29 matches
-
se haga invisible en la familia del fuego, cuando las hijas del fuego, los nietos del fuego lleguen a ser șu propia familia. 6 Bătrânului i s-a făcut atât de lehamite de ziua ploioasa, de înfățișarea orașului, de piață duhnitoare, de semenii murdări, săraci, zbârliți, disperați, i s-a făcut atât de lehamite de sine însuși, de propria-i viața, încât, întors acasă, și-a șters, cu un gest decis, decisiv, și-a șters, de pe pânză goală a zilei, statura
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_poemele_batr_eugen_dorcescu_1366605876.html [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
de a căldurii arsă gură, el timp nu-și face să învețe din pura florilor știință cum să-și deschidă spre lumină corola tainelor de-a fi și cum culoarea și parfumul esența-n viu pot deveni, ci ca gândacul duhnitor el forfotește ne-ncetat și crede că-i minunea lumii, deși-i de-a binelea-n rahat. George PETROVAI Sighetul Marmației Paști 2013 Referință Bibliografică: George PETROVAI - POEME DE PAȘTI / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 854, Anul III
POEME DE PAŞTI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_poeme_de_pa_george_petrovai_1367629253.html [Corola-blog/BlogPost/344688_a_346017]
-
stingere a tuturor confruntărilor, de aici tânjirea spre Nirvana, explică și Eugen Dorcescu (p. 543). Poezia vine să confirme și ea cu argumentele ei: „Bătrânului/ i s-a făcut atât de lehamite/ de ziua/ ploioasă, de/ înfățișarea orașului,/ de piața duhnitoare,/ de semenii murdari, săraci,/ zbârliți, disperați,/ i s-a făcut atât de/ lehamite de sine însuși, de/ propria-i viață,/ încât, întors acasă,/ și-a șters, cu/ un gest decis, decisiv,/ și-a șters, de pe/ pânza goală a zilei,/ statura
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
o pantă neurcată. Mustul din struguri, otravă, Sufletul, doar o epavă. Licuricii sângeră-n noapte. Regina nopții zace moartă. Colții, fierăstraie Ce spintecă altare. Oamenii-fiare Zămislesc puroaie Și sorb licoarea lumii toată, Mulțumiți de prostia revărsată În haine de neguri duhnitoare A răceală și a moarte. Doamne, dă un pic de soare Și-o floare deschisă la culoare Și-o aripă de înger alintătoare Peste rana lumii neiertătoare! Elena Trifan Referință Bibliografică: DUREREA LUMII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DUREREA LUMII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1400516542.html [Corola-blog/BlogPost/349852_a_351181]
-
o parte și Dudeștii nu chiar departe, melting pot etnic (armeni, greci, evrei, țigani, bulgari, machedoni, albanezi, fiecare cu ticurile, comerțul, șiretlicurile și micile sale monopoluri), Curte a Miracolelor, junglă interlopă, răscruce de bordeluri, chițimii, prăvălii ploșnițoase și cârciumi ucigător duhnitoare, adulmecate de tânărul Niculae cu nări exersate parcă în lumea lui Panait Istrati. O lume și-o istorie privite când prin ochii Penei Corcodușa ori prin holbările grobiene ale lui Gorică Pirgu, când cu un soi de îngăduință complice și
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
el, privindu-l fix pe Wakefield. — Cred că ar trebui să vorbim despre Margot, spune Wakefield șovăielnic. După o tăcere dureroasă, Mariana grăiește: — Da, despre ea și despre miile de micuțe Margot care zac plîngînd În propria scîrnă În leagăne duhnitoare. Ce mii de mici Margo? Nu e de ajuns una, dacă ținem cont că a fugit de acasă la șaisprezece ani, a trăit cu un muzician În ghetou și nu a luat legătura cu nici unul dintre ei pînă cînd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Susan, mama n-ar trebui să fie aici! Dacă se rup rîndurile, probabil o să o pună la pămînt. O strigă pe maică-sa, dar vocea Îi este acoperită de răcnetele protestatarilor sîrbi: Toate acestea fură ale noastre pînă cînd bestiile duhnitoare din vecini au venit peste noi. Vorbesc o limbă pocită și beau o poșircă de bere! Femeile lor sînt niște lupoaice iar copiii lor - niște cîini. Să-i prefacem În ruguri! Susan Încă mai Încearcă să ajungă la maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient de puternic ca să moară, cel puțin nu singur. Mai zace Încă o oră pe cearceaful duhnitor, privind mut la ecranul gol a televizorului. Se uită și Diavolul alături de el. Și el ar vrea să moară, dar e nemuritor. CÎteva zile mai tîrziu, nici el nu știe cîte, Wakefield se trezește Într-un oraș proțăpit pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o fantomă, o umbră, un dublu, ca ceva care vi se lipește de piele (ca o spadă)602, parte obscură pe care am vrea să o refulăm. El îi destăinuiește prima tentație: cea a hanului sordid, murdar, cu un aer duhnitor, unde aluneci pe gunoaie, un loc rușinos.603 Tentația murdăriei, a regresiunii, chiar a animalității - să trăiești ca un porc - este fără încetare legată la Kafka, de această dorință de ospitalitate cu un erotism vinovat. Murdăria este imaginea unei înrădăcinări
