62 matches
-
am mușcat de mână, încât mi-a dat drumul și s-a pus să urle, apoi mi-a ars un picior în coaste. Iar ceilalți râdeau și el i-a înjurat cu cele mai scârboase cuvinte. Atunci s-a auzit duduit de motor și zgomotul caracteristic de șenile. Peste câteva clipe P IV-ul locotenentului Schmidt pătrundea prin gardul viu ca printr-un perete de mucava, un adevărat deus ex machina în spectacolul execuției mele. Ceva mai târziu, în interiorul tancului, Martin
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1491751360.html [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
șiruri nesfîrșite de mașini unduind prin valuri de caniculă, femei și bărbați cu brațele și spinările goale, tricouri și cămăși de toate culorile și ochelari de soare, chelneri cu tăvi încărcate cu bunătăți și adieri fierbinți chemînd înserarea prin larma duduitului de motoare, piețe și hale și arcuri de triumf, bulevarde, autostrăzi, leșinul vertijului multicolor sorbindu-ți sîngele, alei și copaci și turnuri de fier și pajiști incendiate de asfințituri. Trei sferturi din zi se dusese. Rîvna și alergătura nu-i
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
să dea chemare spre stelele înghețate ale nopții... * Povestitorul ridică pleoapele cutremurat de zgomote. Pământul se rupea în bucăți, bătut de tunete și fulgere fără pic de ploaie. Doar grăunți de pământ și perdele de praf îi întunecau privirea. Un duduit ca la sfârșit de lume îi dezvălui că se afla în mijlocul unei lupte. Înmărmuri când i se perindară prin fața ochilor cai nechezând a disperare, pierzându-și călăreții, căciuli de miel, ișlice încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1480233055.html [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
o evadare care le reuși: făcură rost de alimente, de arme și muniție, de haine civile și, cu complicitatea unui gardian, fugiră într-o noapte. Se dădu însă imediat alarma și din dormitoarele noastre începu să se audă un puternic duduit de motoare. Ne uitam pe fereastră să ghicim ce-o fi. Cineva, un fost ministru naiv și cu imaginația bântuită de fantasmele speranței, lansă presupunerea care apoi deveni la alții certitudine, că sânt americanii care au venit să ne elibereze
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
forță supusă acestor dulci mișcări, care îmi topeau amorțeala sufletului și îmi goneau adânca singurătate de al cărei rău mă eliberam. Curând însă toate acestea, mașinile cu farurile și claxonatul lor, care o înveseleau, tu, tu, puternicele camioane, al căror duduit o făceau să se lipească foarte tare de mine, baia mișcătoare de lumini multicolore din marea piață, unde vedea țâșnind spre cer săgeți albastre, care brusc se răsuceau spre pământ, devenind verzi sau roșii, într-un viu și neîncetat joc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unui bloc de pe bulevardul Nicolae Titulescu, câțiva puști mai curajoși încercaseră să joace niște fotbal, dar soarele îi alungase sub un copac, unde mâncau înghețată de vanilie și se strâmbau la o bătrână care ieșise să-și plimbe canișul. Un duduit infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei într-un costum gri-deschis, o cămașă albă, cravată roșie cu rațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bărci Încărcate cu cei doisprezece tovarăși ai mei, ghidul lor și cantități excesive de bagaje despicau valurile lacului Inle. Iar eu eram bompresul invizibil al bărcii din frunte. Plimbarea ar fi fost idilică dacă nu ar fi fost frigul și duduitul motoarelor atașate În exteriorul bărcilor. Dar prietenii mei erau fericiți, cu dinții strânși În bătaia vântului. Pilotul bărcii din frunte era un tânăr chipeș Îmbrăcat cu un longyin de culoarea a diferite tipuri de ciuperci. El fusese cel care condusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
caz, al Facultății de Litere. Mă învârteam prin încăperea în care preparatorii și asistenții nu îndrăzneau nici să bage capul, iar profesorii abia dacă se îndurau să-l mai scoată. Dedesubt, amortizat de covorul plușat, ghiceam zgomotul uzinei termice: un duduit monoton, din sute de pistoane fierbinți, ca-n Titanic. Deasupra, eram protejat de sala 120, despre care se povestea că-i îmbrăcată în beton armat: după unii, din rațiuni de securitate (dacă la cutremur cădeau planșeele, decanatul trebuia să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simțea mirosul de lemn ars și, iată, Într-adevăr, prin pologul de pânză al căruței, totul se vedea roșu, Însângerat, aprins, un roșu al zbuciumului și al durerii, și al furiei, și al neputinței. Și apoi, totul se Îndepărtă În duduit de copite și În legănat de drum. Copilul simți că pornește cu tot cu căruță, ieșind din curtea plină de fum În noaptea codrilor. Se târî spre capătul căruței și ridică ușor pânza. Da, plecau, plecau toate căruțele și toți caii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
