1,310 matches
-
metabolism intern, este armonizarea înaltă, după modelul cosmic, a unui număr infinit de entități particulare. Astfel, arhitectura de forme și de imagini a Paulei Ribariu, sprijinită pe un repertoriu halucinant de semne și de reprezentări, în care lemnul, textila, hîrtia, efigia magică, ornamentica populară, însemnul eclezial, citatul sacru, mai mult prin enunțul axiomatic decît prin conținut, instituie un tip de civilizație și un sistem spiritual, sincretice ca morfologie, dar tocmai prin aceasta disponibile și deschise pentru orice tip de experiență. Acest
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
de-a fura memoriei ce-i de drept al ei. Sigur, de aici la recuperările pătimașe și la litania lui ubi sunt... e ceva mai puțin de-un pas. Ion Papuc, totuși, nu-l face. Nu sînt, în cartea lui, efigii poleite, care să transforme un trecut cu bune și rele în sfînt de iarmaroc. Nu sînt moaște pe care să le scoți la drumul mare, de dragul de-a mici și-a rușina prezentul. Dimpotrivă. Cu fața spre trecut e, dintr-
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
Mai demult, ți-am promis că te inițiez în “misterul” legăturii indisolubile între marxism și D Bucurenci. Nu te-ai întrebat niciodată de ce e Marx mult mai cunoscut decît Saint-Simon, Owen, Fourier?! Ori de ce tocmai Marx trece de-atitea ori drept efigie a stîngii? Nu ți s-a părut niciodată suspect faptul că proliferarea formidabilă a marxismului coincide cu ridicarea imperiului sovietic, ca înainte de lovitură de stat bolșevica, doctrina comunistă avea doar cîteva mii de adepți pt că 30 de ani mai
Manele vs Rahmaninov by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82942_a_84267]
-
Până, ci celui pe care ziarista, fără să vrea, l-a reprezentat în acest conflict. Confiscând telefonul Andreei Până și rostind vorbele grele care au făcut înconjurul programelor de știri, Traian Băsescu a vrut, de fapt, să-l amendeze, în efigie, pe Dan Voiculescu. Dar, cum patronul trustului Intact nu era de față, gestul și insultă președintelui au lovit mai hacana: într-o femeie, în breaslă jurnaliștilor și, prin ricoșeul cel mai spectaculos, în comunitatea rromă. Nici una dintre victime nu i-
Insulta hacana by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82973_a_84298]
-
celor care refuză să califice experiență sexuală după criteriul hetero/homo/bi, după numărul partenerilor sau după practicile sexuale. Pansexualul nu are un comportament obsesiv-compulsiv legat de sex, este doar o persoană cu o sexualitate extrem de relaxată. În lumea metro-, efigia pansexualului este pornosexualul: cel căruia nu-i pasă ce orientare sexuală are. Dacă în toamna anului trecut, revista Details (mică Biblie pentru metrosexuali) titra pornosexual pe coperta “Nu ne pasă dacă credeți că suntem gay”, în primăvara coperta anunță cu
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
și-a epuizat întreaga energie rezervată comunicării prin telefon și nu se cade să-l mai zgîndăr eu acum, cînd tocmai s-a relaxat, și, în al doilea rînd, pentru că nu vreau să scriu despre lucrarea lui Gorduz, nici despre efigia lui Ioan Alexandru și nici despre orice altceva din registrul strict al artelor plastice. Vreau doar să înțeleg de ce! Adică de ce această alegere, de ce această relație, de ce această comunicare! în care loc anume s-au putut întîlni Ioan Alexandru și
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
împotriva acestuia prin mijlocirea unei porniri masochiste ce se amplifică printr-un sadism extrem de extensibil. Căci n-am putea interpreta altminteri înverșunatele tablouri ce ni se oferă, adevărat sabat al decreației, decît ca o implicită autonegare, ca o sinucidere în efigie. Bunele sentimente contrariate, sfidate, sfîșiate pînă la demonizare, transpar doar prin contrastul lor cu impulsul sado-masochist de-a strivi fragilitățile obiective, de-a stîlci și schilodi entitățile fără apărare. Din neputința de-a și-o asuma la modul ideal, poetul
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Pavel Șușară După cum bine se știe, încă de pe vremea romanilor, schimbarea împăraților - prin extensie, a regimurilor - aducea după sine schimbarea capetelor vechilor busturi sau, la rigoare, înlocuirea în întregime a unei statui cu alta. Existența simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă și pînă la revolta morală și
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
