93 matches
-
sau dogma despre persoana lui Hristos nu ar fi fost păzită, Creștinismul ar fi recurs la o dogmă filosofică (cum s-a întâmplat în Apus, după 1054, n.a.) și s-ar fi pierdut adevărul de credință. Nu numai lumea medievală elenistă dorea să sprijine partea cea mai importantă a existenței acestuia, dar și întreaga civilizație urma să respingă atacurile cele mai puternice ale vrășmașului, după 1500 de ani, când au avut loc primele Sinoade Ecumenice ținute de Constantin cel Mare și
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682867.html [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
Pentru prodigioasa activitate de istoric, mai ales în studierea și stabilirea locului istoric unde a avut loc” Bătălia de la Posada”, Ciobotea Dinică, cunoscut nu numai în Craiova, ci și în întreaga Oltenie și în țară, Paula Șalcău -, istoric al culturii eleniste”, iar ultimul, Răzvan Stroe, mărturisea:” Sunt geograf profesionist activ”. Episcopia Severinului și Strehaiei a avut premiant în persoana părintelui Nicolae Jinga de la Orșova. Domeniul medical în cadrul galei a fost reprezentat de medicii: Elena Melencu -” În calitate de conducător al Direcției Sanitare Județene
Drobeta Turnu Severin – miracolul de la porţile de fier ale Dunării by http://uzp.org.ro/drobeta-turnu-severin-miracolul-de-la-portile-de-fier-ale-dunarii/ [Corola-blog/BlogPost/92487_a_93779]
-
în înțelegerea cultului zalmoxian, anume că "áthanatizein" "nu înseamnă „a se crede nemuritor”, ci „a se face nemuritor”". Această „"imortalizare"”, după termenul folosit de Eliade, „"se dobândea prin intermediul unei inițieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele grecești și eleniste"”. Deși ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de către istorici, informațiile transmise de Herodot indică, potrivit interpretării lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al "morții" (ocultare) și "reîntoarcerii pe pământ" (epifanie). Iar, cât privește semnificația magică a singurului ritual transcris de către Herodot
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
concepția lui Irineu asupra importanței umanității lui Hristos a fost mai bine și mai radical înțeleasă de Atanasie decât de Ipolit, a cărui ecleziologie era în multe puncte de vedere, separată de hristologia sa”66. Sudarea soteriologiei, hristologiei și gândirii eleniste într-o structură coerentă urma a constitui cea mai mare realizare a tradiției alexandrine 67. 63 Despre Antihrist, 3.4 la Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie ..., p. 67. 64 Philosophumena, 10.33, în vol. cit., p. 110. 65
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
concepția lui Irineu asupra importanței umanității lui Hristos a fost mai bine și mai radical înțeleasă de Atanasie decât de Ipolit, a cărui ecleziologie era în multe puncte de vedere, separată de hristologia sa”66. Sudarea soteriologiei, hristologiei și gândirii eleniste într-o structură coerentă urma a constitui cea mai mare realizare a tradiției alexandrine 67. 63 Despre Antihrist, 3.4 la Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie ..., p. 67. 64 Philosophumena, 10.33, în vol. cit., p. 110. 65
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Cea mai mare parte a orientului a fost în cele din urmă ocupată de Parthia, însă cultura elenistică a rezistat în locuri depărtate, cum ar fi Regatul greco-bactrian din Bactria sau Regatul indo-grec din nordul Indiei sau Bosforul cimerian. Cultura elenistă a rămas dominantă în partea răsăriteană a Imperiului Roman până la creștinarea acestuia și perioada de tranziție către Imperiul Bizantin. Sfârșitul perioadei elenistice este considerat anul 31 î.Hr., când regatul Egiptului ptolemeic a fost înfrânt de romani prin Bătălia de la Actium
Civilizația elenistică () [Corola-website/Science/303917_a_305246]
-
grăitoare în acest sens fiind "Fresca cu delfin" sau "Vaza cu caracatiță" (ambele datate în aceeași perioadă). Cu excepția a câtorva fragmente, picturile grecești antice nu au supraviețuit timpului. Avem reprezentări naturale ale unor scene mitologice în cadrul ceramicii, iar din epoca elenistă picturi sub formă de mozaic. Romanii au dus la perfecțiune tehnica mozaicului, mai ales pe pardoseli, și a frescelor pe pereți. Sunt reprezentate ritualuri, teme mitologice, peisaje, naturi moarte sau scene cotidiene. Obiectele din depărtare sunt reprezentate cu culorile și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
