117 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > PEISAJ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului peisaj soare nins de raze dulci, idol eleat sub apii, vine seara să te culci în liturgige agapii. delf plutind pe ape grele, luna beată de alcool, împânzită de zăbrele, lasă-n urmă turnul gol. lujere de fum se-nalță, plopi ogive verticale, se încalță, se descalță, urmărind
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1436767279.html [Corola-blog/BlogPost/384474_a_385803]
-
răsuna alb / Deasupra ghioceilor veseli, / Pătați de iarna, / Ce trecea nepăsătoare, / Ducând anotimpul în poezie” (cf. Răsărit). Intranzitivitatea/intransigența MAMEI, FLORII, CĂRȚII- par a cere echilibrarea, cosmico-umană, prin elemente tranzitiv-versatile, constant-interogative: OGLINZILE și APELE/OCHII (pseudo-heracliteene/heracliteeni și, concomitent, eleate/eleați, prin fluxul-refluxul amintirii). Dar, mereu, și Om, și Oglindă, și Apă, și Ochi - cu privirile ațintite către Marele lor CREATOR întru LOGOS - Marele Veghetor Cosmic, Demiurg și Visător de Creație-Lumi: “El”/Aminul-Eminul-EMINESCU-LOGOSUL VALAH și COSMIC!. Constanta de gradul ZERO! Ființa
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_cronica_la_vo_elisabeta_iosif_1386758438.html [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
experințe peratologice, ci se afundă într-o temporalitate dolorică. Arestarea lui Josef K. coincide cu intrarea personajului principal în regimul unei abisalitați străine lui, unde evenimentele, deși par să urmeze logica unei firești deveniri, rămân încremenite într-un veritabil imobilism eleat. Avem aici pe Heraclit și Parmenide, angajați în cea mai stranie și insolită conjuncție.Arestarea procuristului Josef K. aduce după sine pierderea libertății elective. El se mișcă în cadrele unei libertăți iluzorii (este liber să meargă la serviciu, se întâlnește
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/franz-kafka-procesul-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
544-484 i.Hr) consideră focul că și constituent, privind lucrurile din perspectiva unei schimbări continue. Școală eleata, reprezentată de Parmenidae (515-450 i.Hr) consideră lumea ca fiind o unitate și schimbarea era privită drept o iluzie. Urmandu-l pe Parmenidae, eleatul Empedocle din Agrigentum (495-435 i.Hr) se va opune ideii de definire a aerul că și substanță primordială, propunând existența a 4 elemente primare: foc, apa, aer și pământ. Școala atomista, reprezentată de Leucip și Democrit vor determina faptul că
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
() (cca. 490 î.Hr. - cca. 430 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, și membru al școlii filozofice a eleaților, întemeiată de Parmenides. Numit de Aristotel fondatorul dialecticii, el este cel mai bine cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor) sale. Se cunosc 40 de aporii ale sale. Se cunosc puține date despre viața lui Zenon. Prima sursă de informații biografice care ne-
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
să se apropie . Problema raportului între cultura filosofică și cultura literar-retorică nu este nouă la Boethius, nici măcar la Augustin (care „optase” și el pentru „convertirea la filosofie”, după o îndelungă practicare a retoricii), ci datează din perioada începuturilor culturii antice: eleații se opun adepților lui Protagoras, Platon se afirmă ca un oponent consecvent al sofiștilor. Cultura latinilor, departe de a fi o simplă formă epigonală a celei grecești, izomorfă, totuși, în anumite aspecte, se formează între limitele aceleiași opoziții: cultură „literară
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
muzică ("Peri rythmon kai harmonies - Despre ritmuri și armonie"), grupate în tetralogii. Gândirea lui Democrit, cel mai de seamă filosof materialist al lumii antice, a exercitat o puternică influență de la Epicur și Lucrețiu până la Francis Bacon, Galileo Galilei și Leibniz. Eleații au pregătit drumul spre atomismul materialist, prin viziunea lor despre o materie constantă și imobilă, care nu poate fi sesizată decât de gândire, aceasta fiind singura modalitate care este există cu adevărat și care se deosebește de schimbarea înșelătoare a
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
ea n-a, putut găsi, și n-are nici o perspectivă să găsească, o punte între fenomenele materiale și cele sufletești, ce se petrec în creierul ființelor care gândesc conștient. Democrit a fost influențat în concepția sa despre calitățile senzoriale de către eleați. Acestia au negat posibilitatea mișcării și a schimbării, pe care le-au declarat a fi aparență și anume o aparență identică cu nimicul. Democrit s-a mărginit să facă o asemenea apreciere numai cu privire la calitățile senzoriale. El zice : "Dulcele, amarul
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
