rudimente de vase de neoformație, de rețele neurale etc, adică celulele se influențează unele pe altele pentru a alcătui structuri mari. 5.9.9. Cascada de semnalizare Hedgehog Gena „arici” (hedgehog) a fost identificată tot la drosofila de către cercetători ce încercau să identifice genele responsabile pentru segmentarea corporală. S-a observat că pierderea proteinei de semnalizare Hedgehog producea involuția embrionilor de drosofila în niște sferule cu prelungiri, precum niște mici arici. Receptorii Hedgehog sunt de 2 tipuri
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
5.9.9. Cascada de semnalizare Hedgehog Gena „arici” (hedgehog) a fost identificată tot la drosofila de către cercetători ce încercau să identifice genele responsabile pentru segmentarea corporală. S-a observat că pierderea proteinei de semnalizare Hedgehog producea involuția embrionilor de drosofila în niște sferule cu prelungiri, precum niște mici arici. Receptorii Hedgehog sunt de 2 tipuri: un receptor transmebranar cu 12 anse numit Patched (Ptc) și un receptor cu 7 domenii transmembranare numit Smoothened (Smo). Calea de semnalizare indusă de activarea
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
făcute în laboratorul lui Thomas Morgan de la Columbia University și în alte laboratoare, au arătat că apariția unor noi varietăți și specii este posibilă prin acumularea treptată de mutații mici. Astfel, din marea varietate de mutații produse experimental la musculițe drosofila, unele, este adevărat relativ puține, puteau conferi indivizilor care le posedau avantaje în lupta pentru existență. Multe cercetări de teren au confirmat această constatare. Bunăoară Philippe L’ Héretier și colaboratorii săi au făcut observații asupra unei colonii de musculițe drosofila
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
drosofila, unele, este adevărat relativ puține, puteau conferi indivizilor care le posedau avantaje în lupta pentru existență. Multe cercetări de teren au confirmat această constatare. Bunăoară Philippe L’ Héretier și colaboratorii săi au făcut observații asupra unei colonii de musculițe drosofila care trăia pe acoperișul unei clădiri în apropierea mării. Rafale puternice de vânt aruncau unele exemplare, cu deosebire pe cele cu aripi mai mari, în apele mării. Cu timpul numărul de exemplare fără aripi, care posedau un avantaj adaptativ incontestabil
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
John B. S. Haldane și ale americanului Sewall Wright au probat că, atunci când anumite mutații oferă avantaje adaptative minime unor indivizi, șansele ca ele să se fixeze într-o populație și să devină dominante sunt mari. Numeroase experiențe făcute cu drosofila de geneticianul Theodosius Dobzhansky, atât în laborator, cât și pe teren, au confirmat ipotezele geneticii populațiilor. A devenit astfel tot mai clar că evoluția darwiniană prin selecție naturală nu este doar compatibilă cu datele geneticii, ci este susținută puternic de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
față de explicațiile prin selecție naturală la adoptarea lor fără rezerve, reiese foarte bine din cuvintele unui cercetător, H.S. Jennings, care a fost mult timp reticent față de asemenea explicații: „Mi se pare că munca în mendelism, și cu deosebire cea asupra drosofilei, oferă o fundamentare completă a evoluției prin acumularea unor gradații minuscule datorită selecției... Obiecțiile ridicate de mutaționiști cu privire la schimbări graduale prin selecție se prăbușesc ca urmare a înseși aprofundării cercetărilor mutaționiștilor.“ A devenit tot mai clar că genetica mendeliană și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că această teorie este încă dezbătută, unii oameni de știință negând-o complet. Însă, profesorul John Belote de la Universitatea Syracuse din New York, SUA, a confirmat teoria printr-un experiment realizat în laborator asupra musculițelor „bețive“ (drosophila melanogaster, sau, pe scurt, drosofila). Prin alterarea genetică a musculițelor, profesorul Belote a reușit să creeze spermatozoizi al căror „cap“ strălucește în culoarea roșie sau verde. A reușit apoi să studieze cum spermatozoizii de la doi masculi intră în competiție pentru a fertiliza femela și a