numit bunicul „Patriarhul familiei”). Fratele mai mare al lui Iosephus Flavius, Matityahu ben Matityahu Hacohen i-a folosit ca sprijin și îndrumător. Iosephus a fost un istoric de cultură deopotrivă ebraică - religioasă și laică internațională (adică, la vremea respectivă, cultura elenistă, latină, babiloniană/persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. În "„Autobiografia”" sa Iosephus menționează că la 13 ani era deja investit ca preot în Ierusalim, s-a izolat în deșert pentru o
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
Dinastiei Flaviene. Conform cu Eusebiu din Cezareea (Hist. eccl., 3.9.2) o statuie a lui Iosephus Flavius a fost ridicată la Roma. Iosephus Flavius a fost un istoric de cultură ebraică - religioasă și laică internațională (adică, la vremea respectivă, cultura elenistă, latină, babiloniană/persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. Opera sa este estimată a fi un document de primă sursă a istoriei Iudeei din primul secol. Datorită faptului că și-a trădat
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
virtuos adus în neființă. Exilul babilonian, mai târziu dominația persană dar mai ales cea elenistă (și mai târziu romană), au reprezentat tot atâtea traumatisme care rămâneau fără sens fără o schimbare de concepție teologică. Influența culturilor persană și mai ales elenistă au jucat în mod cert un anumit rol în această schimbare de concepție teologică; schimbarea însăși a fost și a rămas disputată aprig, chiar până la dispariția în istorie a vechiului iudaism pre-rabinic. Populația urbană și clasa dinastică a preoțimii din
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
de-a Cincea Dinastie a Egiptului atunci când primele texte literare sunt găsite, dar cultul ei devine proeminent în istoria Egiptului Antic mai târziu, când Isis începe să absoarbă elemente de la alte zeițe din Orient. În cele din urmă, în perioada elenistă, cultul lui Isis s-a răspândit peste granițele Egiptului către Orientul Mijlociu și Europa. Se mai poate ca Isis să fi fost o fecioară numită Io, care a fost răpită de soția lui Zeus, Hera și trecând prin multe peripeții, aceasta
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
lunar cu cel solar. În calendarul ebraic acest ciclu va fi recunoscut și aplicat oficial numai din a doua jumătate a sec. al IV-lea î.e.c.; în mod neoficial, însă, a fost aplicat cu mult înainte. Începând cu epoca elenistă, folosirea calendarului seleucid și a numelui macedonian al lunilor este atestat sporadic în cărțile târzii (cf. 2Macabei 11,21.30.33.38; Tobia 2,12): Distro; Xantico; Dioscurințio. Pentru aceeași perioadă scrierile de la Qumran, în suluri precum: Cartea lui Enoh
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
preferințe în materie de gust, de ideal estetic, care nu au, în fond, vreo legătură cauzală, nici formală explicită cu un curent artistic, în accepția comună a denumirii. Dacă o luăm etimologic și istoric, moderni erau în Antichitate reprezentanții orientării eleniste față de cei ai orientării elene. După cum, mai târziu, în mersul muzicii, fiii lui Bach se considerau moderni față de tatăl lor (pe care îl gratulau cu apelativul „perucă bătrână”), și contrapuneau „noul stil” clasic, cu „vechiul stil” baroc. Distincția „stil modern
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
și alte teritorii celte, unde latina era o limbă străină, iar textele latine erau intens studiate și predate. În lumea antică, greaca era limba principală a științei. Cercetarea științifică avansată și educația în domeniu aveau loc în special în zona elenistă a Imperiului Roman, în greacă. Încercări ulterioare de a traduce scrierile grecești în latină au avut succes limitat. Pe măsură ce numărul vorbitorilor de greacă scădea, Occidentul s-a îndepărtat de rădăcinile grecești ale științei și filozofiei. Vorbitorii de latină care doreau
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
a educației clasice. Cercetarea originală a fost destul de slabă, dar au apărut în schimb multe antologii, enciclopedii și comentarii. Sub omeiazi, învățații islamici s-au concentrat pe probleme legate de Coran. Dinastia abbasidă care a urmat a promovat însă studii eleniste și umaniste, în conformitate cu doctrinele școlii oficiale Mu'tazili de interpretare islamică, fondată la Basra de către Wasil ibn Ata (700-748), care susținea că Coranul este o lucrare creată, și că Dumnezeu nu vrea decât ce este mai bun pentru om, opinii
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
conflictului, cât și ca tehnică de reprezentare, ea a rămas în esență neschimbată de-a lungul multor secole ce i-au urmat. Opera lui Eschil, Sofocle și Euripide a exercitat o puternică atracție și influență asupra literaturii dramatice din epoca elenistă, a celei romane și alexandrine, ea constituind de asemenea un izvor de inspirație pentru marii autori de tragedii ai Renașterii și ai epocii moderne.
