36 matches
-
de lecție 17. TEME # INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE ȘI TEORIA ȘI METODOLOGIA CURRICULUMULUI 1. Educația - delimitări conceptuale 1.1. Structura acțiunii educaționale 1.2. Determinările educației 1.3. Funcțiile individuale și sociale ale educației 1.4. Rolul educației în dezvoltarea personalității. Educabilitatea 2. Forme și tipuri de educație 2.1. Educația formală, nonformala, informală 3. Finalități și conținuturi educaționale 3.1. Sisteme de clasificare a obiectivelor 3.2. Categorii de finalități educaționale 3.3. Metodologii de operaționalizare a obiectivelor 3.4. Noțiunea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
și a altor autori. 3. Tematica științifică pentru Introducere în pedagogie - Educație timpurie și pentru Curriculumul pentru educația timpurie a copiilor sub 3 ani - conținuturi 3.1. Introducere în pedagogie - Educație timpurie Educația - o caracteristică esențială a devenirii umane Educație - educabilitate - umanitate Funcțiile și formele educației Caracteristici ale educației la vârstă mică Educația timpurie în relație cu educația permanentă Educația timpurie în România NOTĂ: Pentru componenta Introducere în pedagogie - Educația timpurie din structura probei de concurs se va solicita elaborarea unui
EUR-Lex () [Corola-website/Law/257952_a_259281]
-
obiectivelor și a Obiective și conținuturi TEME . INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE ȘI TEORIA ȘI METODOLOGIA CURRICULUMULUI 1. 1.1. Structura acțiunii educaționale 1.2. Determinările educației 1.3. Funcțiile individuale și sociale ale educației 1.4. Rolul educației în dezvoltarea personalității. Educabilitatea 2. Forme și tipuri de educație 2.1. Educația formală, nonformala, informală 3. Finalități și conținuturi educaționale 3.1. Sisteme de clasificare a obiectivelor 3.2. Categorii de finalități educaționale 3.3. Metodologii de operaționalizare a obiectivelor 3.4. Noțiunea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170885_a_172214]
-
de lecție 17. TEME # INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE ȘI TEORIA ȘI METODOLOGIA CURRICULUMULUI 1. Educația - delimitări conceptuale 1.1. Structura acțiunii educaționale 1.2. Determinările educației 1.3. Funcțiile individuale și sociale ale educației 1.4. Rolul educației în dezvoltarea personalității. Educabilitatea 2. Forme și tipuri de educație 2.1. Educația formală, nonformala, informală 3. Finalități și conținuturi educaționale 3.1. Sisteme de clasificare a obiectivelor 3.2. Categorii de finalități educaționale 3.3. Metodologii de operaționalizare a obiectivelor 3.4. Noțiunea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
stimulilor externi și capacității de înregistrare, păstrare și reactivare a acestor stimuli. O memorie poate fi considerată mai bună, mai eficientă cu cât posedă un volum mai mare, o fidelitate mai bună și o completitudine mai mare. Condiția principală a educabilității este exercițiul sistematic și permanent. În afară de exercițiu, optimizarea memoriei este condiționată și de alți factori: subiectivi și obiectivi. Limbajul este un ansamblu de elemente cu valoare de designare, care servește ca instrument de codificare și transmisie a informației în cadrul unui
Relația dintre limbaj și memorie () [Corola-website/Science/311331_a_312660]
-
o funcție corectivă: remediază unele deficiențe ale sistemului de educație actual; 17) ultimul scop al educației permanente este de a menține și de a ameliora calitatea vieții; 18) există trei condiții indispensabile pentru a realiza educația permanentă: ocazia, motivația și educabilitatea; 19) educația permanentă este un principiu organizator pentru toată educația; 20) la nivel operațional, educația permanentă furnizează un sistem total al întregii educații (Dave, 1973). Într-o lucrare din 1988, George Văideanu sintetizează astfel, la rândul său, caracteristicile educației permanente
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
