59 matches
-
unor opere nepieritoare „Omul de geniu nu poate da naștere unor opere nepieritoare decât crescându-le după dansul și asemănarea nu a ființei muritoare ce este, ci a modelului de umanitate pe care-l poartă în sine”. Marcel Proust În Egloga a VIII-a vers 63, Vergiliu glosează: „Non omnia possumus omnes” (Nu toți putem de toate) , adică pe lângă voință, stăruință, de care vorbeam cândva și care trebuie să însoțească visele noastre, preocupările noastre cele mai frumoase, există și neputințele noastre
ECHILIBRUL INTRE AROGANTA SI UMILINTA de VAVILA POPOVICI, SUA în ediţia nr. 15 din 15 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Modestia_echilibrul_intre_aroganta_si_umilinta.html [Corola-blog/BlogPost/342480_a_343809]
-
forma profețiilor Sibilei din Cumae, antichitatea greco-romană păstra străvechea tradiție a venirii unui Mântuitor ceresc, menită să pună capăt „vârstei de fier” și să restaureze „vârsta de aur”, vârsta lui Saturnus Senex. Această doctrină a fost „reactualizată” de Virgiliu în Egloga IV, când, în termeni aproape identici cu aceia ai profetului Isaia, vestea nașterea unui mântuitor din Fecioară, care va restaura „domnia lui Saturn” (jam redit et Virgo, redeunt Saturnia regna). Mai mult decât atât, în timpul sărbătorilor lui Saturn (Saturnalii), care
POVESTEA SFINTEI SĂRBĂTORI A CRĂCIUNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestea_sfintei_sarbatori_a_craciunului.html [Corola-blog/BlogPost/361251_a_362580]
-
susține că nu trebuie disprețuite cărțile antice dacă ele conțin adevărul. Tertulian observă că sufletul omenesc este în chip natural creștin. Virgiliu, spre exemplu, manifesta un suflet plin de suavitate și duioșie, în acord cu noua sensibilitate creștină. Și în „Egloga a IV” dedicată lui Asinius Polio, Virgiliu profetizează nașterea unui copil minunat în timpul căruia omenirea va reveni la epoca de aur. De asemenea creștinismul asimilează multe elemente platonice și stoice. „Logos spermatikos” este însuși Cristos. Setea de cultură acum se
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Antichitatea_versus_crestinis_ion_ionescu_bucovu_1385218383.html [Corola-blog/BlogPost/347241_a_348570]
-
susține că nu trebuie disprețuite cărțile antice dacă ele conțin adevărul. Tertulian observă că sufletul omenesc este în chip natural creștin. Virgiliu, spre exemplu, manifesta un suflet plin de suavitate și duioșie, în acord cu noua sensibilitate creștină. Și în „Egloga a IV” dedicată lui Asinius Polio, Virgiliu profetizează nașterea unui copil minunat în timpul căruia omenirea va reveni la epoca de aur. De asemenea creștinismul asimilează multe elemente platonice și stoice. „Logos spermatikos” este însuși Cristos. Setea de cultură acum se
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Antichitatea_versus_crestinismul_ion_ionescu_bucovu_1359122853.html [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
viața sufletească a fiecăruia dintre noi: captarea conștiinței negative și a celei pozitive. Cu alte cuvinte, conștientizarea limitelor, descoperirea faptului că nu putem face orice, oricât de lungă ar fi viața noastră, sau cum frumos își încheie poetul latin Vergiliu, Egloga a VIII-a: „Non omnia possumus omnes” - Nu toți putem toate. Această descoperire omul nu o poate face prea curând în viața sa, și uneori chiar niciodată. Celălalt proces ar fi conștientizarea sau descoperirea faptului că, deși nu poți face
