164 matches
-
Sibiu în vara anului 1940. Și pietrele „strigă” de mai bine de șase decenii (n.n. de 72 de ani, deoarece evocarea este scrisă de Maria Toacă în martie 2004) cu tăcerea și răbdarea celor învinși, dar cine să le-audă duruta lor muțenie?”. Urmează relatarea uneia dintre puținele supraviețuitoare, nonagenara Valentina Dovjinskaia.; 2. ,,Deschid cartea Aniței Nandriș-Cudla 20 de ani în Siberia și desprind un fragment din acea stare groaznică de tensiune, panică și haos, iscată la așa-zisa plecare: le-
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Și dăruiesc totul măicuței, golindu-și micii saci. Topindu-se de dor și drag bunica se chircește Și-mparte-ncet, mărinimos, acelor ce-i iubește, Un cățeluș și o mâță chioară, colacul ne’nceput Făcând copiilor cu mâna și sufletul durut... Poveste tristă, viață crudă, dar ziua de Crăciun Ar trebui să ne găsească cu sufletul mai bun. Așa aș vrea să fim cu toți și să avem în casă Belșug. Iar cei săraci să aibă ceva de pus pe masă
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
dus să te dezmierde? Citește mai mult Spune, mama, roua ta,spune mama, roua rececum se urcă peste mâini,cum se usca și se trece...Spune, mama, flori de fâncâte ți-au crescut pe frunte,cum pe brațe frunze verzite-au durut și cât de multe?Câtă liniște ai strânsdin târziul tău de huma,câtă luna mi te-a nins,cât ai nins și tu din luna? Spune, mama, iarbă multă,ploi și frig și vânt și vântStă lopată grea pe dealuri
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
se învecinează cu păgânul lar, revenind la altar (cunoscut ca masă de sacrificii aduse zeilor și de civilizații de dinaintea revelației creștine) - aici, altar al speranței. Sunt suflet din sufletul neamului meu și-i cânt bucuria și-amarul - În ranele tale durutul sunt eu, și-otrava deodată cu tine o beu, Când soarta-ți întinde paharul. și-oricare-ar fi drumul pe care-o-s-apuci Răbda-vom pironul aceleiași cruci Unindu-ne steagul și larul, și-altarul speranței oriunde-o să-l duci, Acolo-mi voi
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
luminii, munții ninși/ cunosc secretul amăgirii tale./ Așteaptă, zăbovind vei dobândi/ topirea treptelor spre mine.// Sufletul meu începe lin-nepriceput/ să te contemple, să te distrugă-n somn,/ în destrămare. Răgazul ce ți-l cer e viața,/ nădejdea mea oftată și durută./ Ești punctul meu de lacom sprijin/ în peștera din care vii tăiat în două/ ca o stalacmită.// Nu simt în tine frumusețe,/ pe cât un veșted vânt pornind,/ plural al simțurilor, auz în pipăire,/ miros în dezbinare. Prin tine vocea/ mi-
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
suite pe scuturi tu dintre toate rănile mele răspunde-n înscrisuri pe piele cine să recunoască dăltuiri și însemne rebele apostat sângele ți s-a scurs - venele aer sărută dintre spinii surâsului peste moarte, îngere, mângâie-mi fața atât de durută! pași însemnați printre frunze - octombrie mă recunoști? pietre-carate de-a valma să zornăie pe drumuri de droști numai petale sângele tău ce aur înseminează e viu, nelumesc vă adun dintre perne de insomniac, aventurile autumnale să le istorisesc de la o
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
lut Și lasă-n urma noi intrânduri Tăcerilor cu drum pierdut. Mă cuibăresc în vis, mi-e bine, Zbateri de gene -geamăt mut- Dezleagă poarta, iar senine Cărări pierd ivărul căzut. Cern nerăbdarea-n nelumine, Să scap de-atâta rău durut. Chiar daca mor, renasc în tine Cu fiecare nou sărut. *** Referință Bibliografică: Renasc în tine / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1725, Anul V, 21 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
RENASC ÎN TINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373788_a_375117]
-
Publicat în: Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sâmbătă, 30 Aprilie 2016 Din Săptămâna Patimilor Liniște, vă rog, Lumina doarme, A obosit de larmă și de chin, Lăsați să tacă scrâșnetul din arme, În pacea lor durută să mă-nchin! Lăsați-mi bucuria de pe față, Și-așa e plină lumea de noroi, Cât de curând se va trezi la viață Cel biciuit pe crucea dintre noi! Cu glasul plin de Dragoste și Pace, Să ne rostim Duminică
LINIȘTE, VĂ ROG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384957_a_386286]
-