Ipoteză bombă! Lupta dintre spermatozoizii străini în același vagin by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62916_a_64241]
-
să fie totuși neglijent în construcție, textele lui au în comun cu nuvela, așa cum o știm din definiții, doar amploarea și complexitatea problematicii, mai puțin rigoarea arhitecturii. Cel mai spectaculos text și cel mai memorabil este cu siguranță Amor cu Drosofila. E o poveste clasică pentru tipul de spectaculos pe care îl promovează Mihail Gălățanu, deși nu e reprezentativă pentru genul care l-a făcut cunoscut. Nici o scenă de amor dur în această parabolă ciudată, nici o copulație descrisă cu lux de
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
o largă plajă de analogii sînt posibile. Și încă una, poate mai puțin adecvată subiectului, dar care m-a urmărit de-a lungul lecturii: Gregorie Grigorescu, savantul dedicat insectelor, are ceva din personajul lui Ivasiuc din romanul Vestibul. Nu mușcă Drosofila dintr-un măr, dar are aceleași aere de inocență și nepăsare, de tinerețe ingenuă, iar el, respectiv, aceeași obstinație în munca lui, aceeași seriozitate dedicată care seamănă cu încăpățînarea profesorului de morfologie de a desena celula nervoasă, de a exorciza
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
Ce mare filosofie, Fiule, să bați...un cui ? Azi își zice dumnelui Filosof ! Că...bate cuie ! BLESTEM Să-ți rupi un picior, o mână! Nu! Dar de-mi faci zile grele: ,,Să te țin-o săptămână, O durere de măsele’’! DROSOFILA-I VINOVATĂ Can-a fost plină cu vin, Ai băut-o ? ,,Sugativă’’ ! -Eu ? Nu vezi că bea din plin, Înăuntru, o...,,bețivă “?! BLONDA, CA EXCEPȚIE Un tip șters și... deloc suplu, În argou mizer, banal, O cere pe blondă-n...cuplu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
părul lung și negru, cu pielea foarte albă, cu sâni voluminoși. Era puțin mai În vârstă decât el; după toate probabilitățile, avea să‑i ia locul În fruntea unității de cercetare. Cele mai multe dintre articolele ei tratau despre gena DAF3 a drosofilei; era celibatară. În fața Toyotei sale, Îi Întinse mâna și Îi surâse (de câteva secunde plănuia să facă acest gest, să-l Însoțească cu un surâs, se pregătea mental pentru asta). Îi strânse mâna, i-o scutură ușor. Puțin mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
motiv pentru care-ar putea fi privit filmul, cu condiția să n-ai muște prin apartament și să-l poți urmări fără plesnitoare, răsturnat pe spate și cu antenele tremurînd după o bucățică de brînză sau după ce mîncăm noi, gîndacii. Drosofilele. Geena Davis arată pînă și aici că este o actriță cu picioare lungi și maxilare puternice, la ora actuală, poate cea mai interesantă din generația oarecum tînără. În Thelma și Louise (realizat În 1991), e greu de spus pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o duzină și-am vărsat după aia trei zile dîrdîind sub pături cu blonda pe care-abia o cucerisem părăsindu-mă dezgustată de tîrÎtul meu aproape neîntrerupt spre WC, pe urmă m-am mai destins, stăteam cazați la o babă cu drosofile unde mirosea Înfiorător a bătrîni pe moarte și făceam duș turnînd pe noi apa de ploaie strînsă Într-un butoi agățat de-o țeavă, numai că nu ploua, isterizam liceence În minijupe cu Cohen și Bach În re minor, beam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și antibacterian, acumulându-se aici în concentrație mare. Există două căi majore implicate în declanșarea răspunsului imun în adulții de Drosophila: calea de semnalizare Toll și calea Imd. Un mecanism imunitar-cheie, înnăscut care există atât la om cât și la drosofilă implică semnalizări prin intermediul receptorilor familiei Toll. La om, după infecția microbiană, receptorii Toll-like (TLR) activează sinteza unor citokine precum și a altor molecule care stimulează inducția sistemului imunitar adaptativ (Akira și colaboratorii, 2006). În drosofilă, Toll activează sinteza unor peptide antimicrobiene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