REVERSIBIL SAU IREVERSIBIL? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Vavila_popovici_1396308050.html [Corola-blog/BlogPost/354130_a_355459]
-
forma profețiilor Sibilei din Cumae, antichitatea greco-romană păstra străvechea tradiție a venirii unui Mântuitor ceresc, menită să pună capăt „vârstei de fier” și să restaureze „vârsta de aur”, vârsta lui Saturnus Senex. Această doctrină a fost „reactualizată” de Virgiliu în Egloga IV, când, în termeni aproape identici cu aceia ai profetului Isaia, vestea nașterea unui mântuitor din Fecioară, care va restaura „domnia lui Saturn” (jam redit et Virgo, redeunt Saturnia regna). Mai mult decât atât, în timpul sărbătorilor lui Saturn (Saturnalii), care
AUTOR: DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Povestea_sfintei_sarbatori_a_craciunu_marian_malciu_1356020543.html [Corola-blog/BlogPost/351556_a_352885]
-
de teatru în limba română. Cu Bariț l-a legat o prietenie adâncă, prelungită apoi de-a lungul multor ani la Brașov. Mediul cultural al Blajului, unde, pe lângă spectacolele stângace date de diletanți, un Timotei Cipariu, de pildă, scria versuri (Egloga, scrisă la 1832 și reprezentată la un spectacol în anul următor), va înrâuri pe fiul morarului din Bistrița, stimulându-l pe calea lecturii și a scrisului. Când George Bariț a părăsit Blajul, preluând conducerea școlii române din Brașov, în anul
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
în unele cazuri erau puternic influențate de umanism. Un scriitor din această perioadă este Bernardim Ribeiro. Autor al unor poezii bucolice și al unui român, care au fost tipărite postum, în 1554, Bernardim a cultivat genul virgilian și italian al eglogei, gen cunoscut în Portugalia datorită lui Sá de Miranda. În general, ca limbaj, teme, prezentare a personajelor și evocare, adesea realistă, a vietii rustice, de o ingenuitate aparentă, poezia lui Bernardim îmbracă o formă populară spre deosebire de forma versificata elaborată și
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
el s-a retras de la curte la una din moșiile sale din Minho și de aici a corespondat cu un grup de discipoli și personalități marcante. El nu este important prin opera să de influență italiană, ci prin "Cartas" și egloga (mic poem pastoral) "Basto", scrise în formă tradițională "redondilha", în care se reflectă personalitatea să puternică și originală, închisă într-un individualism aproape feroce. Cu toate ca Sá de Miranda, care a dat primele poeme pastorale, elegii și sonete în limba portugheză
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
iunie. Luís de Camões ne oferă o sinteză a Renașterii portugheze. El a stăpânit și a practicat toate genurile și stilurile că niciun alt poet portughez. A scris versuri în maniera tradițională, în "redondilha", si a cultivat toate genurile clasice: egloga (mic poem pastoral asemănător idilei) virgiliană, oda horațiană, cântecul și sonetul petrarchian, elegia și altele. A cultivat, de asemeni, comedia clasică și "auto-ul" vicentin. În sfârșit, a fost primul poet portughez care s-a încumetat să scrie o epopee
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
unul dintre cei mai învățați români ai timpului și un mare popularizator al culturii românești. (A se vedea o schifă biografica despre el scrisă de Gheorge Barițiu în revistă "Transilvania", ăn. 1868 p. 129—135 și 161—167. A tradus "Eglogele lui Virgil". Era pasionat de istorie și a colecționat un mare număr de documente istorice. A decedat în anul 1843.