discipolului acestuia, Musaios ("xrhsmoi" și "teletai"). Alte așa-zise "Scrieri ale lui Orfeu" sunt: "triagmoi" (atribuite lui Ion), "ieroi logoi" (ale tesalianului Teognet și pitagoricului Chercops), "sothria" (de Timokles sau de Persinos), "krathres" (Zopyros), "tronismoi mhtrooi kai Bakxika" (de Nichias Eleatul), "eis Aidoy katabasis" (de Herodicos din Perint), "peplos kai diktyon" (de Zopyros sau de Brontinos), "pysika" și un imn pitagoreic despre coborârea în infern (Brontinos). Diversele teogonii orfice au putut fi datate înaintea anului 500 î.Hr., doar o "katabasis" dedicată
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
dobîndească un caracter mai puțin fizic, mai matematic. Se naște o altă configurare a ideii de principiu decât ca substanță (apă, aer ca la milesieni), ideea principiului conceput ca formă, numărul sau relația dintre numere. Începând cu Parmenide și cu eleați s-a manifestat treptat problema cauzei prime a mișcării. Parmenide considera că lumea este în repaus absolut, că mișcarea și transformarea sunt ireale și că de această iluzie sunt vinovate simțurile (ceea ce este, este, ceea ce nu este, nu este și
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]
-
cauzei prime a mișcării. Parmenide considera că lumea este în repaus absolut, că mișcarea și transformarea sunt ireale și că de această iluzie sunt vinovate simțurile (ceea ce este, este, ceea ce nu este, nu este și niciodată nu survine nimic); spre deosebire de eleați, Heraclit credea că repausul este imposibil și că lumea este un ciclu continuu de transformări. Totul este în mișcare și nimic nu dăinuie veșnic. Restul perioadei presocratice, filosofii naturii au fost marcați de trecerea de la fizica monistă la cea pluralistă
Presocratici () [Corola-website/Science/301484_a_302813]
-
atâtea maladii ale spiritului (motivate cândva de Constantin Noica), nu se află cititul ca bază reală pentru Întemeierea adevărului, a desfolierii lui, mai mult decât relativele nivele de umanizare. Cititul rămâne cauză și efect, pus dincolo de pasiune, atingând raționalul. După eleați (Parmenide, Zenon) și dincoace de ei, lumea inteligibilă rămâne singura absolută, unde mecanismele gândirii, fiind universale, pot judeca detașat lumea Înconjurătoare; ființa comună care se impune prin simțuri și materialitate nedezmințită. Două științe se circumscriu ideii În sine, datorită profunzimii
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
de iluminări vizionare și căderi în "goluri alogice". Poezia, astfel, seamănă cu monumentul lui Pitagora dintr-un vis al poetului: "Aseară am visat monumentul lui Pitagora adunându-se din numere iraționale". Heracliteanul, putem afirma în concluzie, duce în cârcă un eleat, un discipol din școala lui Parmenide, căruia îi repugnă "întâmplarea", împietrirea în cotidianul rațional: "fii, dacă poți fi,/ nu te face întâmplare,/ vino într-o amiază,/ caută cercul infinit de rotund,/ împarte circumferința la rază// și te convinge că trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-o în discuție: ,,Cele două curente despre care am vorbit, unul care afirmă iluzia devenirii și altul care susține realitatea acesteia, sunt cele două mari concepții ale antichității care, sub o formă sau alta au fost susținute până în timpul nostru. Eleații au preluat ideea că realitatea este imuabilă, fără modificări și că devenirea nu este decât o aparență și o iluzie. Dimpotrivă, Heraclit se interesează de această mișcare pe care eleații o negau, pentru el toate curg, lumea seamănă cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o formă sau alta au fost susținute până în timpul nostru. Eleații au preluat ideea că realitatea este imuabilă, fără modificări și că devenirea nu este decât o aparență și o iluzie. Dimpotrivă, Heraclit se interesează de această mișcare pe care eleații o negau, pentru el toate curg, lumea seamănă cu o bătură fermentată care are nevoie să fie mișcată tot timpul pentru a nu se descompune". Anton Dumitriu, Culturi eleate și culturi heracleitice, Editura Cartea Românească, București, 1987, p. 123. 224
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
au fost de acord cu această cerere, care li se părea justă, și Își dădură consimțământul. Dar cei din Eleea refuzară să se supună unei asemenea hotărâri și iată motivul pentru care corintenii, printr-un decret, i-au exclus pe eleați de la Jocurile Istmice. Cu Începere de la această dată nici un eleat nu a mai concurat la Jocurile Istmice. Uciderea Molionizilor 1 de către Heracles, aproape de Cleonai, nu Înseamnă nimic - (F) În pofida celor care cred În existența decretului Împotriva eleaților. După părerea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
părea justă, și Își dădură consimțământul. Dar cei din Eleea refuzară să se supună unei asemenea hotărâri și iată motivul pentru care corintenii, printr-un decret, i-au exclus pe eleați de la Jocurile Istmice. Cu Începere de la această dată nici un eleat nu a mai concurat la Jocurile Istmice. Uciderea Molionizilor 1 de către Heracles, aproape de Cleonai, nu Înseamnă nimic - (F) În pofida celor care cred În existența decretului Împotriva eleaților. După părerea acestora, dimpotrivă, era de datoria eleaților să-i excludă pe corinteni