faptelor de conștiință și al reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul neolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării și al uciderii magice, omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să nu se vrea reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
alte cuvinte, un discurs împotriva căruia nu am nimic, îl respect chiar, dar nu aceasta e firea mea și nu acesta este sensul picturii mele, apoi îmi arată, unul cîte unul/una cîte una, Cuțite hieratice, Securi monumentale, obiecte în efigie, pînze albe, forme decupate în tablă, calde și friguroase în aceeași măsură, și chipuri, o lume halucinantă de chipuri adormite pe crucile nimănui (,,Arta lui Florin Mitroi nu este un joc secund, fac eu iarăși puțină arheologie în propriile-mi
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
instalație neostentativă și fără substraturi polemice, o formă complexă de construcție a semnului și de remodelare a spațiului. O lume încremenită în ipostaza ei de maximă semnificație și de minimă desfășurare descriptivă, un ceremonial stopat, o suspendare a realului în efigie și a istoriei în magie, cam toate acestea la un loc ar putea sugera cîte ceva din tensiunea blîndă, din negrul volubil, din animația încremenită și din toate celelalte oximoroane posibile pe care unul dintre pictorii noștri de astăzi cei
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
Palatul de Justiție din Berlin și Liga Națiunilor! De aceeași indiferență mediatică (inclusiv în Cahiers du cinéma, nici o vorbă!) s-a bucurat și întreaga galerie de interpreți români, care îi asigură filmului un excelent background actoricesc: de la Papa ca o efigie uscată, al lui Marcel Iureș, pînă la crochiurile spectaculoase ale unor Dorina Chiriac, Marin Moraru, Horațiu Mălăele, Theodor Danetti... Deși nu e un "film de public", am convingerea că, la noi, Amen va avea, în context, mulți spectatori. Pentru un
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
le ocolea, cu toată poziția socială Înaltă pe care o avea. Urmând sugestia lui Maiorescu că Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literari, biografi și publiciști, În cursa pentru spectaculos, au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferentă la sentimentele Înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbită și superficială este greu de Înlăturat cu toate dovezile incontestabile. Muza lui Eminescu nu a fost
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
emoție particulară" similară cu emoția generată de erotism, un poem fiind revelator doar dacă produce o "tulburare fizică". Evident, putem specifica și funcția morală a unei astfel de poetici generos extrapolate asupra condiției umane, a cărei complexitate o surprinde în efigie, în al cărei destin voiește a se implica. Se află în chestiune o etică eliberatoare, prevăzută cu o încărcătură contestatară, prezentînd un desen negativist, care-i disimulează fondul stenic, de reabilitare a unei axiologii ocultate, țintind "reîncîntarea lumii". (va urma
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
unor savanți, altminteri plini de măsură și de sobrietate, precum celebrii geografi I. Simionescu și G. Vâlsan, la entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici și pînă la imortalizarea în imagine realizată de pictori, la fixarea aproape magică în efigie, reacțiile pe care le-a determinat acest spațiu sunt nenumărate și, în mare parte, inefabile. Amestec irepetabil de elemente contradictorii, de munte și de mare, de apă și de pămînt, de meridional și de alpin, de serenitate și de înfiorări
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
subtilă și mai complexă lucrare a sa, iar Ioan Mihele a simțit nevoia unei întoarceri la figurativ. Peste vastul cîmp albit de menhire, de arhitecturi și de volume mai mult sau mai puțin abstracte, el a reiterat un fel de efigie antropomorfă, de statuar egiptean încremenit într-o severă frontalitate. În cheie alegorică, de o transparentă sursă mitologică, își realizează și Moldovan compoziția sa, în vreme ce Gheoghe Mureșan se înscrie, atît prin verticalitate, cît și prin tensiunile volumelor și ale suprafețelor, în
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