învățarea organizată cu cea spontană, difuză și discontinuă. Pentru Emilian Dimitriu, educația permanentă înseamnă „educația întregului popor”, un sistem coerent de asistență a omului, întreaga viață, punând în evidență următoarele caracteristici ale educației: totalitatea, integrarea, flexibilitatea, democratizarea, oportunitatea și motivația, educabilitatea, calitatea vieții și a învățării. Toate aceste principii educative se cer întemeiate pe planificare, organizare, evaluare continuă a sistemului și pe „o stare de spirit favorabilă în masele largi populare”. Ceea ce irită sensibilitatea unui lector de astăzi este aici limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
acțiunea imediată la operație. Reușita la aritmetică presupune capacitatea elevului din clasa I de a reprezenta mintal, de a imagina rezultatul unor acțiuni, adică de a anticipa prin reprezentare desfășurarea unor situații simple. Diferențele individuale sunt definitorii pentru gradul de educabilitate a elevilor. Se caută, astfel, o concordanță între caracteristicile psihofiziologice ale subiectului și exigențele sarcinilor școlare. Criteriul acestei concordanțe este succesul la învățătură exprimat în calificativ ca modalitate de evaluare a randamentului școlar. Calificativul este un indice discutabil al valorii
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
sociale) și nivelul societal (al integrării sistemice); mecanismele de integrare, de inserție; instanțele educaționale, actorii implicați; mijloacele, metodele educaționale folosite; tendința de a fi cât mai asemănător cu ceilalți și de a se distinge de ei. Putem pleca de la definirea educabilității (ca însușire a celui care poate fi educat), a educatorului (persoană cu funcție educativă, profesionist în domeniu) și a educației (ansamblul influențelor și acțiunilor voluntare ale educatorilor asupra asupra copiilor și tinerilor, pentru a transforma ființa biologică în ființă socială
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
faptul corelației noi, superioare care se realizează între trăsăturile de personalitate și situație, nu doar ca urmare a evoluției situației, a schimbării ei permanente, ci și ca urmare a evoluției a înseși trăsăturilor de personalitate. În general, problema formării, a educabilității trăsăturilor de personalitate scapă unor cercetări. Or, din acest punct de vedere, am putea considera că o persoană pusă într‑o situație de conducere, chiar dacă inițial nu are o serie de trăsături personale care s‑o ajute să rezolve cu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
despre corupție 163 4. Efectele corupției 166 5. Corupția românească... 167 6. ...și învățământul românesc 169 7. Corupția în învățământ nu este o invenție românească 171 8. Soluții anticorupție 172 Rezumat 173 Capitolul X. Sursele rezultatelor școlare 175 1. Abilitățile: educabilitatea 175 1.1. Educație și inteligență - o relație controversată 176 2. Educație și gen: diferențe între băieți și fete în ceea ce privește performanțele școlare 178 3. Cauze domestice 179 3.1. Mediul socioeconomic de origine 179 3.2. Factori care determină investițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Stratificarea și direcționarea (tracking) pe niveluri curriculare 198 5. Performanțele elevilor români în context internațional 200 5.1. Studiul PISA+2000 201 5.2. Cultura civică 203 5.3. Concluzii 205 Rezumat 205 Capitolul XI. Teorii despre determinarea socială a educabilității 209 1. Societate și educație la Pierre Bourdieu 209 1.1. Concepte de bază: spațiu social, câmp, capitaluri 210 1.2. Legitimitatea spațiului social. Violența simbolică 210 1.3. Habitusul 211 1.4. Bourdieu și reproducerea socială 212 1.5
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
1944 nu au micșorat discrepanțele dintre clase, ci, dimpotrivă, stipulând gratuitatea învățământului, au sporit subsidiile pentru cei din clasele avute. Chestiunea inegalităților în ceea privește șansele de acces ține în bună măsură și de problematica inegalităților rezultatelor școlare, adică a educabilității, în sensul în care, respectând poate în cel mai înalt grad postulatul meritocratic, rezultatele școlare sunt determinante pentru accesul la treptele ulterioare. Problema care se pune în mod evident este dacă atribuirea acestor rezultate reflectă doar talentul și abilitățile elevilor
