115 matches
-
cu verbul a respecta: ,respect rasa", ,respect strada" etc. Uneori respect e folosit fără adjectiv - ,Respect pentru zalăuani!!!" (zalausj.ro); ,Respect pentru cel cea avut ideea de a face siteul asta!" (guestbook.dr.myx.net). Construcțiile tipice ale formulei de elogiere sînt cu prepoziția pentru (cel mai des, cum se vede și din exemplele de mai sus), cu un nominal juxtapus, creînd o anume ambiguitate sintactică ("respect maxim Dobrică") și cel mai rar cu dativul ("respect băieților"). O variantă mai rară
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
și doar pt că în momentul morții își trăiau prima LIBERTATE,deci participau la un SENS ireductibil la viziunea ta postum-dezabuzanta.Daca celebrarea lor cade,din ce in ce mai mult în derizoriu,asta se întîmplă și din cauza efectelor perverse ale acestui mod de “elogiere prin denigrare”. Se întîmplă pt că frivolitatea și suficientă ne împiedică să construim o redundanta autentică a comemorarii.Umberto Eco sugera că la capătul fiecărei interpretări pindeste “sensul literal”.Ori sensul literal al”fraierilor” lui Bucurenci nu diferă prea mult
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
ca probă pentru maniera în care unii ziariști români privesc problema țiganilor care emigrează din România, literalmente scandaloasă, are un singur "merit". Ne reamintește că acest domn scria pe vremuri, pentru pagina externă a României literare, foarte vibrante articole de elogiere a regimului Ceaușescu. E adevărat, nu în calitate de corespondent la Bruxelles. Cîinii nu vor mai avea acces pe plajele litoralului românesc! a decretat ministrul Turismului. Chiar dacă unele ziare l-au luat peste picior, din obișnuință, pe Dan Matei Agathon, Cronicarul se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
val/ pe care/ nu alunecă nimeni." (Surfing). Ioan Radu Văcărescu, Gnoze, poeme, Botoșani, Ed. Axa, 2004. 84 pag. Poeme discursive și, uneori, discursuri propriu-zise, poetizate convențional: "Femeie: mamă, amantă, fecioară,/ cu trup de cucuteni și de vioară" (Plângere). Se remarcă elogierea iscusită a iubitei, într-un fel de toasturi lirico-eseistice pe care ni le închipuim rostite cu paharul de șampanie în mână: "Ești icoană a feminității din alt veac:/ Cu trup divin și păr de iarbă dulce;/ Cu ochi copilăroși sub
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
libertății pe pământul românesc? A existat, în lunile imediat următoare, propunerea ca 16 decembrie să devină Zi națională a României, înlocuind sărbătoarea de 30 decembrie, ce evoca instaurarea republicii populare. Propunerea n-a întrunit, însă, destule voturi pentru o asemenea elogiere, mulți ani mai târziu fiind promovată doar ca zi a luptei împotriva totalitarismului. Pentru omagierea ca zi națională a fost preferată data de 1 Decembrie, cu referință explicită la întemeierea României moderne întregite. La Timișoara, însă, se păstrează și se
Agenda2003-50-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281812_a_283141]
-
și evitînd ispita a ceea ce Timothy Garton Ash numește determinism retrospectiv, este limpede că existau suficiente motive de anxietate în acel iulie 1965: accentele patetic-patriotarde ale raportului lui Ceaușescu, jocurile de culise derulate în total dispreț față de delegații la Congres, elogierea excesivă a liderului, ca început al unei tot mai asfixiante idolatrii. Erau însă și motive de speranță, iar a le ignora astăzi, știind tot ce știm despre catastrofa finală, ar însemna să uităm că atunci, în 1965, nu puțini erau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
N. Steinhardt nu este timid în judecarea literaturii, este generos. El nu se sfiește să se distanțeze - după ce inițial îi admiră - de monștri sacri ai literaturii, ca Teilhard de Chardin sau Emil Cioran. Apologia spiritului românesc La fel trebuie înțeleasă elogierea de către N. Steinhardt a românilor, a României, a stilului de viață românesc. Elanul scriitorului-călugăr împinge românismul spre ipostaza lui ideală, îl obligă să fie așa cum ar putea fi, îl inventează plecând de la o esență revelată în momente faste. Frazele lui
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
tot timpul, dar din rațiuni diferite, partidul "România Mare" - încearcă să ne convingă că "înainte" (subînțeles: pe vremea noastră) "era mai bine", pentru a ne câștiga sufragiile. Cădem ușor în plasa propagandei lor, pentru că încă nu ne-am dumirit că elogierea unui trecut idilic luat în posesie face parte din trucurile jocului democratic; *Pentru că... Aici putem deschide o listă-fluviu de motivații individuale: "înainte" eram primar/secretar de partid/director/activist etc., adică aveam bani și putere, și cumnatul meu era șef
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
