65 matches
-
a cuvintelor grație unui imbold de a găsi formule memorabile în marginea a orice, de aceea atenția cititorului este deseori absorbită de o virtuozitate expresivă care pune în umbră parabolele. Stilul cu care Andrei Pleșu atinge o temă duce la eclipsarea ei treptată, grație unui efect de întunecare prin contrast. Strălucirea de expresie a comentariului dăunează parabolei comentate, care rămâne stingheră într-un colț al paginii, ca un obiect acoperit de un goblen a cărui țesătură este prea rafinată. Maniera atică
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
și prejudecata franceză, de peste trei secole. Aici s-a semnat umilitorul Tratat cu Prusia (1871), în urma căruia Franța a pierdut provinciile Alsacia și Lorena și a fost obligată să plătească o despăgubire de cinci miliarde franci, fapt ce a determinat eclipsarea acestei țări timp de două decenii. Tot aici, Franța și-a luat revanșa, la sfârșitul Primului Război Mondial, când Germania a fost nevoită să semneze Tratatul de la Versailles (28 iunie 1919), cu restricții deosebit de dure care au scos-o din rândul marilor
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
-n cimitir printre miile de cruci... Și-oi mai trece să o văd,când voi face un popas... Mi-e de-ajuns că sunt cu mine agățată în tristeți Mai îmi dă și ea de lucru s-o feresc de eclipsări Ale soarelui ascuns de durere-n dimineți Lăsând lacrima să plouă peste umbre de uitări... Câteodată îmi e dragă, când îmbrățișează-n zori O iubire ce-și deschide inima-n petale-albastre Și m-acoperă cu doruri ce-am visat de-
UMBRA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Umbra_mea.html [Corola-blog/BlogPost/367285_a_368614]
-
divinul Platon". Suntem încredințați că dacă Platon n-ar fi manifestat atâta interes față de personalitatea și doctrina maestrului său, Xenofon ar fi binemeritat înzecit de la posteritate pentru imensul serviciu făcut prin consemnarea conversațiilor purtate de Socrate cu concetățenii săi. În ciuda eclipsării lui Xenofon de către Platon, primul ne-a transmis un tezaur de știri despre Socrate care-i conturează mai bine personalitatea de om și gânditor, așa cum o aflăm în dialogurile lui Platon. Xenofon ne prezintă mai accentuat „demofilia" înțeleptului, predilecția iui
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
care trecea printr-un spațiu dintre dinți era, la întoarcerea după reflecția din oglindă, complet eclipsată de dintele adiacent. Rotind mecanismul la viteze de 3, 5 și 7 ori mai mari ca această viteză de bază a dus tot la eclipsarea completă a luminii reflectate de următorii dinți ai roții dințate. Date fiind viteza de rotație a roții și distanța dintre roată și oglindă, Fizeau a reușit să calculeze o valoare de 313.000 km/s pentru viteza luminii. A fost
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
rapid. Fiind cel mai puternic industrializat oraș din sudul Rusiei, a fost mărul discordiei între albii și roșii în timpul războiului civil. Din 1928, administrația regiunii a fost mutată din vechiul centru căzăcesc Novocerkassk la Rostov-pe-Don, ceea ce a dus și la eclipsarea orașului armenesc Nahicevan-pe-Don. În timpul regimului sovietic, bolșevicii au demolat două dintre cele mai importante monumente ale orașului: Catedrala Sfântul Alexandru Nevski (1908) și Catedrala Sfântul Gheorghe din Nahicevan (1783-1807). Cea mai mare parte a orașului a fost transformată în ruine
Rostov-pe-Don () [Corola-website/Science/303249_a_304578]
-
de versuri cuprinse - în general - în patru grupări: Ocultată de istoria literaturii franceze de după 1542, opera sa a fost reabilitată cu fervoare pe la jumătatea secolului al XIX-lea. În 1923 Louis Thuasne a blamat „despoticul gust al Pléiadei de prelungita eclipsare a interesului pentru (opera lui) Villon, după ediția din 1542 a lui Marot numele lui Villon a căzut într-o uitare aproape completă” (). Jean Favier a dezavuat și el, mentalitatea neoclasică franceză, pentru această uitare: „În cele din urmă Malherbe
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Bavaria-Ingolstadt (Ștefan al III-lea), Bavaria-Landshut (Frederic I), respectiv Bavaria-München (Ioan al II-lea). Descendenții acestora și-au împărțit moștenirea Bavaria-Straubing în 1429. Toate aceste repetate modificări și numărul ridicat de succesori, fiecare revendicându-și drepturile demoștenire, au dus la eclipsarea temporară a Bavariei ca forță în cadrul politicii pangermane. Statele vecine au invadat de câteva ori Bavaria, iar aristocrația regională a ignorat tot mai mult autoritatea ducală. Ducatul obținut de Albert I, Bavaria-Straubing, a ajuns succesiv, alături de comitatele Olanda și Hainaut
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