atât la om cât și la drosofilă implică semnalizări prin intermediul receptorilor familiei Toll. La om, după infecția microbiană, receptorii Toll-like (TLR) activează sinteza unor citokine precum și a altor molecule care stimulează inducția sistemului imunitar adaptativ (Akira și colaboratorii, 2006). În drosofilă, Toll activează sinteza unor peptide antimicrobiene (AMP) de către corpii grași, care reprezintă echivalentul funcțional al ficatului de la om și al țesutului adipos (Lemaitre și colaboratorii,1996). Întrucât AMP este sintetizată de către corpii grași și este secretată în hemolimfă - componenta echivalentă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
direcționați către TLR, însă, la insectă, aceștia sunt detectați de către receptorii de recunoaștere a pattern-urilor circulante (PRR) care declanșează cascadele proteazice ce conduc la clivarea proteinei Späetzle pentru a genera ligandul și astfel activează calea de semnalizare Toll. La drosofila, calea de semnalizare Toll este în principal responsabilă de contracararea infecțiilor cu bacterii Gram-pozitive și fungi, pe câtă vreme calea Imd activează sinteza AMP în răspunsul la infecțiile cu bacterii Gram-negative. Ambele căi de semnalizare, precum și TLR de la om, declanșează expresia genelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
calea de semnalizare Toll de la Drosophila a fost caracterizată ca reglator al polarității dorsoventrale a embrionului, fiind identificați genetic mulți intermediari care prezintă similitudini cu receptorul interleukinei 1 (IL-1) și cu reprezentanți ai căilor de semnalizare TLR, de la mamifere. Genomul drosofilei conține copii singulare ale genelor care codifică aceste componente de releu intracelular: proteina adaptorului Taber care este recrutată la membrană, după semnalizare; kinaza Pelle, un omolog al receptorului IL-1, asociat kinazei de la mamifere (IRAK) și Cactus - un omolog al inhibitorilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și downstream de Imd. Alte trei studii independente au arătat că o presupusă proteină transmembranară, PGRP-LC, acționează upstream de Imd și are probabil rol în detectarea infecției microbiene (Gottar și colaboratorii, 2002). Întrucât căile de semnalizare Toll si Imd de la drosofila prezintă mai multe trăsături comune cu căile de semnalizare TLR/ IL-1 și TNF-R de la mamifere care reglează NF-kB, s-a sugerat faptul că există o legătură evolutivă între reglarea expresiei genei AMP la musculițele de fructe și răspunsul imun înnăscut
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și TNF-R de la mamifere care reglează NF-kB, s-a sugerat faptul că există o legătură evolutivă între reglarea expresiei genei AMP la musculițele de fructe și răspunsul imun înnăscut de la mamifere. Cu toate acestea, cele două căi de semnalizare de la drosofila, se pare că nu au în comun componente intermediare. Ele mediază expresia diferențială a genelor codificatoare de AMP prin factori de transcripție distincți asemănători celor de tip NF-kB (Hoffmann și Rechhart, 2002). Cel mai puțin înțeles aspect al imunității insectelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Proteina de recunoaștere a peptiglicanului (PGRP) a fost recent identificată ca proteină la molia Trichoplusia ni. Ea se leagă la bacterii Gram-pozitive și este amplificată în corpii grași de către provocatorul imunogen. Homologii PGRP sunt conservați de la insecte la mamifere. Genomul drosofilei are gene pentru zece proteine care sunt foarte similare cu PGRP. Din Bombyx mori s-a extras proteina de legare la bacterii Gram-negative (GNBP). Expresia genelor care codifică pentru această proteină la B. mori și la Anopheles gambiae este indusă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
familii genice. Astfel, șapte gene organizate într-un cluster, codifică izoforme ale peptidului antifungic drosomycin. Proteinele antibacteriene Altacin și Diptericin sunt codificate de trei, respectiv, de două gene, pe când Drosocin, Metchnikowin, Defensin și Andropin sunt codificate de gene singulare. Genomul drosofilei conține 11 gene pentru lizozim, precum și o genă care codifică o proteină ce prezintă patru domenii lizozim. În celulele tubului digestiv al drosofilei sunt exprimate constitutiv, șapte gene pentru lizozim, spre a facilita digestia. Peptidele antimicrobiene reprezintă doar una dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]