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și genul; - caracteristicile mediului domestic și familial; - organizarea școlii și procesele de predare și învățare din școală. Aceste trei dimensiuni le voi dezvolta în secțiunile următoare, ilustrând teoretizările cu rezultatele unor cercetări relevante pentru fiecare. 1. Abilitățile: educabilitateatc "1. Abilitățile\: educabilitatea" Discursul recent despre determinanții rezultatelor școlare asociază uneori performanța la examinări sau la teste cu anumite resurse stabile, profunde, încadrate în conceptul de abilitate școlară. Se vorbește despre abilitate excluzând factorii contextuali ai învățării - statusul socioeconomic al familiei, organizarea școlii
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
prin termenul de „stil de viață”, fie prin cel de „mentalități”, nu va face decât să contribuie la mascarea și promovarea inechităților care le generează. Teorii de factură apropiată sunt cele ale lui Bernstein și Bourdieu. Asemănarea constă în asocierea educabilității cu dispozițiile indivizilor, cu capitalul cultural, cu codurile lingvistice însușite în procesul socializării primare. Ceea ce le face deosebite este recunoașterea condiționării sociale a universului cultural (lingvistic, axiologic, stilistic etc.) al indivizilor, astfel încât maniera de a (re)cunoaște lumea nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sa și prin interacțiunile din interiorul ei, iar folosirea acestuia poate să fie importantă și puternică din punct de vedere social. Rezumattc "Rezumat" • Pentru contribuția școlii la menținerea inegalităților sociale importantă este capacitatea elevilor de a-și însuși conținuturile școlare - educabilitatea. O contribuție importantă la înțelegerea educabilității au adus Pierre Bourdieu și Basil Bernstein. • Pentru Bourdieu, societatea este un spațiu stratificat care cuprinde indivizi ierarhizați după capitalurile economice și culturale deținute. Interese specifice definesc câmpurile sociale - arene ale conflictelor ce au
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ei, iar folosirea acestuia poate să fie importantă și puternică din punct de vedere social. Rezumattc "Rezumat" • Pentru contribuția școlii la menținerea inegalităților sociale importantă este capacitatea elevilor de a-și însuși conținuturile școlare - educabilitatea. O contribuție importantă la înțelegerea educabilității au adus Pierre Bourdieu și Basil Bernstein. • Pentru Bourdieu, societatea este un spațiu stratificat care cuprinde indivizi ierarhizați după capitalurile economice și culturale deținute. Interese specifice definesc câmpurile sociale - arene ale conflictelor ce au ca miză însușirea acestora. • Raporturile de
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și îndrumarea profesională a orbilor, de George Halarevici; Boalele de ochi, orbirile la copii, cauzele lor, profilaxia și combaterea lor, de dr. Alfred Dechner; Din trecutul educației anormalilor mintali, de Ioan Guga; Însemnătatea educației anormalilor morali, de Ioan Guga; Problema educabilității anormalilor, de D. Scorpan. În chiar primul număr al revistei se înfățișa rostul revistei: „Dorim ca în această revistă să se reoglindească întreaga operă de învățământ ce se face în favoarea copilului cu defecte în vorbire, celui lipsit de simțurile auzului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să îngrijească ca copiii să nu crească izolați, căci devin mizantropi". Ion Heliade Rădulescu leagă dezvoltarea armonioasă de exercitarea unei îndeletniciri practice. Concomitent cu dezvoltarea armonioasă, educației îi revine sarcina de a-i înlesni copilului dezvăluirea vocației sale. Punînd problema educabilității, deși încearcă să adopte o cale de mijloc, înclină totuși balanța spre ereditate, considerînd că în om există ceva "preursit" (o vocație) la care omul ajunge, dar nu de la sine, ci prin "ducere de mînă", condus. Aceasta este, de fapt