după rezultatele sale ca actriță și să nu se lase influențați tot timpul de frumusețea ei copleșitoare”. Garson Kanin a împărtășit aceeași opinie și a descris-o pe Leigh ca „o persoană uimitoare a cărei frumusețe răvășitoare a tins spre eclipsarea realizărilor sale din cariera de actriță. Marile frumuseți sunt rareori și mari actrițe — deoarece nu au nevoie să fie. Vivien era diferită; ambițioasă, perseverentă, serioasă, deseori inspirată”. Leigh a explicat că a jucat „cât mai multe roluri diferite” în încercarea
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
paginile ei, cartea lui Zigu Ornea rămîne în întregime în picioare. Există un loc în carte unde autorul, punînd în lumină altruismul pe care Dobrogeanu-Gherea îl dovedea în încercarea de a sluji cauza socialismului, scrie că autorul Neoiobăgiei avea ,abnegația eclipsării de sine": prefera să se țină în umbră, lăsîndu-i pe alții să reprezinte, la scenă deschisă, niște proiecte pe care tot el le gîndise pentru prima dată. Ceva asemănător se poate spune și despre Zigu Ornea din perspectiva acestei cărți
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
păgâne, Homer și Virgiliu erau prea constant prezenți în spiritul autorilor moderni care nu făceau decât să transpună în limbă, în procedee creștine, procedeele și expresiile antice."48 Cu alte cuvinte, operele nou create se înscriau în sfera mediocrității, nere-ușindu-se eclipsarea literaturii antice. Însă dincolo de acest eșec ce a vizat mai ales insuficiența creatoare a poeților creștini, polemica a avut rolul de a contura tabăra Modernilor și de a clătina puțin soclul anticilor, încercându-se o aliniere a literaturii cu spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poeții englezi în raport cu extazul religios, Leuba pune următoarea concluzie: Fiecare din trăsăturile, pe care am învățat să le considerăm ca tipice ale extazului, se regăsesc, explicite sau implicite, în aceste texte poetice: dispariția lumii exterioare, pierderea puterii asupra corpului și eclipsarea conștiinței despre existența corpului, o impresie de lărgire fără limită a eului, ce pare să crească la nesfârșit, în timp ce limitele, pe care i le impunea realitatea mărginită a lumii externe și a corpului, cad. un sentiment de iluminare înaltă și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lasă să transpară cel mai bine splendoarea. Numai îmbătat criță de ea Picasso a reușit să găsească minunățiile transpuse magistral pe pânză; nu vezi cum eul său minotaurin refuză palida și prozaica lumânare? Cu mâna-i ocrotește astfel torera de eclipsarea prin banalizare, subliniindu-i totodată sublimul prin revărsarea oribilă a intestinelor calului. Gravura este o bătălie a luminilor, în care una din ele - cea autentică, țâșnită din trupul luptătoarei - e aliată cu macabrul. Acest corpus gloriosus e ghidul lui Asterion
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este foarte des folosită în atentatele de mică intensitate. Una dintre armele întrebuințate de teroriști, care a cauzat moartea mai multor oameni decât oricare altă armă ușoară este arma americană ARMALITE. Producția faimosului Scorpion VZ 61 a fost oprită datorită eclipsării acesteia pe piața neagră de către arma israeliană Uzi și de arma poloneză WZ 63. Alți ucigași folosesc arma germană Heckler și Koch MP 5 exact ca și forțele speciale guvernamentale. O marcă foarte bine cunoscută încă de acum 50 de
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
înguste, din ce în ce mai strâmte ale pulsiunii mele de viață care tinde spre stingere, finalizându-mă ca o prezență pietrificată. Conflagrația generalizată a războiului mă prinde și cucerește generându-mi descendența, coborârea în jos a spiritului, adică înjosirea umanității din mine până la eclipsarea ei totală. Aici, incapacitatea de a iubi îmi urmărește semenii și mă asistă spre acte diabolice, precum un malefic însoțitor ce îmi ghidează pașii spre pierderea totală, dar și spre viziunea răutății ce a înflorit în mijlocul spiritului uman, precum un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
În plus o dă faptul că, aflîndu-se Între soare și pămînt, norul umbrește locul unde se află șevaletul sau, În pictură, soarele peste chipul căruia s-a așezat. Oricum ar fi, umbra strecoară În poem nuanțe compromițătoare de Întunecare, de eclipsare, de maculare. Din acest moment, soarele, norul și o anume slăbiciune În Înțeles de pasiune capătă Înțelesuri mai abstracte și tîlcuri mai adînc existențiale. Și, toate trei, intră Într-o competiție circulară a supremației: care-i cel mai tare? Poemul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
interni în numele conservării sau salvării naționale. De fapt, acest remediu implică reînnoirea dar în același timp și democratizarea modelelor mai complexe de putere politică tipice perioadelor medievale tîrzii și moderne timpurii. Procesul modern de formare a statelor europene a însemnat eclipsarea unor numeroase entități de putere orașe libere, principate, provincii, domenii, moșii și adunări deliberative -, în așa fel încît cele aproximativ cinci sute de entități politice cunoscute în regiune pe la anul 1500 au fost reduse la în jur de douăzeci și cinci, în