eliminat prin simpla ignorare. Prescott juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
adăpostul nostru provizoriu, să înșfac o armă, să le răspund liniștit celor ce ar fi bătut darabana în ușă. De data asta, reflexul a fost inutil. Liniștea orașului cucerit nu era străbătută decât de rare tiruri dezordonate, de un scurt duduit de camioane, înăbușit imediat de întunecimea nopții. Te-ai apropiat de masă. În întuneric, am văzut conturul luminos al trupului tău colorat de reflexele unui incendiu izbucnit la celălalt capăt al orașului. „Să spunem adevărul...“ Întreaga energie a trezirii mele
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ei, nodurile de oțel ale unei șenile scrijeliseră pământul chiar deasupra obrazului său. Se simțise pentru o clipă tras înăuntrul măruntaielor mașinii. Mirosul acid al metalului, apoi dâra verde-albăstruie a eșapamentului îi umpluseră plămânii... Din cealaltă parte a tranșeei, prin duduitul motoarelor, ajungeau până la el țipetele și pârâitul trupurilor sub șenile... Noaptea, prăvălit printre câțiva supraviețuitori din compania sa, într-o pădurice de brazi, pândi întoarcerea acelor secunde petrecute sub tanc. Adormi, dar somnul o luă pe căi ocolite, împinse o
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
omenești” (Universul, 12 februarie 1940). “Lumea se afla în puterea somnului, când cutremurul, de o violență necunoscută până acum, a zguduit Capitala din temelii. Clădiri solide, din beton armat, se clătinau ca niște jucării în bătaia vântului. Zgomote înfricoșătoare, de duduit de motor, întretăiate de mugete ce răzbăteau din adâncul pământului însoțeau cutremurul. Lumea trezită din somn de zguduiri puternice, alerga îngrozită, neștiind unde s-o apuce... Prin case, mobilele se mișcau, scârțâind din încheieturi, vitrinele cu sticle și veselă se
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
ispășire. Biserica din colonia din Bărăgan Dimineața fu eliberat și trimis pe jos din colonie; se gândi unde s-ar putea duce. Apucă un drumeag spre nord, printre lanurile de porumb. Mergând cale de o oră, auzi din față un duduit de motor; era un IMS cu doi ofițeri securiști. Unul, cu grad de colonel, deschise portiera și-l salută: Bucuros de oaspeți, părinte Ioane? Mai ales când sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, zâmbi părintele. Hai sus, părinte, că avem
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cot, momentul cu biserica, piatra albă a monumentului ostașului român, 25 octombrie 1944, sculptură-arhitectură, orizontalizat generatorul de spațiu, Școala finlandeză putea să fi înțeles această posibilitate, au crezut că fac doar arhitectură, minute de staționare în spatele gării Carei, tăcere după duduitul motorului, cu leșinul femei la fratele mai tînăr, uf, căldura asta! excepționali în după-amiaza pustie, privirea furtivă peste peron, merele pădurețe acre din margine de parc, miroasele pe motorină ale mașinii în soare, piața gării rond de verdeață exterminat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
solitudine, să se liniștească. Acum dormea ca un copil și visa continuu. Somnul lui era o veghe zbuciumată: visa, se trezea fără să deschidă ochii, iarăși adormea. Când treceau peste vreun pod, zgomotul de fiare izbindu-se de alte fiare, duduitul trenului și hurducăturile îl trezeau brusc, își amintea repede unde se află, ațipea din nou. Tot drumul, până dimineață, adormea obosit și se trezea mereu, îngrijorat. Ajuns la destinație, capul îi vâjâia cumplit. Se îndreptă cu pași mărunți și mișcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