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
au exclus pe eleați de la Jocurile Istmice. Cu Începere de la această dată nici un eleat nu a mai concurat la Jocurile Istmice. Uciderea Molionizilor 1 de către Heracles, aproape de Cleonai, nu Înseamnă nimic - (F) În pofida celor care cred În existența decretului Împotriva eleaților. După părerea acestora, dimpotrivă, era de datoria eleaților să-i excludă pe corinteni de la Jocuri dacă Într-adevăr conflictul dintre cele două populații ar fi ajuns până aici. Acestea fost-au cele ce-am avut de spus.” 14. După ce am
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Începere de la această dată nici un eleat nu a mai concurat la Jocurile Istmice. Uciderea Molionizilor 1 de către Heracles, aproape de Cleonai, nu Înseamnă nimic - (F) În pofida celor care cred În existența decretului Împotriva eleaților. După părerea acestora, dimpotrivă, era de datoria eleaților să-i excludă pe corinteni de la Jocuri dacă Într-adevăr conflictul dintre cele două populații ar fi ajuns până aici. Acestea fost-au cele ce-am avut de spus.” 14. După ce am trecut de tezaurul acantienilor și de cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
îl îmboldea irezistibil să adauge "iar siguranța îi fură" - o contribuție care, deși n-ar fi reținut efectiv atenția nici unui tribunal din lume și n-ar fi reușit să disculpe nici un făptaș, ar fi stârnit ceva dezbateri deloc sterile printre eleați. Dac-ar fi știut ce-i inerția, s-ar fi ferit să o atribuie lucrurilor mai degrabă decât convingerilor noastre despre ele; o intuiție adâncă i le dezvăluia ca fiind mereu deja angajate într-o mișcare clandestină de retragere dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Diogene, Epicur, Lucrețiu, Horațiu etc. -, tradiția ale cărei mari figuri sunt puse laolaltă pentru prima dată în prezenta lucrare; de cealaltă parte, chiar contemporanii lor: Pitagora, Parmenide, Cleanthes, Chrysippos, Platon, Marcus Aurelius, Seneca. Atomiști, moniști, abderitani, materialiști, hedoniști, contraidealiști, dualiști, eleați, spiritualiști și partizani ai liniei ascetice. Filosofia, în perioada ei grecească, dar și mai târziu, n-a încetat să prezinte un dublu chip, din care nu este arătată, privilegiată, decât o singură față. Căci, câștigând confruntarea, Platon, stoicii și creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
determina a priori numărul elementelor și a legitima posibilitatea transmutării lor. Platon stabilește o progresie continuă între elemente așezând două medietăți între cele două extreme: focul (tetraedric) și pământul (cubic), "cele mai opuse" elemente pe care atât pythagoreicii, cât si eleații le aveau ca principii 15, a vrut să determine în Inteligibil numărul elementelor știind că între o putere cubică și produsul ei cu 2 (cele două solide extreme) se pot insera două medietăți. Astfel, numărul elementelor va fi patru, stabilit
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
cele de mai veche tradiție greacă): imago, spre exemplu, denumea în cazul numit un obiect, o mască de ceară, cu o funcție riguros încadrată în ceremonialul public al morții și cu un simbolism nobil, bine determinat (după cum vom vedea). Înainte de eleați, grecii par a fi fost sensibili și ei la prestigiul imaginii (subliniază Joël Thomas, cu prudență însă, din cauza surselor puțin numeroase). Practica "literară" a ékphrasis-ului oglindea destul de limpede fascinația exercitată de iluzia prezenței unei realități ("vizualizate" doar mental
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în diferite curente și școli filozofice, "spre sensuri din ce în ce mai abstracte, păstrând în același timp o legătură organică cu conținutul concret senzorial, plastic-corporal al intuițiilor originare" (Dicționar de filozofie, 1978: 222). Reprezentanții filozofiei naturii îl concepeau ca "imagine" (Leucip, Democrit). Unii eleați, dintre care Parmenide conferă conceptului de eidos accepțiunea de esență perceptibilă. Sofiștii, cum ar fi Protagoras, i-au atribuit pe lângă sensul tradițional și unul logic-formal, de noțiune specifică. Platon (Platon, Dialoguri, 2010) considera lucrurile concret determinate ale lumii materiale imagini
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
identică. Această mare totalitate, în interiorul căreia tot restul e ceea ce este, e cea care durează. Și e cea care rămâne în ascundere.” (p. 83) Faptul fundamental al reflecției filosofice la începuturile sale (să ne amintim doar de Heraclit și de eleați) îl constituie prezența simultană a ceea ce se descoperă și a ceea ce se ascunde. Cum se articulează cele două? Cum se explică coexistența pluralului și a perisabilului cu unicul și eternul? Or, cel puțin un lucru devine clar: faptul că punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]