380 matches
-
de Maria Magdalena Crișan, ca de altfel și aceea organizată la Galeria Brâncoveanu 28, cuprinde primele lucrări ale artistului (desene, acuarelă, guașă), datînd din perioada studenției. Deși acestea au rămas, în cea mai mare parte, în faza de schiță, de eboșă, de exprimare spontană într-un anumit cîmp tematic, caracterul lor este definitiv în perspectiva evoluției ulterioare a pictorului. Încă din acest moment, în care Ion Dumitriu nu era hotărît, și nici nu avea cum să fie, în ce direcție va
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
și în Franța, la Montpellier, unde lectorul român a cules simpatie și respect și a fost invitat să țină cursuri ca maître de conference. Între 1990 și 1994 la Universitatea din Toulouse v-ați numărat printre profesorii invitați. După această eboșă v-aș propune să ne îndreptăm spre niște orizonturi evocatoare. M-aș opri la anul 1947, cel al terminării Liceului Internat din Iași, o școală ilustră. Sfîrșitul studiilor liceale era o perioadă foarte tulbure și dramatică. Scăpaseți ca liceean de
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
lăsat, cred, cea mai interesantă parte a operei nepublicată, așa-zisele postume. De fapt, postumele sînt în realitate, de multe ori, superioare antumelor, tocmai pentru că autorul lor le considera un fel de exercițiu, un fel de preparare, un fel de eboșă pentru viitoarea mare operă. în aceste condiții, ideea de fragment și de nedesăvîrșire atinge culmea. Eminescu, în mod sincer, dar absolut sincer, fără nici un fel de demagogie, credea că aproape nici o operă a sa nu era suficient de finisată pentru
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
tensiune dramatică. Întreaga sa operă, inclusiv Nu, reprezintă o regizare a conflictelor și întrebărilor spirituale, etice și afective". Întreprinsă cu spirit liber, călătoria în fascinanta țară Ionesquie ne dezvăluie peisaje sufletești și intelectuale mai puțin vizitate. Am descoperi astfel, printre eboșele clasicului portret al "părintelui teatrului absurdului", pe tânărul baudelairian, autor al tezei neterminate Le thčme de la mort et du péché dans la poésie française depuis Baudelaire, pe cititorul îndrăgostit de Alain Fournier ("maestrul adolescenței mele literare și visătoare"), de Flaubert
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
susul în jos, hilar, ieșind portrete care să semene cu Fuchs, ori cu ipochimenii din Dicționarul onomastic, prinde viață o lume nu absurdă, nu S.F., ci mică, dar a noastră. Fiecare articol e, în fond, o mini-proză, ba chiar o eboșă de poezie a unui autor la care, se vede, "instrumentele" se amestecă. E un jurnal la vedere, ținut în numele "cititorului implicit", care așa l-ar scrie dacă l-ar scrie, cu onoare și oroare, și cu oarece simț al datoriei
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
furnici și lăcuste. Spațiul se limita ca o colivie imensă prinsă în gratiile soarelui. Suluri de vapori se învîrteau pe raze izolate și se respira un parfum ud și seminal, plin de moartea apelor". Unele dintre aceste bucăți sînt niște "eboșe de poeme în proză", cum le-a numit M. Petroveanu, unul din primii lor comentatori de după al doilea război. M. Zamfir le-a examinat, la rîndul lui, în Poemul românesc în proză, așezîndu-le în tradiia prozei lui Macedonski și Anghel
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
teatru preocupat, firesc, de ce se întîmplă în jurul lui, pe lumea asta și este tradus de regizorul nostru, și el frămîntat de actualitatea timpului și secolului acesta. Limbajul este direct, simplu, colocvial, fără pretenții și dezvoltă, ca o schiță, ca o eboșă, una din miile de situații posibile în și de pe urma unui război. Sîntem în anul 2004 și poposim în sufrageria modestă a unei familii din Oklahoma, familie ce tocmai și-a pierdut fiul de douăzeci de ani în războiul din Irak
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
la modul în care și-a pus pe perete lucrările se va vedea că și aici există modalități de manipulare a obiectului. Pe de o parte, e hârtia aproape neadministrată, pictată și prinsă în pioneze; un fel de sălbăticie, de eboșă de atelier, dar și o stare placentară a pânzei, iar, pe de altă parte, există produsul foarte bine administrat, dus până la calofilie, constrîns la un fel de disoluție prin perfecțiune. Iar acest tip de migrare a motivului cosmogonic spre forma
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