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în vârful glandului două „perle” (de fapt două biluțe de rulment), menite să facă din el un campion al acuplării, de unde și imatura, smintita, pompoasa „autoproclamare” ca rege (la 16 ani) al plăcerilor orgasmice. Autorul aprinde reflectoarele peste o vermină duhnitoare, etern înfometată; majoritatea acestor vagabonzi se ocupă cu contrabanda a tot felul de mărfuri contrafăcute, înșelând turiștii, oferindule scandaluri la scenă deschisă sau vânzându-și propriul trup. Câștigă câțiva pesos sau dolari, din care își cumpără poșirca de rom, trabucuri
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
tu? - Da... Vrea să emigreze da' nu poate, îi ie milă de ăștia, de prăpădiții ăștia pe care îi lasă în urmă... N-are putere, bă, înțelegi, nu poate să plece, spre deosebire de căcănarii care o părăsesc la prima bășină mai duhnitoare... - Hai sictir! E nasol, ce...? Bă, uite, vezi? Asta nu înțeleg eu la tine. Tu chiar nu vrei să recunoști că situația e de rahat? Noo, dă-te dracu' - repetă Grasu sacadat, schimbând tonul - dă-te dra-cu'! Te prefaci
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
-și cîștige existența că cenzor în anii cei mai urîți ai ceaușismului și că "umblă la textele" scriitorilor adulmecînd tot ce nu mirosea pe gustul activiștilor de partid - interviul nu are nici un iz. Pentru cei care știu acest amănunt - da. *Duhnitoare de-a dreptul "a regim comunist" e o tabletă semnată în pagina 14 de fostul șef de cadre de la Uniunea Scriitorilor, Viorel Știrbu. Într-un stil sclifosit pînă la neinteligibil, el se folosește de pretextul Pacepa pentru a-și afirmă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
aparținut poliției politice echivalează cu o asemenea maladie. Ea va fi ascunsă până în ultima clipă. Însă nu pentru toți fiii societății. Pentru o anumită fracțiune, mult zgomotoasă și beneficiind de un copios spațiu la niște posturi de televiziune prin sticlă duhnitoare, a fi fost securist înseamnă a fi vegheat în cele mai înaintate puncte de apărare a patriei, a fi fost informator adeverește înalta conștiință civică a unor devotați voluntari. Ei și nu alții ne-au apărat de spionii și diversioniștii
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
toată abjecția mamei, gata să izbucnească, își zicea, în vreme ce Alejandra îl privea, rezemată într-un cot. Cuvintele fetus, closet, alifii, pântece, avortîi pluteau în minte, în mintea lui Martín, ca niște resturi vâscoase și dezgustătoare pe o apă stătută și duhnitoare. Și atunci, ca și când ar fi vorbit cu sine însuși, mai spuse că, vreme îndelungată, crezuse că nici nu-l alăptase fiindcă nu avusese lapte, până când într-o zi maică-sa îi strigă că nu-l lăsase să sugă ca să nu
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
-și făcea de lucru cu fâșia de alamă decupată. Țâncul era acum la câteva case mai încolo, nunand semințe de floarea-soarelui cu alți câțiva, doar în chiloți negri de murdărie și-n maieuri rupte. Între bălăriile care tiveau golurile căscate, duhnitoare, ale ferestrelor, unde tencuiala se mâncase până la cărămizi, am zărit ceva lucind auriu. Am pătruns printre gunoaie și ciulini, pătîndu-mi pantalonii de bidoane ruginite și țevi unsuroase, până lângă zidul casei. Fecale omenești, uscate și pline de muște, erau risipite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care acesta ar fi plecat undeva, nu se știe unde. Privirea aceasta, contemplația nobilă, melancolia adâncă și adevărată care i se așternea uneori, serile mai ales, peste chip, chiar dacă era atunci doar într-o pijama ruptă și fuma niște "Mărășești" duhnitoare, părea a nu fi a lui, și chiar nu era, căci în clipele alea Costel era complet vidat de sine însuși și nu se gândea la nimic, așa cum actorul care joacă pe scenă un personaj nobil poate fi, în viața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până în fața spectatorilor, sub cupola plină de reflectoare, funii și accesorii. Sub reflectoare apa scînteia-n toate culorile, iar dacă priveai drept în ea vedeai, foarte adânc, un oraș scufundat. O luă prin spatele