află între pozele premierilor înșirate la guvern, în clădirea din Calea Victoriei, după ce guvernul României a propus o lege referitoare la interzicerea imaginilor și simbolurilor fasciste, hitleriste și a altora de același fel. E absolut bizar ca în timp ce în spațiile publice efigiile de tot felul ale lui Ion Antonescu sînt scoase din circuit, fotografia acestuia să se afle, bine mersi, pe zidurile inițiatorului, adică nici mai mult nici mai puțin decît Guvernul României. * Primul mare scandal de corupție la vîrf, sau aproape de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
numeroase cărți. Este un miracol extraordinar, în fața căruia minunile Fecioarei din Lourdes mi se par aproape mediocre. Un om "al cărui picior era mort și îngropat" își regăsește piciorul intact! Tatăl meu a dăruit parohiei din Calanda una din acele efigii care sunt scoase în timpul procesiunii din Săptămâna Mare și pe care anarhiștii au ars-o în timpul războiului civil. În sat - unde nimeni nu punea la îndoială întâmplarea - se zvonise că regele Filip al IV-lea în persoană venise să sărute
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
ce n-avea un sîn,/ Îi prinse cu cealaltă mînă,/ Sub vela trincă, cellalt sîn” (Cîntec de pirat). Din pricina aceleiași sfieli de fond, actantul e incapabil a-și duce pînă la capăt intenția desfigurării și mutilării, a violentării realului în efigie (în viziune) cu care operează, neutralizîndu-l prin parodie. Precum la un Minulescu aprofundat (întors spre o sensibilitate dureroasă ce absoarbe în bună măsură fanfaronada), brutalitatea se topește în chiar excesul ei, cinismul se dezamorsează în aerul ireal de vis dulceag-amar
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
supraviețuitori, și de la victimele recente, din decembrie ’89, la răniți și la urmași, ca să nu mai punem la socoteală și scadențele timpurilor istorice, s-au întrecut cu toții, direct sau prin legatari mai mult sau mai puțin îndreptățiți, să-și fixeze efigia într-un monument public. Mai puternic decît grija pentru ziua de mîine sau decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se știe ce complicată alchimie sufletească, preocuparea fierbinte pentru buna administrare a veșniciei. Cum orice fel
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
inscriindu-se pe nervurile zbuciumului romantic și ale orientării naționaliste hasdeene... Mult mai generos s-a arătat un alt spirit din aceeași familie și anume Mircea Eliade, care l-a particularizat mai mult decît favorabil pe autorul Istoriei critice sub efigia "geniului romantic, asemuindu-l, din unghiul erudiției copleșitoare, cu Pico della Mirandola. Năzuința lui Hașdeu e cea de-a cuprinde mereu totalitatea: "Setea ( ...) timpurie de a ști tot, si de a ști direct de la sursă este înnobilata la Hașdeu de
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
un prelung sunet continuu. La fel ca în "grupul celor șase" (din epoca interbelică), diferențierea nu înseamnă nici privilegiu, nici subordonare, ci aduce, mai curând, cu o monedă de argint care, oricum ai arunca-o, cade mai tot timpul cu efigia în sus, extrem de rar cu reversul. Fără să convoace neapărat un sistem rigid de preferințe și de respingeri, creația lor depinde oarecum una de alta. Fiecare se află în siajul celorlalți. Grisey i-a fost profesor lui Hurel, care Hurel
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
evoluează, se transformă istoric și glisează conceptual, îmbrăcând noi forme peste fondul sedimentat de probleme. Nu altfel au stat (au mers...) lucrurile în trecut. Iată, pentru unii dintre noi, surpriza. Ceea ce ne apare în prezent ca realitate istorică încremenită în efigie ori reper mitologic fix reprezintă, în fapt, rezultanta unui complex de factori, finalul unui joc de negociere semantică și simbolică. Foarte instructivă este, din această perspectivă, introducerea lui Tudor Vladimirescu în șirul greu al marilor figuri naționale. În Mitologie și
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
probe arheologice incontestabile, să creadă și să postuleze ideea cum că aici ar fi existat o formațiune prestatatală românească, condusă de Terten, fiul lui Dobrotici. Iar cea mai solidă probă o constituie miile de monezi bizantine din bronz, având drept efigie pe însuși Terten... Dar să-l lăsăm pe Petre Diaconu în universul său de istorie și frumusețe sufletească pentru a ne întoarce la tristețea în care a căzut acest imperiu de la Gura Borcei. Știam că cetatea a fost construită de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]