este răzvrătirea, permanentul mers împotriva curentului". Apelul naeionescian la viață, prin desconsiderarea cărților, însă nu înainte ca acestea să fi fost parcurse cu rîvnă, pare a fi rodit la prematurul insurgent, pe un sol neîndoios consubstanțial. Aceste pagini juvenile reprezintă eboșe ale personalității ce se va forma. Tînărul nesupus avea impresia că mișcarea religioasă a momentului se afla în suferință, întrucît ea nu făcuse decît să spulbere "încrederea și sinceritatea trăirii religioase". Ne rețin acești termeni, "încredere" și "sinceritate", deoarece ele
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
este răzvrătirea, permanentul mers împotriva curentului". Apelul naeionescian la viață, prin desconsiderarea cărților, însă nu înainte ca acestea să fi fost parcurse cu rîvnă, pare a fi rodit la prematurul insurgent, pe un sol neîndoios consubstanțial. Aceste pagini juvenile reprezintă eboșe ale personalității ce se va forma. Tînărul nesupus avea impresia că mișcarea religioasă a momentului se afla în suferință, întrucît ea nu făcuse decît să spulbere "încrederea și sinceritatea trăirii religioase". Ne rețin acești termeni, "încredere" și "sinceritate", deoarece ele
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
cel formal prin abdicarea de la acea frică informală de care vorbea Germano Celant și plonjarea în sistematica aristotelică de nuanță, evident, materialistă, conform căreia forma aproximează ideea operei, motiv pentru care acest tip de conceptualism a oferit de la bun început eboșa unor configurații formale, astfel încît un opus era constrîns să pornească de la o matriță generatoare ce poate declanșa eventualitatea unui set de cazuri particulare, concentrice la schema de bază, originară. Este starea muzicilor așa-numite deschise, exersate la noi, printre
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
ființa / cu multe chipuri schimbătoare/ care îți gâfâie/ în spate/ dar frica ta este/ prea mare/ mai bine ia-o la fugă/ și nu privi înapoi." (Epifanie IV) Titlurile poemelor au și ele o semnificație: par a desemna tablouri sau eboșe abstracte, sugestii de existență ba chiar de existențialism. Foarte puține imagini concrete, deși poeziile sunt transparente, simplificate, ele sunt cel mai adesea punctele de plecare a meditațiilor de profunzime și serenitate orientală, sau de contemplare la modul rembrandtian a materiei
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă), dar la o lectură atentă constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe, ca niște scheme sau cadre de roman în care nu se întâmplă de fapt nimic. Să fie acesta un mod indirect de a mărturisi atracția față de proză, fascinația pe care o provoacă asupra autorului tot ceea ce are tangență cu ficțiunea
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
ștergar/ îmbracă zarea peretelui" (Restituiri), iar cuvintele șterse din manuscris "întunecă pagina", aidoma unui contrast paradoxal al neîmplinirii (ibidem). O subtilă somnolență sfîrșește prin a potopi simțurile ce nu mai apucă să semnaleze satisfăcător realul, lăsîndu-i imaginea în fază de eboșă, de neînchegare: Și pajiștile/ somnoroase/ și te invită parcă la visare/ în ecuația subtilă/ dintre pămînt și cerul palid// simți punctul dureros/ ca o enigmă -/ aici pornește ordinea/ din lucruri// aici apusurile pier în lume/ ca o deschidere ce te
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
parte dintre ele realizate proaspăt la simpozionul de la Sângiorz Băi, iar ultima expoziție timișoreană cuprinde primele sale lucrări (desene, acuarelă, guașă), datînd din perioada studenției. Deși aceste lucrări au rămas, în cea mai mare parte, în faza de schiță, de eboșă, de exprimare spontană într-un anumit cîmp tematic, caracterul lor este definitiv în perspectiva evoluției ulterioare a pictorului. Încă din acest moment, în care Ion Dumitriu nu era hotărît, și nici nu avea cum să fie, în ce direcție va
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
retrospective a istoriei literare. Nu încape îndoială că, dacă ar aparține altcuiva, Indiferentul ar fi o scriere oarecare, o nuvelă care ar putea foarte ușor trece neobservată. Dar în situația dată se întîmplă cam același lucru ca în cazul unor eboșe aparținînd etapei de început a carierei unor artiști celebri. Ne trezesc interesul tocmai pentru că autorul lor a devenit ulterior Picasso, Dali sau Klee. Faptul că subiectul nuvelei este aproape identic cu cel din O iubire a lui Swan înnobilează, á
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
faptul că ni se oferă șansa unică de a putea surprinde, în detalii infinitezimale, cristalizarea materiei și viziunii viitorului roman, întocmai cum am urmări, au ralenti, stadiile metamorfozei unei lepidoptere de la omidă la fluture. Ceea ce fascinează este tocmai caracterul de eboșă al nuvelei noastre, banalitatea și stîngăcia acestui crochiu, pe scurt nedesăvîrșirea, căci se știe, "divina necesitate de imperfecțiune (...) divina prezență a imperfectului, a viciului și a morții în paginile scrise" de care pomenea Francis Ponge, poate deveni uneori surprinzător de
