58 matches
-
văzut, desigur. Și fiindcă o dezmințire nu vine niciodată singură, l-ați văzut pe dl. Iliescu la București și pe dl. Năstase la Cluj de Ziua Națională? Locul dlui Năstase sub Arcul de Triumf, oare cine-l luase? Dl. Constantinescu. Emaciat, mumificat, fără un surîs. Și, alături, ca să nu-l epoleze pe dl. Iliescu, era dl. Văcăroiu. Pătruns de însemnătatea locului doi în Stat ca oasele bătrîne de umezeală. Mai volubilul ministru al culturii se conversa neoficial, pe la spatele dlui Iliescu
Plictiseală by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14505_a_15830]
-
încă suferindă, continua să nu se arate. Am fost introduși în camera unde se afla Țuculescu și lăsați singuri cu el. Ne-a primit cu căldură, bucuros să ne vadă. Ședea pe pat, foarte slăbit, cu fața suptă, cu obrajii emaciați, cu ochii febrili, arzători. Căpătase un chip de o rară frumusețe, uimitor de spiritualizat. Avea o expresie de sfânt. Vocea nu i se stinsese, mai avea putere, dar cuvintele erau modulate într-un ritm mai puțin accelerat ca odinioară, cu toate că
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
Cerna-Rădulescu figura tânărului Preda: Era un tânăr firav, de statură mijlocie, mai degrabă mărunt, purta un fel de palton ponosit, cu stofa roasă și țesătura rărită, iar în picioare niște pantofi scâlciaț, gata să se desfacă din cusături. Un cap emaciat, cioplit parcă din bardă, cu tăieturi colțuroase, negeluite. Sub lentilele ochelarilor ieftini, o privire rătăcită și buimacă de miop îi dădea aerul absent al unuia care nu vede pe unde calcă și trece pe lângă întâmplări și evenimente, fără să le
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
cunoștință cu etapă de declin a lui Cezar Petrescu. Ni-l amintim și noi, unica oară cînd l-am putut vedea, în toamna anului 1954, la București, vorbind la tribuna unei adunări de "lupta pentru pace", slab, cu o figură emaciata și foarte palid, stergîndu-si mereu fruntea cu batistă, căci asuda din abundență, si ingurgitînd tablete, în răstimpuri neverosimil de scurte. Boală se instaurase pe primul plan al existenței sale, de ins care n-a evitat abuzurile, fără a-l face
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
nu mai are același efect. Naratorul se întîlnește cu propovăduitorii Adevărului, un bărbat cu o "bărbuță asiriană" și o femeie de o "bunătate glacială", veniți să absolve pe cei care se aflau întîmplător acasă, ori catadicsiseră să răspundă. Deși figurile emaciate ale celor doi zîmbesc înainte de a saluta, se acumulează deja o tensiune pe care motivul vizitei inopinate ("Am trecut să vă vedem pentru a întreba dacă doriți să cunoașteți adevărul") o amplifică. Oportunitate ratată, deoarece în ziua aceea pe lista
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
au fost adevărate bestseller-uri ale literaturii române contemporane. Ele au fost citite ca "un imn", ca "un manifest" al generației tinere. Mai multe elemente textuale (energetismul de inspirație americană, formula de jurnal intim, autobiografismul romanelor), paratextuale (fotografia unui tânăr "emaciat" de pe coperta romanului Prins sau titlul retoric/persiflant și autorul în haine militare de pe coperta primei ediții din Dulce ca mierea...) sau autobiografice (dragostea Zoiei Ceaușescu pentru tânărul romancier, farmecul personal și inteligența lui sclipitoare) au concurat la crearea unei
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
este cea a martirului, cadavrul lui Che fiind expus la spitalul local din orășelul Vallegrande și lăsat la dispoziția massmediei. Când călugărițele din oraș remarcând asemănarea cu Isus a bărbatului cu aspect de pustnic nebun cu părul încâlcit, cu chipul emaciat, purtând în priviri un fel de tristețe de dincolo de vremi și corpul necrozat, slăbit, îmbrăcat în niște pantaloni jerpeliți au început să-și taie șuvițe din părul său pentru a le păstra ca talismane, mitul era gata fabricat, iar "sanctificarea
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
Monicăi Lovinescu pe patul de spital, o umbră a trecutului grăitoare, o mărturie. Cît despre cei care s-au devotat comunicării cu orice risc a adevărului, toate aceste figuri, cu mici excepții, pîlpîie și se sting pe ecran, impresionant chipul emaciat al Monicăi Lovinescu, sentimentul de dezrădăcinare și inutilitate al lui Neculai Constantin Munteanu, întors într-o Românie aflată într-o stare de derută, de prostație, obstinația dizidentei Doinei Cornea, o mînă de om, bătută lunar la securitate, sensibilitatea nevăzătoarei Ana
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