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
maturitate în ceea ce privește dezvoltarea fizică, morală și intelectuală. Nu sînt deci, cum adeseori se zice, patru feluri de educațiune, ci una și aceeași educațiune are patru faze deosebite, potrivit cu patru feluri de scopuri urmărite prin ea"297. Referindu-se la limitele educabilității, Slavici afirmă că "deși omul e cea mai cultivabilă dintre toate ființele, nu toți oamenii sînt deopotrivă accesibili pentru cultură, nu toți deopotrivă pot să fie nobilitați. Are deci fiecare să fie crescut el pentru el, potrivit cu firea lui individuală
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
se dobândește prin învățarea creatoare are șanse mari de a se întipări și de a deveni operațional, prin transfer, în alte situații de învățare. * Considerând-o ca pe o proprietate general umană, cu forme specifice de manifestare, se acceptă idea educabilității ei, cu preponderență directă asupra factorilor cognitivi, mai ușori educabili (inteligență, imaginație, memorie, stiluri cognitive operaționale). Factorii de personalitate, așa numiții factori nonintelectuali ai creativității se lasă mai greu influențați, dar odată achizițiile educative dobândite, acestea sunt durabile. * Rolul profesorului
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
rol dominant în creație, este aptitudinea care permite ieșirea din tiparele rigide ale gândirii și descoperirea de noi relații. Multă vreme s-a considerat că imaginația ține doar de ereditate, fără vreun amestec al experienței individului. Astăzi acceptăm însă ideea educabilității ei, observându-se însă că pare a fi mai degrabă specifică, legată de anumite aptitudini speciale; astfel se vorbește despre o imaginație tehnică, literară, muzicală, etc. De aceea și domeniile de manifestare a creativității sunt aceleași, depinzând de acest factor
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
fiind utilizarea tuturor disponibilităților interne pentru a deveni ceea ce poți deveni, a-ți actualiza potențialul creativ. Acest concept fundamentează eforturile deliberate de cultivare a creativității și de antrenare în utilizarea unor tehnici speciale de rezolvare creativă a problemelor. Scepticismul față de educabilitatea creativității își găsește un răspuns satisfăcător: chiar în absența unui talent specific, copiii își pot forma un stil de viață creativ dacă primesc ajutor calificat, dirijat în mod „ecologic", particularizat, spre cei 5 P ai creativității: problema, personalitatea, procesul, produsul
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
Piaget (189 6-1980), construcția persoanei Ă H. Wallon (1879-1962) și L.S. Vîgotski (1896-1934), cu perspectiva sa istorico-culturală asupra psihismului, relativ recent redescoperită și valorificată în Occident în cadrul psihologiei dezvoltării. Corelată celor trei modele explicative ale cauzalității dezvoltării, apare și problematica educabilității. Adepții celor trei atitudini Ă scepticismul pedagogic, optimismul pedagogic și realismul pedagogic Ă își bazează argumentația pe dinamica și ponderea factorilor ereditate-mediu-educație, în ontogeneză (vezi figura 1). Fără a fi numai atitudini teoretice, scepticismul, realismul și optimismul pedagogic există în
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai avea aceleași efecte asupra subiecților. Capacitățile diferite de învățare vor fi evaluate în termeni de potențial de învățare mai mare sau mai mic. Acest potențial de învățare va fi folosit pentru a se face inferențe asupra unor concepte ca: educabilitatea inteligenței (Budoff, 1987), zonă proximă de dezvoltare (Campione, Brown, Ferrara, 1984) sau modificabilitatea cognitivă (Feuerstein, 1980). Într-o manieră generală, în evaluarea potențialului de învățare se caută să se evalueze viteza învățării, capacitățile de conservare și transfer ale învățării. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]