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
venise să spună/ o poezie/ dar cum/ să faci din cuvinte/ ceea ce nu poți zidi cu pietre/ cum transmiți melancolia/ ca pe un microb/ carnivor". Căutarea unor "ființe mai caste" nu face decît să producă noi experimente pe corpurile, nereușite, eboșe, ale ființelor existente. Cu toții facem comerț cu îngeri, ba chiar Dumnezeu îi tranșează cu dibăcie în "piața de carne", așa cum peste tot "plantele se despică precum/ migdalele care cresc cu toată dulceața/ la pieptul lor/ fructele amare". în lumea aceasta
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
foarte bine cu trupa ieșeană, care s-a dat pe mîna lui pînă la capăt. De devotament, și chiar mai mult decît atît, s-a bucurat peste tot pe unde a trecut. Și totuși, cele mai multe montări din ultimul timp par eboșe, încercări, tatonări, n-au greutatea unei abordări complexe. Faptul că am văzut două spectacole - Machinal și Don Perimplin - ale lui Hausvater unul după celălalt, la interval de trei zile, mi-a dat timpul unei reflecții mai adînci și mai îndelungate
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
România comunistă. 1948-1953 (Humanitas, 2010). În fundalul acestui comerț licit și controlat, în sensul că vizibil la nivelul directivelor și deciziilor oficiale, găsim în dicționarul lui Bujor T. Rîpeanu ilicitul colaborărilor cu Securitatea pe care autorul le menționează, oferind o eboșă a ceea ce constituie o altă cercetare, realizând, în exergă, o arheologie a terorii, teroare care nu a cruțat nici acest compartiment artistic. Această cercetare autorul o desfășoară de ani buni, așa că un cititor avizat ar trebui să acorde credit celor
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
intertextualității accentul cade pe reinventarea tragicomică a politicului. Efectele se dozează diferit în funcție de registrul ales, respectiv de constituirea mecanismului absurd în Decembrie... și plierea pe structura comediei bufe, chiar bulevardiere în sensul înalt al termenului, în Cafeaua... Fără a fi eboșe întîrziate ale spectaculoasei adaptări după Mephisto al lui Heinrich Mann (ce a produs succesul de la Bulandra, în regia lui Alexandru Darie), aceste texte exploatează procedee la care au fost eficient experimentate în acel inedit discurs asupra totalitarismului. Reversibilitatea rolurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
părintelui lui mopete să coexiste cu umorul etnografic din Liliecii lui Sorescu și cu pastișa sămănătoristă din Georgicele aduse la zi, cărtăresciene. Aplicații tactice mai mult decât parade tehnice, cazurile românești propuse în Labirintul de oglinzi sunt numai niște posibile eboșe pentru alte și alte discuții. Cum ar fi - ca să alegem un exemplu nu întru totul aleator - aceea comparatistă deschisă de ieșeanul Radu Andriescu în recenta lui carte, Paralelisme și influențe culturale în lirica română actuală. Întemeiate sau nu pe o
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
doar exercițiile de compunere pe tema: "Cum mi-am petrecut vacanța de iarnă". Cu toate acestea este partea cea mai interesantă a revistei chiar dacă par din alt film. Partea a doua reunește recenzii de carte scurtisime, nu lipsite de farmecul eboșei, de o neglijență aparentă, poate chiar autentică, cum sunt cele ale Ralucăi Șerban sau ale lui Mădălin Roșioru. Într-un magnific portret de activist-cultural, Dan Gulea descoperă "modelul cultural al lui Ion Bogdan Lefter, a cărui oglindire se află și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
nu e de oprit// Pe limbi de ceas Iisus e răstignit./ Cu viața ta poți spune ce-ai făcut?" Mi-am permis să reiau un ronset al lui Horia Bădescu fiind convins că, dacă uneori rafinează, iar alteori lansează asemenea eboșe critice așteptându-și completarea, Ioana Bot a reușit, prin Sensuri ale perfecțiunii, o carte care poate oferi extrem de mult. Modele, metode, autori, premise. Niciodată însă - slavă Domnului ! - răspunsuri.
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
productive decât cele ale comparației și examinării fugitive. Maseurul orb e, așa cum văd eu lucrurile, cel mai bun dintre romanele lui Cătălin Dorian Florescu. Fără a le surclasa pe primele două, ci pur și simplu marginali-zându-le și transformându-le în eboșe reușite. Tematica bunului sălbatic/ fascinantului român se epuizează și se definitivează prin Maseurul orb. După acest roman reușit, o altă carte made in Romania nu mi se pare, sub nici un chip, recomandabilă. Spiritul de observație e, aici, deprins fără alte
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]