una imediată, figurativă și ușor reductibilă la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare majoritate a lucrărilor sale trăiește tocmai în această ambiguitate fertilă; scenele sociale sînt, de fapt, procesiuni, suferința se transfigurează și devine patimă, chipurile emaciate au lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște posedați ai zădărniciei. Așezată deopotrivă în tangibil și în metafizic, această pictură se hrănește din lumea nemijlocită, dar își ia și cuvenitele precauții în ceea ce privește aspirațiile spirituale și visul eternității. Ea este eroică
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
aluzie la filmele noir ale anilor '60, și care conferă cadrelor o impresie de fotografie veche. Procedeul îl înscrie pe regizor în categoria esteților și are relevanță psihologică, pedala pe care apasă treptat pînă la insuportabil regizorul. Societatea de gambleri emaciați apelează la un ritual respectat cu rigurozitate, există un maestru de ceremonii, magister ludi, interpretat excelent de Pascal Boguard, care rostește frazele cheie și marchează fiecare moment esențial al jocului. În fundal, patronii așteaptă compact deznodămîntul. La rîndul lor, jucătorii
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
trăitului, urma afectivă este transparentă, volatilă, indicibilă. De neuitat scena în care femeia cu o coafură corectă și un taior ca o armură, își desface părul metamorfozîndu-se într-una din acele frumuseți fragile, ușor maladive fin de siecle, în preajma chipurilor emaciate ale fotografiilor dintr-un alt timp și în acordul unei partituri de muzică clasică intepretată la pian. În ceea ce-i privește pe androizi, se înțelege că le lipsesc nu numai bucăți esențiale din viață, copilăria, spre exemplu, dar și sensul
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
artistul. Cum l-a văzut el, chiar în clipa aceea... Nici el, subiectul, nu știa cum arăta în acel moment. De bucurie, ochiul îi sclipea într-un fel; ori cine știe din ce altă pricină. De suferință, obrazul era tras, emaciat, dându-i ceva de sfânt, când el e un șmecher. Tipul pictat nu se recunoaște deloc. Artiștii ăștia sunt niște mincinoși. Asta e concluzia. Să nu ai încredere în ei. Te face cum crede el, nu cum ești tu, numai
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
propria lui carcasă de concepte, iar în locul său s-au instalat miturile efemere, gloriile onomatopeice și efigia starului protestatar și insolent. Siluetei vagi de idol neolitic, cu o carnație rozalie, abia extrasă din galantarul paradiziac, i-a luat locul chipul emaciat, mascat și emasculat al rockerului, scheletul grafic al șablonului de pe ziduri, corpurile plăpînde, asexuate și anorexice ale unor biete făpturi, inițial feminine, abia extrase și ele de prin lagărele modelingului. Întîlnirea șevaletului cu șablonul, a culorilor Talens cu printul supradimensionat
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
Pavlovici este însuși autorul: "Securitatea băgase atâta spaimă în mine, încât orice posibil contact cu ea mă scotea din minți." Să-l urmărim pe fostul deținut politic, bun povestitor, încă din clipa eliberării din închisoare. Eram "tuns cazon, cu fața emaciată și cu paloarea specifică pușcăriei, cu privirea speriată (s.m.) și cu incredibila și inconfundabila putoare de celulă care îmi intrase în toți porii și de care nu aveam să scap multă vreme." " Se lăsase un ger năpraznic, uscat - continuă el
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
exorciștii profesioniști precum Rabbi Sendak (Gary Oldman) care fac pe dracu-n patru să-l dea afară pe Ucigă-l Toaca. Povestea nu aduce nimic nou, dintre efecte cele știute își dau concursul, de la tăieturile abrupte de montaj la figurile emaciate ale demonilor. Altceva decât trucurile clasice care constituie alfabetul de fiori și zbârlituri al genului devine interesant în ecuația terorii, povestea. Ori povestea pentru a se face interesantă aduce o picătură de exotism, frecventează noi zone demonologice. Fără pretenții, corect
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
conținut cutezător liberalizant m-a entuziasmat în întunecatul deceniu 9. Am avut prilejul a-l întîlni pe emitentul lor, în învolburata primăvară 1990, în grădina Casei Scriitorilor. Aurel Dumitrașcu era atunci un tînăr blond, de germanica alura, cu o fizionomie emaciata și cu un păr abundent în așa fel revărsat încît sugera în juru-i o luminiscenta, o promisiune de nimb. Se arătă plin de o decentă voie bună și de proiecte ce nu dădeau de bănuit că în puține luni nu
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