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
au existat diferențele sexuale, recent genul a devenit o identitate "convingătoare". Prin contrast, clasa a servit ca identitate politică puternică de-a lungul multor secole, însă semnificația acesteia s-a schimbat considerabil pentru a mai fi la ordinea zilei. Prin eclipsarea marxismului odată cu sfârșitul Războiului Rece, clasa, cel puțin temporar, pare că nu mai are relevanță ca și categorie de identificare.223 În domeniul relațiilor internaționale dezbaterile cu privire la rolul pe care ar trebui să-l aibă conceptul de identitate, ca și
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
a unei hegemonii o constituie armamentul nuclear. Există părerea că nuclearizarea nu poate fi evitată, ci doar amânată, iar într- un Orient Mijlociu nuclearizat, valoarea strategică a Israelului va reveni cu siguranță nu numai pentru S.U.A., dar și pentru Vest. Eclipsarea pan-arabismului a cedat locul unei alternative: fundamentalismul islamic. Mișcările extremiste sunt alimentate de situația economică și politică dificilă indusă atât de importurile străine cât și de imitațiile locale. Atât modelul estic, cât și cel vestic nu au avut ca finalitate
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Bourdieu, 1989, p. 141). Oricum ar fi, la ora actuală, acest mod de recrutare a elitelor de către marile școli este considerat rezultatul „dualismului” învățământului superior francez. Totuși, trebuie să observăm că dualismul contemporan este din punct de vedere istoric rezultatul eclipsării instituției universitare timp de un secol (Renaut, 2002, pp. 75-88). Într-adevăr, considerând universitățile ca fiind incompatibile cu principiile Revoluției, Convenția le-a suprimat în 1793. Ele n-au reapărut decât în timpul celei de-a Treia Republici, pe la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
drumul său spre transcendență. Este posibilă o suprapunere a extazierii mistice peste existența în corporalitate numai sub spectrul unei depline aserviri a trupului scopurilor transcendente ale sufletului. Instinctul devine mut fiind împins către sărăcia metafizică a restrângerii numai întru supraviețuire. Eclipsarea trupescului de către ascendențele spiritului se dovedește mai fermă cu cât acesta din urmă își trăiește mai profund resurecția determinată prin revelația mistică. Apocalipsa personală, fiind intens susținută de energiile transcendenței, dăruiește sufletului forța de supunere înnobilantă peste greutatea trupului. În
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
proprii libere întru răutate. Acest eu este subjugat în impulsiunea unui complex de inferioritate existențială, de neputință și frustrare, de închistare și schimonosire metafizică dar se vede drept purtător al unei vibrații necruțătoare, al unei superiorități nocturne prin forța de eclipsare a binelui din ceilalți. O astfel de falsă imagine despre sine opturează privirea celui corupt care, căutându-și chipul, se mulțumește cu narcoza unui autoportret idolatru. Dar, în șoaptele acestei picturi de vitrină se frământă agonic hidoșenia ne-omenescului. În
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reculegerea îl solicită aici pentru ca, abia astfel, în starea așezărilor selențioase, vocile tremurătoare ale trecutului să-și ceară reverența și respectul ce nu permit deplina lor uitare. Una dintre trăsăturile fundamentale ce delimitează opera de artă în raport cu celelalte creații este eclipsarea, postularea într-un plan secund a preocupării pentru utilitatea imediată, pentru disponibilitatea întrebuințării spre o finalitate pragmatică exterioară și un scop imanent. Opera de artă se așează în fața ființei umane fără a mai trimite către un alt palier existențial, o
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
e singura veste prin neguri". Cufundarea în nevăzut, dispariția tuturor celor care - precum muntele Ararat - rămân "de-a pururi fund de ape,/ tot mai adânc,/ tot mai pierdut/ fund de ape" nu înseamnă stingerea în sfârșit. Ele par să dea eclipsării un sens nesfârșit. Nu e oare cel pe care - în ochiul prevăzător - inaparentul îl deschide în ascunsul cel mai adânc? Un poem al deschiderii vizionare - diafane - este, în schimb, La curțile dorului. Aici deschiderea e împlinită, împărtășită vederii. Totuși e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trecând prin "ai vrea măcar privirea s-o ții în loc sub pleoape" (Sinaia, I), până la " Aș vrea să sparg ferestrele din trup/ pleoapă rece pe privire-nchisă" (Alte priveliști, II)5 - vizibilul străbate drumul de la peisajul natural contemplat poetic la eclipsarea priveliștii mundane, în căutarea nu a ceea ce e luminat, ci a luminii înseși. Lumina aceasta nu învăluie natura, nu vine din lume - "privire-nchisă" - și nici măcar din lumea poemului. Ceea ce se vede prin ferestrele sparte ale trupului nu mai e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]