Cipăieni, Mureș () [Corola-website/Science/300574_a_301903]
-
sale s-a retras din științe, practicând, deja slăbit, dar totuși cu mult zel ca medic pentru săracii orășeni și țăranii cu mare generozitate și caritate creștină. După moartea lui cauzată unui Accident vascular cerebral oamenii i-au mulțumit „cu eglogele, regretele și lacrimile lor”, cum a menționat un cronicar. Savantul a fost membru multor academii și societăți științifice, între altele:
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]
-
sale și pe Horațiu cu „"Odele"” sale, precum și pe autorii greci pe care îi studiază. Opera poetică a lui Garcilaso de la Vega, compusă din treizeci și opt de sonete, cinci cântece, o odă în lire, două elegii, o epistolă, trei egloge, șapte cuplete castiliane și trei ode latine, a fost publicată prima dată în 1543, ca apendice la „"Opere"” de Juan Boscán. Creația lirică a lui Garcilaso de la Vega, expresia maximă a Renașterii castiliene, a devenit de la bun început o referință
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
teme artistice, aristocratice. Peisajul poeziei pastorale fusese deseori ținutul fertil Arcadia, lăudat pentru prima dată de Vergiliu. Poetul și umanistul italian Jacopo Sannazaro (1458-1530) a scris "Arcadia" (publicată în 1483). Cadrul elegant al povestirilor lui în jurul unor bucăți lirice din eglogele lui Vergiliu a devenit o sursă de inspirație pentru alți scriitori care au continuat conceptul, în special scriitorul portughez de limbă spaniolă Jorge de Montemayor (1520-1561), care a scris romanul pastoral "Diana" (1559) despre dragostea dintre păstorul Sireno și păstorița
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
de diverși poeți. "La Galatea" a apărut împărțită în șase capitole, reprezentând doar „prima parte” a operei. Cervantes a promis că o va continua; cu toate acestea, n-a ajuns niciodată la imprimerie. În prefața sa, opera este calificată drept „eglogă” și autorul insistă asupra veșnicei sale pasiuni pentru poezie. E vorba de o nuvelă pastorală, specie introdusă în Spania de Jorge de Montemayor. Se pot observa în nuvelă influențe din călătoriile scriitorului ca soldat în Italia. Matrimoniul însă n-a
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. În ordine cronologică : La Galatea „La Galatea” este primul roman al lui Cervantes, datând din 1585. Face parte din subspecia pastorală („"o eglogă în proză"”, după cum a numit-o autorul), foarte apreciată în timpul Renașterii. Precum în alte romane de acest tip (precum „"La Diana"” de Jorge de Montemayor), personajele principale sunt păstori idealizați, care își exprimă sentimentele în cadrul unui peisaj idealizat („locus amoenus
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
sunt păstori idealizați, care își exprimă sentimentele în cadrul unui peisaj idealizat („locus amoenus”). „La Galatea” se împarte în șase capitole, în care se dezvoltă o istorie principală și patru secundare, care încep în amurg și se termină noaptea, precum în eglogele tradiționale, dar, precum în poemele bucolice ale lui Virgiliu, fiecare păstor este de fapt o mască în spatele căreia se ascunde un personaj adevărat. Don Quijote de la Mancha Este capodopera literaturii spaniole. Prima parte a apărut în 1605 și s-a bucurat
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
înalt, de fericire, încununat de o iubire pură, desăvârșită. Astfel, poezia „Floare albastră” este o meditație pe tema iubirii, o idilă desfășurată într-un cadru feeric, în care visul romantic prefigurează peisajul, putându-se confunda cu natura, dar și o eglogă pe tema fericirii și a iubirii ca formă de cunoaștere. Titlul poeziei este alcătuit din două sintagme: „floare”, reprezentând efemeritatea, delicatețea și „albastră” sugerând infinitul cosmic, dar și aspirația. Titlul este și o metaforă simbol, un motiv romantic care apare
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
și societății, căutându-și refugiul în singurul cadru pe care îl vede nealterat de relele societății - în natură. În general, poezia alexandrina este o poezie a decadentei. Opera lui Teocrit a servit ca sursă de inspirație îndeosebi pentru Vergiliu (în egloge) și pentru poeții renascentiști.