gust de miere Mi-au dat avânt și chiar putere... Îmi par că sunt acuma scrum... Pământul tot de sub picioare Simt cum se crapă și mă doare! Doar rugăciunea vreau s-o spun. O lacrimă ușor pierdută Trezește clipa cea durută! Din mii de cioburi mă adun... Și lumea pare mai frumoasă, Când mă întorc din nou “acasă”! Senină-i zare și-al meu drum! Doar seva ce s-a scurs din mine ... Citește mai mult La margine de timp căzutăVăd
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Deșertăciuni cu gust de miereMi-au dat avânt și chiar putere... Îmi par că sunt acuma scrum...Pământul tot de sub picioareSimt cum se crapă și mă doare!Doar rugăciunea vreau s-o spun.O lacrimă ușor pierdută Trezește clipa cea durută! Din mii de cioburi mă adun...Și lumea pare mai frumoasă,Când mă întorc din nou “acasă”!Senină-i zare și-al meu drum!Doar seva ce s-a scurs din mine... XXVI. CRATIMA, de Camelia Cristea , publicat în Ediția
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
a ajuns la ele? Sunt un simplu om ce-și duce Inima în câmp de flori Să se-mbrace în lumina Revărsată de cu zori, Curcubeul să-l cuprindă După ploile trecute Și din lacrima de taină Să ia zilele durute... Depărtarea să o treacă Doar cu pasul fericirii, În altarul clipei sacre Să dea sfânt tribut menirii! Sunt un om ce-a scris povestea, Cu o luntre de trăiri Tinerețea se tot uită Prin album de amintiri! Toamna cu-n
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
miră, și se-ntreabă:- Cum de a ajuns la ele?Sunt un simplu om ce-și duceInima în câmp de floriSă se-mbrace în luminaRevărsată de cu zori,Curcubeul să-l cuprindăDupă ploile trecuteși din lacrima de tainăSă ia zilele durute...Depărtarea să o treacăDoar cu pasul fericirii, În altarul clipei sacreSă dea sfânt tribut menirii!Sunt un om ce-a scris povestea,Cu o luntre de trăiriTinerețea se tot uităPrin album de amintiri!Toamna cu-n arcuș grăbit... Abonare la
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
vaduri ape repezi curg Spre locuințele lacustre Sunt singur și mă duce-un gând: Vreau să știu ce e cu mine, Ce rost am pe-acest pământ. NU-S VINOVAT C-AM ÎNDÂRJIT ȘACALII ȘI C-AM RĂCNIT CU SUFLETUL DURUT CĂ NU DAU UN CEAHLĂU PE TOȚI URALII ȘI CĂ URĂSC HOTARUL DE LA PRUT. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. În lan erau feciori și fete, Și ei cântau o doină-n cor. Iubito, câtă lume între
PARTEA A II-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385085_a_386414]
-
aproape, Dar gândul tău e un desfrâu Sub pleoape. Căci tu ai fost în viața mea Desfrâu și alinare, Iar gându-ți, orișicât aș vrea, Mă doare. Că zâmbetul tu mi l-ai vrut Închis în colivie Iar sufletul, suflet durut Să-mi fie. Iar lacrima m-ai obligat S-o țin închisă-n mine, Să strâng în sufletu-mi curat Suspine. Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt Să plângi și tu vreodată Cu câte lacrimi pe pământ Am fost eu
AM VRUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384658_a_385987]
-
băut cu el și și-a-mpărțit și pita și toarnă-o schilodeală de cuvinte la care toți silesc a lua aminte se sare rândul meu sunt amânat în minte prinde-a mi se face drum arat iar când încep a spune duruta mea poveste se naște-un murmur cu intenție de viespe ce cu pană veninoasă-ti scrii vorbirea străine ce-a fost dat sa te-ntâlnesc mai par și alții-a aștepta la rând ca să arunce-n mine cu bulgări de
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
ce sunt Nu mi-e rușine. Alții, spună ce vor- E treaba lor. Tu poți să te naști liniștit În pridvorul Aceluiași Dor, nemărginit. Luceafărul tău lumineze pe creste. Patria română, Din câtă mai este, Își aduce aminte De această durută poveste... Emine! Știu. Tu nu vei fi supărat Pe mine, Nici în viață, Nici când n-o să mai fiu. De cuvintele tale, Niciodată roase de cariu, Voi avea grijă mereu. Semnez eu- Un umil bibliotecariu... Referință Bibliografică: Rugă, la nașterea
RUGĂ, LA NAŞTEREA LUI EMINESCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361301_a_362630]
-
dor" al poetului chișinăuian nu putea fi, firește, decât un firav "clinchet" de dor, prin natura diferențelor culturale dintre cei doi emitenți de semnale. Dar "clinchetul de dor" are aici, prin subțirimea lui - iau asupra mea această povară -, și semnificația durută a răspunsului spiritual și politic de pe malul drept al Prutului, la răscolitorul "dangăt de dor" de pe malul stâng. Referință Bibliografică: UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIȚĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