blocului, prin culoarul îngust, plin de tomberoane duhnitoare, dintre bloc și fabrica de pâine "Pionierul". Era ciudat, nepotrivit ca o fabrică de pâine să se numească așa. Auzise, în Comoara din lacul de argint și-n alte filme cu Winnetou, și de pionierii din Vestul sălbatic, și se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mâini, fiecare, lucrurile furate. Sub fotografii, pe fâșii de hârtie dactilografiate la mașina mecanică, scrie, într-un stil agreabil, ce-au făcut băieții și cât au luat pentru asta. Când mi-am schimbat buletinul am fost înăuntru, într-o gloată duhnitoare a subțiori nespălate, și am stat la rând vreo două ore. Aveam coadă la spate 34 pe atunci, dar în poza de buletin ieșisem așa de pletos, că funcționara m-a întrebat dacă nu sânt cumva Zdrelea haiducul. Tot în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ține În Ultima oră, chiar și venitu lu Tadeo Limardo la Noul Imparțial stă sub pecete dă mister. A picat acolea la drum dă seară o dată cu Momo, ăl dă apare cocârjat dă un ciubăr dă stecluțe cu parfom și tiriboambe duhnitoare, da ie ultimu carnaval că s-au văzut. Că i-au pus țol dă lemn și s-a așezat la Quinta del Țato. Da oare ce s-a fi ales dă infanții dă Aragón? Fincă toba inimii mele bate ritmu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poezia bufonă a lui Anton Pann, cu gândul că astfel tradiționalismul era corectat printr-o observare mai pozitivă a fondului etnic real. Imaginea lui Nastratin Hogea văzut ca un argonaut slinos pe un caic putred în mijlocul unui Orient mirific și duhnitor e de o originalitate perfectă de tonuri și cuvinte ă...î. George CĂLINESCU Ermetismul d-lui Barbu, intuit în structura lui interioară, nu este pur sintactic, cum a apărut unora; el este dictat de o mecanică spirituală evidentă. Cu o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spera/ nici un vapor pentru tine și nici un drum./ Așa cum ți-ai ruinat viața în acest ungher/ pe întreg pământul la fel ți-ai distrus-o...“ Irina se ridică, îi privește pe amândoi, nu-i vede. În ochii măriți, primăvara fabuloasă, duhnitoarea, magnifică Alexandrie. Iese pe terasă, sub cerul nopții otrăvite. Privire adâncită în Saturn și în Calea Lactee. Din când în când parvine, iarăși, vocea neobositului Bombonel, logoree și insistență. În tinerețe am bătut și eu voinicește pasul, în tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe el în vreo belea. - Andromando, îi strigă. Când ți-e de mâncare să-mi spui, să comand la băieți. Numai usturoi sau ceapă să nu ceri, că nu ai voie. Nici praz! Până la întrevedere, nu bagi în gură nimic duhnitor. Boscomelnița păru că nu-l aude. Continua să urmărească fascinantă televizorul. Mormăia sau parcă gemea. Burtăncureanu ar fi vrut să se culce. Se simțea însomnorat. Îl prinsese o toropeală de parcă cineva îi atârnase de pleoapele grele toate pietre de pavele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se îngrijoreze. „Băiete“, îi șuierase bătrânul și multicolorul doctor, „nu ai o problemă cu băutura. Nici un bărbat nu are o astfel de problemă până când nu bea mai mult decât medicul său!“. Și încheiase cu un hohot de râs răutăcios și duhnitor. Acum, medicina este religia modernă și doctorii sunt niște șamani, posesori ai unor cunoștințe misterioase și ai înțelepciunii necesare, ai unor puteri incomensurabile ce le permit să descifreze mesajele augurilor, să asmută asupra noastră bolile și spiritele rele, indiferent dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru a înregistra ceva. Și chiar așa a fost; mâinile lui se zbăteau ca un pește muribund în căutarea umezelii, din păcate insuficientă, care să-l țină în viață. Respirația lui Dan îi șuiera în ureche, atât de grea și duhnitoare, încât aproape că putea simți o sumedenie de microorganisme migrându-i spre creier. S-a bucurat când degetele lui i-au coborât din nou pe spate, spre fese, de parcă Dan se străduia să scoată celofanul de pe un produs de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și ușurării pe care mi le închi puisem nu simțeam decât o scârbă intensă de la mirosul de tocană, ciudă că terminasem din prima clipă și mai ales dezgust pentru tot ce ținea de acea du pă-amiază, pentru femeia dizgrațioasă și duhnitoare de lângă mine, pentru garsoniera cu pereții strâmbi, până și pentru cerul de amurg transpirând prin perdeaua de la geam. Nu mă puteam gândi decât să plec mai repede de-acolo și să n-o mai văd nici odată pe Irina. Ea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]