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
nașterii creștinismului, foarte aproape de perioada în care Biblia a fost tradusă în greacă (secolele al II-lea și al III-lea î.Hr.). În plus, istoria formării și transmiterii textului biblic merge în tandem cu dezvoltarea iudaismului în perioada persană și elenistă; pentru o mai bună înțelegere, istoria literară și istoria socială a iudaismului trebuie studiate împreună 1. Criticismul textual al Bibliei își propune două obiective: să reconstruiască istoria transmiterii textului biblic, din momentul în care a fost fixat în scris, și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dintre diferitele texte nu îi deranjau prea mult; din contră, se pare că foloseau aceste discrepanțe pentru a-și argumenta mai bine concepțiile. După perioada „Marii Adunări” a urmat perioada așa-numitelor zugot (perechi), care a coincis practic cu perioada elenistă și hasmoneică (332-37 î.Hr.), în care relațiile dintre conducătorii evrei și cei ptolemei au fost foarte bune, ca de altfel și cele cu seleucizii. Sub domnia lui Ioan Hircan se statornicește Marele Sfat al țării, care purta numele grecesc de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ipoteză „evoluționistă”, avansată de ereziologi, nu este decît una dintre multe altele. Accentul pus de gnostici pe negativitatea Stăpînilor cosmici ar putea fi ceva nou, Însă elementele constituente există Încă de la sfîrșitul secolului al III-lea a.C., de la Începuturile astrologiei eleniste pseudo-hermetice. Tentativa ereziologilor de a prezenta gnosticismul ca pe rezultatul unei evoluții pare să fie contrazisă de sistemele gnostice pe deplin dezvoltate ale secolului al II-lea p.C., care apar mai degrabă drept produse ale unei revoluții. Dacă originile gnosticismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
căreia Iisus Hristos a venit să întroneze adevărul divin al mântuirii ? Căci învățătura Mântuitorului, cuprinsă în Evanghelii, e în afară de această discuție; nici o legătură nu se poate stabili între ea și cultura antică. Singura idee care are o legătură cu filosofia elenistă este aceea de Logos din prologul Evangheliei lui Ioan. Și dacă mai amintim câteva forme de expresie din Epistolele lui Pavel. influențate de stoicismul popular din Tarsul său natal, iată la ce se reduce legătura Noului Testament cu civilizația antică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unic fenomen de renunțare la sine și de imitație socotită ca un titlu de glorie, ideea de rasă latină nu joacă nici un rol, pentru că nu Roma slujește modelele artistice, ci Atena clasică, Alexandria sincretismului hibrid și Asia Mică a putrefacției eleniste. Firește, nu toată literatura franceză e la fel. în interesanta lucrare Le genie du paganisme, Charly Clerc studiază minuțios această manie a inspirației antice la scriitori contemporani: Ernest Renan, H. Taine, Louis Menard, Leconte de Lisle, Heredia, Anatole France, Pierre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
diferite, dar, dintre toate, sfera este cea mai mobilă formă. Teoria atomilor indivizibili se dovedește a fi greșită. Dar atributul esențial dat de Democrit atomilor și, în special, mișcării lor continue, ce necesită un spațiu liber, este paradigmatic pentru antichitatea elenistă. Poate la aceasta a contribuit și faptul că, în matematică, Democrit a fost un precursor al calculului infinitezimal. Teoria atomistă, apărută ca ipoteză care se opune teoriei școlii eleate, este confirmată, două milenii mai târziu, când geniul imaginativ-vizionar grec devine
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
iudaică, creștină și islamică poartă o profundă amprentă aristotelică. Aristotel unifică filosofia cu știința (dianoia), dincolo de ea fiind metafizica. Aristotel cu mâna pe bustul lui Homer (Rembrandt) Euclid din Alexandria (323-283 î.e.n.) este unul dintre cei trei părinți ai geometriei eleniste, alături de Arhimede și Apollonius. Realizează un sistem riguros logic al geometriei în trei dimensiuni, rămas posterității prin cartea sa Elementele. El definește noțiunile de axiome și teoreme matematice pornind de la postularea unor deducții logice, realizând o vastă sinteză a matematicii
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
III. Refugiile ekphrastice și efectul Wang fo / 145 Concluzii / 181 Bibliografie / 199 Indice / 211 Abstract / 217 Résumé / 221 Cuvânt-înainte Meritul principal al volumului de față este că își propune să analizeze în romanul românesc postbelic figura retorică moștenită de la retorica elenistă, ekphrasis, pe care criticii moderni au definit-o drept "descrierea unei opere de artă într-un text literar". Cristina Sărăcuț pornește de la o prezentare a câtorva dintre teoriile care privesc descrierea operei de artă într-un text literar, căutând să
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de George Bălăiță (1977), Galeria cu viță sălbatică (1976) și Căderea în lume (1988) de Constantin Țoiu, Refugii (1984) de Augustin Buzura. Dificultatea principală în analiza ekphrasis pornește de la modul cum o definim: putem alege fie definiția dată de retorica elenistă, adică o "descriere detaliată", fie definiția modernă, adică "descrierea unei opere de artă". Definiția clasică a ekphrasis are meritul de a explica numele grec al figurii, care își are originea în antichitatea elenistă și apoi romană când, prin dezvoltarea retoricii
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]