cultura - și a dobândit ușor un succes bazat pe scandal, datorită vigorii formale a rimelor sale, ritmului abrupt, neologismelor și hiperbolelor. A vrut să spună "nu" la orice, deși s-a încurcat în înfierarea fără rezerve a omului, concomitent cu elogierea lui umanistă, ca și în vicisitudini amoroase, dovedindu-se un amant jalnic și înșelat. A fost autorul celui mai șocant vers din poezia rusă: "îmi place să privesc cum mor copiii", - pentru care critica moralizatoare rusă, inclusiv dizidenții sovietici, nu
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
publice”, precum și „ridicarea sau menținerea în locuri publice [...] a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative”, referitoare la persoanele generic menționate mai sus, consider ca o impardonabilă scăpare lipsa din textul celebrei 217 a prevederilor referitoare la acordarea unor recompense, la elogierea prin diferite mijloace - un nume de stradă, o piațetă cu un bust în centru, pe soclul căruia admiratorii să depună coroane de flori, iar maidanezii să-și depună omagiul, acolo, ceva, fie și post mortem - a celor care au luptat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
e cea mai bine ilustrată. Ca specie, a fost încercată de o mulțime de condeieri de diverse calibre, dar de-abia în secolul al XVIII-lea apar primele firave dovezi de ingeniozitate encomiastică. Este de neînțeles cum epigraful, adică actul elogierii indirecte a celui care catadicsea să protejeze un autor, să autorizeze o tipărire și să o finanțeze, poate fi socotit un produs al mentalității baroce. Rezultată, aceasta, dintr-o criză a valorilor umaniste. Ne vine greu să nu întrebăm: care
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
duritate viziunea socială și culturală a primului nostru romantism, umilul și popularul scriitor, creatorul unei literaturi anti-pașoptiste, devine extrem de prețuit. A fost de ajuns ca Eminescu să-l declare "isteț ca un proverb", iar Hasdeu să-l considere geniu, pentru ca elogierea fără rezerve a lui Anton Pann să continue în cascadă. Snobismul circumstanțial atinge cele mai înalte cote în secolul XX. Unii dintre cei mai subtili și mai pretențioși literați interbelici (începînd cu Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Lucian Blaga și
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
grav chiar, preferă trăirii creația, îi răspunde în același număr al revistei cu o notă intitulată „Existențialism sau neputință de a crea?“ Răstălmăcind intențiile lui Grigore Popa, el afirmă că, la noi, „existențialismul s-a schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva decât impotență. Nota e traversată de o pasiune polemică vrednică de cauze mai nobile. Astfel, el scrie: „Unii existențialiști îți declară cu grave jurăminte
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ani. Mai toți autorii care semnează textele vorbesc despre persoana lui Șora, nu despre cărțile lui. Aici nu e vorba de o lacună a unui volum cu adevărat exemplar prin antologia contribuțiilor conținute și prin scopul pe care îl are - elogierea unui intelectual - , ci de o obișnuință pe care o arătăm cu toții în receptarea lui Șora: ne gîndim la seninătatea omului, nu la conținutul operei. În fond, cărțile nu i-au fost citite decît cei care l-au întîlnit în carne
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
prin nimic pe un cititor care nu cunoaște personajele și situațiile evocate. Cu atât mai surprinzător este faptul că într-o postfață semnată de un istoric literar, deci de un specialist în literatură, George Muntean, cartea are parte de o elogiere entuziastă și de o situare decisă în proximitatea creației unora dintre cei mai mari scriitori români: „La întretăierea orizonturilor lui Panait Istrati, Galaction și Sadoveanu, ale lui Zaharia Stancu și Marin Preda, în confluență cu acestea și cu ale altora
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dramatism secret, poartă în ea amintirea efortului (uneori eroic) de a ajunge la perfecțiune. Textelor din volumul Amprenta spirituală le lipsește acest dramatism; ele nu sunt create, ci confecționate, pe baza unor tehnici simpliste. În mod frecvent, autorul recurge la elogiere, omagiere, glorificare. Copleșit de admirație ca de o criză de astm, el nu observă când devine grandilocvent și în cele din urmă ilogic. Iată l slăvind patria: „Eu, țară, pe-al tău cer de peruzea, / Aș vrea să fiu și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