corporatist. Undeva, mult mai jos, se află supușii care trăiesc la rândul lor într-un alt regim al anxietății, cel al furnicii lucrătoare, replicată până la confuzie. Însă chipul puterii este cel al lui Jeremy Irons din acest film, un chip emaciat, pergamentos, ars din interior de o flacără rece și vicioasă, un chip animat de o mimică aparte și de privirea ce se fixează ironic asupra tuturor. Deși vorbește în parabole, prelungindu-și aproape filozofic momentul critic, testându-și subordonații, verificându
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
și lipsuri a plecat la Paris, unde locuia unchiul său Nicolae Pillat. Mihai a rămas la Roma pândind orice ocazie prielnică unor atitudini și acțiuni politice. Între timp umbla singur prin Roma descifrând distrat farmecul subtil emanat de vechimea pietrelor emaciate , de pomii înaripați, de culoarea caselor rămase așa de secole. Pe aceleași locuri pe unde pășea trecuseră și alții, alergaseră și căzuseră și fuga a fost mereu reluată. Și pomii și fântânile și pietrele erau aceleași mai tari ca oamenii
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
nimeni nu le va arăta cu degetul neputința de a simți și handicapul de a se exprima. Filozoful este un hipotimic a cărui jalnică pîlpîire sufletească are nevoie de un limbaj pe măsură: jargonul non-intuitiv. Ceea ce este suprinzător este că, emaciați sufletește cum sînt și lipsiți de orice fărîmă de talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe unica și autentica ipostază a expresiei umane, judecînd cu condescendență și cu trufie ascunsă expresia literară a gîndului omenesc. Și de obicei, pentru
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
temporale, morale, religioase -, o Întreagă metafizică a neesențialului, a derizoriului existențial, ne Împresoară, perfidă, de la Începutul lumii și riscă să ne Însoțească până la sfârșitul ei. Și când te gândești că totul este infinit mai simplu decât pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată a tipului cocheta consternant cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe care călăul o concede victimei Înainte de execuție. Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
roșii. Penelope nu primi nimic. Hai, să bem ceva Înainte de plecare, am spus și i-am Întins sticla. —Bette, mie mi-a ajuns, Înțelegi? Dar cred că tu ar trebui să rămâi și... —AVERY! țipă Elisa brusc, propulsându-și silueta emaciată de pe canapea În brațele unui tip Înalt și blond, care purta o cămașă roz, de figurant. Atât eu, cât și Penelope, ne-am Întors În același timp și l-am văzut pe logodnicul ei Îmbrățisându-mi colega de parcă se știau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
imagina că mâine vom avea timp de altceva decât de muncă, dar putem Încerca, să știi. Aparent, atât voia să audă. —Excelent. Sună excelent. Ne vedem mâine, Bette! Am privit-o cum Își strânge eșarfa cu franjuri În jurul gâtului ei emaciat și cum iese pe strada rece. Ce fată ciudată, m-am gândit, urmărind-o cum oprește un taxi. Am așteptat până când taxiul ei s-a Îndepărtat și am ieșit și eu afară. Aveam Întreaga după-amiază doar pentru mine pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ingineri. La Deutsches Museum Înveți totul și despre minerit: cobori pe o scară și intri Într-o mină, cu tot ceea ce trebuie, galerii, ascensoare pentru oameni și cai, niște intestine prin care se târăsc copilandri (de ceară, sper) cu chipuri emaciate și frustrate. Străbați coridoare Întunecoase și interminabile, te oprești pe marginea unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi mirosul gazului de mină. Scara unu pe unu. Bâjbâiam printr-o galerie secundară, exasperat că nu revedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a casei îmi amintesc acum pagina din jurnalul meu în care scriam despre această vizită neașteptată. Văd agenda îmbrăcată în copertă de plastic roșu și văd fiecare rând de la data aceea: "9 octombrie 197... Din ce în ce mai departe de viață. Figura mai emaciată, lemnoasă, obosită, ochii ca și când s-ar cufunda în spirale de stuf, glasul negru cu capiteluri sobre și frontoane, ceva renascentist și o tinerețe despicată și prăfuită. Am fost într-o casă mare, veche, cu odăi înalte și afumate (cîte o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
retezați și așezați pe tipsii de aur, cu capete duse la subțioară de trupul decapitat, cu mațe trase afară din burtă și înfășurate pe mosorul uriaș, cu fecioare tăiate în două, din creștet până la brâu, cu ferăstrăul, călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe foarte bine cine de ce parte este. Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în halate albe, mânuind totuși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]