Teocrit () [Corola-website/Science/314254_a_315583]
-
ordine umană definitivă, fixată o dată pentru totdeauna, poezia din La Lilieci provoacă o adevărată revelație a concretului. Nu este deloc întâmplător că decupajele acestea ironice din viața satului au stârnit îndată emulație (Un potop de simpatii de Petre Stoica și Eglogă de Ioana Ieronim reprezintă exemple peremptorii!), chiar mai înainte ca reprezentanții generației ’80 să înceapă a aprecia - chiar dacă nu au admis-o întotdeauna deschis - cam aceleași componente ale poeziei ca și Sorescu. Nici Georgicele lui Mircea Cărtărescu nu sunt, în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acest Dumnezeu este nemărginit, infinit, oricît de mult l-am cunoaște, nu putem epuiza cunoașterea sa niciodată - și atunci Dumnezeul lui Clare este precum cel recunoscut de Chatterton: nelimitat, infinit, insondabil.] Heccar and Gaira, an African eclogue / Heccar și Gaira, eglogă africană - "Tigrul cel răsunător"; "Arcași negri ai sălbăticiilor"; "chinurile arzătoare ale zilei"; "aburii întunecoși noptatice rouri distil[înd]"*; "crunte furtuni vu[ind]"; "Moartea înarip[ind] săgeata"; "nisipul însîngerat"; "chilia umbroasă" a Amintirii**; "sînge pururi dînd miasme". [*the dark vapours nightly
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
creier fumegînd"; "moarte și faimă veșnică"; "Moartea-ți nu putea veni decît din brațul lui Alfwold, / Așa cum numai diamantele pot să își vatăme diamantele semene"; "brațele morții"; "nici nu era de moarte înfricat"; "Moartea atîrna de brațu-i". Eclogue the first / Eglogă, cea dintîi - "urgie veșnic tot mai mare"; "călit pentru a suferinței lovitură". Eclogue the second / Eglogă, cea de-a doua - "șuvoiul negru"; "mîndrie cumplită"; "moartea, cea legată de-îngrozire, zboară oribilă"; "Și nici moartea a mii nu poate potoli războiul
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Așa cum numai diamantele pot să își vatăme diamantele semene"; "brațele morții"; "nici nu era de moarte înfricat"; "Moartea atîrna de brațu-i". Eclogue the first / Eglogă, cea dintîi - "urgie veșnic tot mai mare"; "călit pentru a suferinței lovitură". Eclogue the second / Eglogă, cea de-a doua - "șuvoiul negru"; "mîndrie cumplită"; "moartea, cea legată de-îngrozire, zboară oribilă"; "Și nici moartea a mii nu poate potoli războiul; / Ci căsăpiți mulți cad întunecînd tot cîmpul". Eclogue the third / Eglogă, cea de-a treia - "săgeata
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
suferinței lovitură". Eclogue the second / Eglogă, cea de-a doua - "șuvoiul negru"; "mîndrie cumplită"; "moartea, cea legată de-îngrozire, zboară oribilă"; "Și nici moartea a mii nu poate potoli războiul; / Ci căsăpiți mulți cad întunecînd tot cîmpul". Eclogue the third / Eglogă, cea de-a treia - "săgeata morții". Elinoure and Juga / Elinoure și Juga - "Cu mult mai mult decît doar moartea simt în fantezie"*; "Surori întru tristețe"; "melancolia plutește sumbru"; "corbi letali"; "tinere bufnițe trezesc noaptea"; "poveste de cruntă suferință"; "nori mohorîți
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
latina și italiana, cultura populară, dar și pe cea livrescă. A reînviat romanul pastoral, a încercat o narațiune modernă, a instituit populara ottava drept strofa epică italiană, și apoi, în partea a doua a vieții, a reînnoit epistola clasică și eglogele în latină, a scris biografii, a reîmprospătat studiul limbii grecești și a debutat în studiul critic al operei lui Dante.”10 Povestirile lui Chaucer indică, în general, clasa socială și personalitatea celui care 7 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 105. (trad
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]