sosit, a sosit Pessoa, a sosit, în sfârșit, Primăvara”, ci și de la percepția cititorului citind-o, dincolo de plăcerea lecturii: Cu lacrimile ploii vestească-mă lăcusta, c-am urgisit psaltirea și ființa, iar din adâncul slovei adormite n-a mai rămas durută, imberba mătrăgună, ucisă, nici căința ... ” (N.B. Da, ai dreptate, Prietene: „A simți înseamnă a nu fi atent!”). Acest florilegiu grupeză, în spațiul celor 735 de pagini, poeme în selecția autorului, din cele 17 cărți publicate până acum: HOHOTUL APELOR (1975
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Taurul lui Falaris - Mărturisitorul - Jurnal de poet (2003) este o „carte de învățătură”, în care temele fundamentale corespund stărilor divine: credința, Dumnezeu, adevărul, binele, frumosul, poezia și poetul, mărturisirea de sine. Reactualizarea mitului, Taurul lui Falaris este „o carte trăită. Durută. E o parte din viața mea!” - mărturisește autorul - o carte pe măsura înălțimii gândurilor însoțitorilor - Sőren Kierkegaard, Lucian Blaga, Miguel de Unamuno, Mircea Eliade, Constantin Noica, Cesare Pavese, Jules Renard, Jean-Paul Sartre, Emil Cioran - adevărații „provocatori” ai reflexelor: „Dacă vrei
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
cerul și pământul cu sunetul sau de dincolo cu ecoul sau de aici, rotitor în adâncuri, rotitor în înălțimi! Vagonul cu numarul 13, pe scaunul cu numarul 13 destinul poeziei poezia, în coca ei: mirifica desfacere a cuvântului necuvântat și durut! Taxiul cu numarul 13 preia iubirea de păsări și cer, de vulturi însângerați, împietriți în cadrane de ceasuri de foc și de nelumină, o prezicere de revoltă a naturii fulgera din parcuri și străzi! - Unde ne duceți poetul?! țipă necuvintele
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Miracolul acesta încă-i viu din inimă seninul am să-l scriu ca-n zbor de fluturi dimineți, surâsul gratulat de doi poeți... În crizanteme tu ai pus fiori și-n rouă lacrimă durută, eu am rămas necunoscută și de mirare parcă mută... Atâtea întrebări fără răspuns, o Penelopa încă mai deșiră și toți în jurul ei se miră cât e de pură și fragilă. Nu inventez un rost acum, când tălpile au prins bătătură
MIRACOL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367440_a_368769]
-
am ceva să-i spun! NU TE UIT, IANCULE... Nu te uit, Iancule, nu pot, Duhul tău, bunule, e peste tot, La Baia de Criș în septembrie iar Picură lacrima din calendar. Fluierul tău se aude sub stele Cum geme durutul din Dor și de jele, Pe prispa aceea amiroase a pită, Nu-i națiunea ta fericită Din Testamentul pe care-l scriai Baie de aburi la Vidra nu ai nu-i rânduială, Istoria ta nu se-nvață în școală, Țara
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
a mai rămas Din moștenirea dulce strămoșească, Vor să ne-atârne sufletul... de-un ceas. Ne-au pus impozite și pe simțire Metafora din ei a dispărut Noi tot vom scrie ce ne stă în fire Suntem plămadă din destin durut. Lor nu le pasă că pășim tăcuți Ori că strigăm spre Cer cu disperare, Cuvântul care-ncunună pe frunți Speranțele, ne-aduce alinare. Nu au măsură în nimic ce fac Țintesc, lovesc și spulberă în cale Conduc cum vor și
SUFLETUL NOSTRU NU-I DE RĂSTIGNIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367017_a_368346]
-
fascinant tropar, Nu poți să nu-mparți bucuria cu ei. Zvelte căprioare și căpriori în rut, Fagi și stejari, mesteceni, arțari și ulmi Se văd din depărtare, chiar de la Prut. Ziduri de cremene, păduroase culmi, Cetate durată din dor și durut, Tu ne-ai vindecat de cazne și urât. Satul natal Pios se-ndreaptă pasu-mi spre satul meu Răsfirat discret printre livezi și vii, În mijlocul unei mari împărății Cu amintiri ce-n tâmple se zbat mereu. Dintre orizonturile viorii, Dumnezeu m-
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
Zilei să ne-nvețe, Stau mai-marii Zilei și se ceartă Cum să mintă Țara pe județe! Țara asta nu-i un tort anume Din care tai felie după plac, Din Cer mă strigă morții ei pe nume, În Versul meu durut nu pot să tac! Mihai Întâi la Mănăstirea Dealu, Domnul Cuza din Moldova dragă, Cum freamătă din rădăcini Ardealu'- Unirea noastră vă rămâie-ntreagă! Din inimă cuvintele mă ard, Cum poate mâna mea să nu le spună? Nu vă jucați
NELINIŞTE PE HARTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367176_a_368505]