șir interminabil Întâmpinat și petrecut cu huiduieli și Înjurături, cu bucăți de pământ din ringole și pietre smulse din caldarâm, care le fac să-și mărească viteza. Tremură pământul de bubuiturile ce se aud tot mai aproape prin fumul și duduitul infernal al bestiilor astea mătăhăloase tăind un culoar nesfârșit prin popor. Zboară pământ și pietre din toate părțile și busturi În combinezoane negre se ivesc pentru câteva secunde ca să tragă capacele turlelor. Se succed din ce În ce mai repede pe o fâșie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trezește la viață întreaga natură. Primăvara vine zâmbind și ne aduce un cer albastru, razele soarelui călduțe și luminoase, iarbă verde, flori multe în păduri și grădini, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele. Iar ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, câtă viață și veselie peste tot locul? Tot primăvara dă de veste ciobanilor să urce oile la munte, iar pentru copii, aduce jocuri și multe bucurii. Razele soarelui aleargă spre pământ pe câmpul alb și zăpada se
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
eu cu Gabi la profesorul ei de franceză. A fost bine. Am văzut un Moș Crăciun grozav, care a coborât în casă la cei doi puști ai lui. Azi dimineață ne-am trezit la Cârțișoara, am făcut focul, am ascultat duduitul sobei, ne am liniștit puțin cu toții. Acum, în momentul când vă scriu, suntem iar la Făgăraș. Îl aștept pe Liviu. Da. Pe el. Și pentru că sunt la acest capitol, dragii mei, să vă mai povestesc câte ceva. Mă iertați că nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ea serios, fără a-și schimba vocea sau a-și simplifica vorbele, așa cum fac adulții când vor să se pună la nivelul copiilor. În timpul mesei, ori de câte ori locotenentul încerca s-o asocieze pe Lillișu, peste masă, convorbirii cu Nel, ceva ca duduitul unei țevi de eșapament se făcea auzit. Era vameșul care-și evacua astfel furia pentru a nu-i contraria pe stăpânii casei, cărora le plăceau pacea și buna dispoziție. Până la urmă, obosit să audă oala asta sub presiune care amenința
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unele locuri până la brâu, spre arătarea imensă cu faruri multe și galbene ce venea încet dând valuri de zăpadă la o parte de pe linie. În interior era cald, erau oameni, știa foarte bine acest lucru, degeaba i-ar fi strigat, duduitul greu al motorului acoperea totul. Făcu un efort și se agăță de o bară pe care gheața se depusese într-un strat gros, căută cu piciorul treapta metalică ce mai mult se ghicea în întuneric. Alunecă, se lovi dureros la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
durerea ceea îi făcea bine. Îl cuprinse apoi o moleșeală plăcută, simți gust de dulce în gură și nu se știe de unde apăru mama sa care-i făcea semne cu mâna din poarta casei părintești, zice mama ceva dar un duduit aiurea îl împiedică să înțeleagă ce-i spune. De undeva apăru un ochi roșu al unui stop luminos, care crește, crește, vine spre el... se auzi pocnetul sec al unei sticle de șampanie, aha e ziua lui de naștere, dar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
completează răutăcios Haralampy. -Mersul pe jos dă poftă de mâncare, continuă prezentatoarea... -Poftă de mâncare?!, sare prietenul. Oprește imediat televizorul! Asta să fie la ei! Vrea să ne facă obezi, leneși și - Doamne ferește! - chiar surzi, să nu mai auzim nici măcar duduitul motorului economiei naționale pus în funcțiune la Suceava de manivela domnului Prim-ministru? Cel puțin așa pricepem de la știrea serii transmisă pe toate canalele tv. Ei, daaaa: ce reportaj tv! Mersul pe jos, peisaje superbe și, în curând, completate cu
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
Năstase sau pe domnul Antonie Iorgovan. Domnul C.P.Tăriceanu, Palatul Victoria. Nu vă mai luați după declarațiile pe care le faceți la televiziune. Nu ritmul înalt de creștere a puterii de cumpărare la români va duce la supraîncălzirea economiei, ci duduitul ei, pe care l-ați anunțat la Suceava. Încercați să vă liniștiți, că altfel sperietura vă poate provoca dureri la PIB... Domnul Cornel Udrea, scriitor, Cluj-Napoca. Vă dau o veste bună: după ce dinspre Guvern s-a anunțat la televiziune o
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
Sandu, așteaptă noua dvs. carte intitulată: Hahalere și jigodii la F.R.F. Cu autograf. Domnul Ionuț Popescu, ministru, Palatul Victoria, Buc. Poate nu vă vine să credeți, dar creșterea prețurilor, tarifelor și taxelor de tot felul, inclusiv TVA, se datorează trepidantului duduit al economiei. Unde vă aflați când domnul Prim-ministru Tăriceanu a enunțat subtil acest adevăr ? Bine, nu vă pârăsc, dar să aveți grijă pe viitor.
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]