copyright“ în întreaga lume: Aceste teribilisme nu sunt provocatoare, cum speră autoarea. Reușesc, cel mult, să-l sâcâie pe cititor, ca plimbarea țanțoșă a unei muște pe ecranul televizorului în timpul trasmiterii unui meci de fotbal. Forțată și agasantă este și elogierea Danielei de către editorul ei, Valeriu Bârgău, pe ultima copertă a cărții: „Dacă primul român ajuns în Regatul Unit al Marii Britanii a fost Vlad țepeș - Dracula - care i-a înfiorat pe mândrii insulari, ultimul român sosit în același regat este îngerul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui Eminescu, aprecierea elogioasă a lui Caragiale, notele maxime acordate lui Slavici și Creangă, revelarea talentului lui Goga ori Sadoveanu reprezintă oricum performanțe unice, care pun în umbră generozitățile fară acoperire din Direcția nouă... sau gafele comise cu seninătate prin elogierea unor I. Cerchez sau T. Robeanu. Relativa pauperitate a literaturii române din vremea lui l-a obligat să selecteze noutatea valoroasă și să o pună în evidență. Să observăm însă că, de multe ori, norocul a fost cel care l-
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
mecanizatorii lor sînt mai destoinici” (Flacăra, 1978). Căutarea cu ajutorul motorului Google ne oferă câteva exemple de situații în care se mai folosește în prezent termenul destoinic: în afara textelor religioase, acesta apare mai ales în presa locală, în articole convenționale de elogiere a celor dispăruți sau a autorităților: „fiu destoinic al plaiurilor mătăsărene” (gorjeanul.ro), „un primar destoinic” (monitoruldevalcea.ro); „Laudă unui primar destoinic” (crainou.ro). Alte utilizări par mai curând ironice, parodice: „Cum să fii un tătic la fel de destoinic precum Brad
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
ca și imposibile, ca, de pildă, liricitatea asumată (Cioran credea că are suflet de poet, ceea ce s-a dovedit o iluzie la acest posteminescian, pentru care, așa cum zice, „sunt prea închis pentru ca să pot spune tot ce simt“), altele din fervoarea elogierii inutilității, ca izvor al comprehensiunii, chit că refuzul efortului pentru tine însuți se traduce, sec, în ipoteza întreținerii de către alții, așadar în ipostaza de parazit. Atare vis nu ar avea cum să fie cognoscibil decât în Franța, unde, în opinia
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
versului, dă semne că logica limbajului nu mai poate acoperi o subiectivitate în continuă expansiune. Să ne reamintim însă că și teatrul absurdului, care a transformat limbajul privat într-un interviu al subiectivității, s-a născut tot de aici, din elogierea limbajului care se gândește singur. Iată și o mostră de astfel de limbaj care nu exprimă realitatea, ci o animă până la a nu mai încăpea în cuvânt: „scaunul meu e buric/ șnur întins e/ perdeaua iar lumina la/ etajele unu
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
Bogdan Abalași, citat de Ziarul de Iași. Solicitarea subprefectului ar putea fi dusă la îndeplinire în cursul anului viitor. Conform viceprimarului Mihai Chirica, instalarea unui bust al lui Adrian Păunescu se află deja în planurile municipalității. „Un «laudatio» (discurs de elogiere, n.r.) este deja făcut și se află pe masa comisiei de cultură. La prima ședință de consiliu local va fi discutat proiectul privind bustul. Au fost alocate fondurile necesare prin buget", a precizat Chirica. Poetul și omul politic Adrian Păunescu
Poetul Adrian Păunescu va avea un bust în Parcul Copou din Iași by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35893_a_37218]
-
pervertire-masacrare a canonului existent, la care participă deopotrivă critica și scriitorimea autohtonă. Treptat unii, majoritatea din capul locului, criticii tineri s-au integrat totuși sistemului cu mai mult aplomb decît scriitorii. Un sistem care subzistă mai ales prin protejarea, cultivarea, elogierea chiar a orgoliilor unor mediocrități. Aceste mediocrități fac la o adică legea în sistem. În cel politic și-n cel cultural deopotrivă, în mod paradoxal mai tranșant decît în vremea cruntei dictaturi, cînd în pofida cenzurii ideologice criticii aveau la-ndemînă niște
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
Cronicar Arta elogierii Mircea Ivănescu, veșnic matur și ferice, ajuns la vârsta de 75 de ani, este omagiat într-un mod inteligent de revista Transilvania (nr. 7/ 2006) prin publicarea unor eseuri despre opera sa, respectuoase, dar neconvenționale, semnate de Radu Vancu, Ioan
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
bine Matei Călinescu, de ostatici". Operațiile "strategiei de ostatici" se înscriau în niște limite oneroase: câte un volum salvat din regimul interdicțiilor penibile ale anilor ^50 (de facto, cenzura draconică, "realist-socialistă", nu mai era posibilă, ideologii nemaiputând anula permisivitățile acordate), elogierea "meritată - dar nu o dată supradimensionată" a unei scrieri ce nu prea convenea puterii, câte o alegere a unui scriitor mai independent în câte o funcție "mai mult onorifică" precum și alte "mărunte libertăți". însă libertatea ca atare rămânea un dureros deziderat
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]