816 matches
-
pleacă de la vatră lor propire că nu mai au ce pune pe ea,si se duc să fie la cheremul străinilor. Deci nu putem spune că România nu e o țară controversată... în sfârșit o povestioara care sună natural, fără emfaza și rezoane...drăguț. Și chiar mi-am schimbat puțin părerea despre tine. mi-aș dori să văd o reacție că ăsta la mai mulți români. și e bine dacă privim lucrurile puțin mai inteligent și suficient de obiectiv ca să distingem
Prostia pe intelesul oricui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82941_a_84266]
-
aceasta Carta n-are nici pe departe origine marxista ci “curat-murdar” liberală! Bucurenci este ignorant sau cvasi-ignorant în toate subiectele pe care le abordează; asta nu ar fi o problemă, căci mai sunt multi că el; este modul plin de emfaza în care decartează tot felul de scrieri din care nu răzbate decât narcisismul sau aproape patologic. Dat fiind faptul că reprezintă tipologia mediocrului cu pretenții, ușor parvenit, ușor filfizon, nici nu trebuie să te mire, draga Codruț, că omul are
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
în unele limbi, evoluții fonetice vechi au fost acceptate de normele limbii culte (engl. comfort); în limbi diferite se pot manifesta opțiuni diverse în respectarea tendințelor pronunției sau ale etimologiei: cuvîntului italienesc enfasi îi corespund în franceză emphase, în română emfază (aceeași diferență o prezintă it. sinfonia / fr. symphonie, rom. simfonie). în esență, e vorba de o situație în care, tocmai pentru că e mai puțin certă legătura dintre scriere și pronunțare, o normă convențională trebuie să existe și trebuie respectată. Altminteri
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
Rodica Zafiu Nu mi se pare tocmai banală frecvența cu care termenul popor circulă și astăzi, în discursul public românesc, cu sensurile și conotațiile sale destul de diferite și de ambigue. Emfaza națională, clișeul politic și eticheta etnografică sau sociologică, în formele lor uneori incredibil de luate în serios, coexistă cu echivalentele parodice. în-tr-o bună parte a jurnalisticii de azi răsună încă ecoul discursului pașoptist ("Popolul român voiește o patrie tare..."); simultan
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
sunt și străzile, și ușile, și ferestrele". Prin curentul creat - în care lucrurile nu se pot așeza, nu se pot "coace" - pătrund, fără amortizare, loviturile iminentelor schimbări. Conștient de defectele europenilor - blazarea din prea multă cultură și prea veche tradiție, emfaza, bârfa, dezordinea etc. - Cocteau recomandă însă partea lor bună: "Dar la noi mai există încă o dezordine care permite nașterea și surprizele". Europa este impredictibilă, dar ea oferă luxul reflecției, al cugetării, cel care, în fond, aduce salvarea: "Trebuie să
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
peliculei: modern style în varianta sa ondulatorie și - din păcate - cu sechele artizanale. De unde un supărător aer prăfuit de reconstituire butaforică a ambianței cărților de povești vetuste, cosmetizate degeaba într-o ostentativă manieră de un estetism kitsch, îngrozitor de plictisitor prin emfaza extinsă din planul vizual și în registrul narativ. O pedantă descriere lentă se întîlnește frecvent în această incursiune bătrînicioasă într-un tărîm de basm unde e clar determinat conflictul dintre buni și răi. Emoțiile - cîte sînt - provin din performanțele ordinatorului
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
mult decît în clipa morții -, si Ruggero Raimondi - Scarpia, cel care recunoaște "Țoșca, mă faci să-l uit pe Dumnezeu" - sînt, în filmul lui Jacquot, nu atît - sau nu numai - "voci", cît figuri cinematografice care se țin minte, departe de emfaza sau de artificialitatea care subminează, de multe ori, aparițiile pe ecran ale unor vedete ale operei. Tot sfîrșitul de an ne-a pus în fața unei premiere de film documentar, Franzela exilului, despre Caragiale la Berlin, de Alexandru Solomon, produs de
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
reconstituie "fosila" pornind de la o "informație culturală" pe care o montează și o prelucrează în stil propriu. Un montaj destul de alambicat combină cele două "voci" ale filmului: vocea documentaristului de la începutul mileniului trei (o voce plasată undeva la intersecția dintre emfază și plictiseală) și vocea lui Caragiale (cu inflexiunile blînd-sarcastice din timbrul lui Ștefan Iordache). Recunoscînd dificultatea demersului și faptul că rezultatul, cinematografic vorbind, e unul absolut onorabil, nu pot să nu recunosc - ar fi o probă de ipocrizie pe care
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
Universitatea de Vest din Timișoara, Mircea Mihăieș nu are nimic în comun cu scorțoșenia care face ilizibile cărțile anumitor universitari. Scrisul lui Mircea Mihăieș a păstrat intacte prospețimea și delicatețea stilistică ale cronicarului din anii optzeci, adăugîndu-le, fără exagerări și emfază, rigoarea bibliografică și metodologică date de experiența universitară. Rezultatul este un tour de charme, o demonstrație de rafinament stilistic dublat de o subtilitate a interpretării, menite să redeschidă apetitul pentru (re)citirea scriitorilor mai mult sau mai puțin clasici. Pentru
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
nu se împart cărțile și odată cu ele bîrfele, intrigile, că nu se fac și se desfac iubiri, destine, cupluri, averi, că nu apar, ca din pămînt, vrăjitoarele, că nu sînt la vreo înmormîntare sau la vreun parastas unde circul și emfaza îți pot pune în pericol mințile, că nu aud bocete cumplite întrerupte brusc de comenzi precise și lucide, că nu-și dă nimeni ochii peste cap și-mi leșină în brațe cînd cîntă fanara, ca să mă întrebe după cîteva secunde
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
el este: adversar al conservatorismului și dușman al experimentului, individualist cu simțul proprietății, dar cu un puternic instinct al solidarității și cu un remarcabil respect pentru profesie, rezervat în fața zgomotului însă comunicativ în intimitate și gata oricînd să transmită fără emfază ceea ce știe, în raporturi bune cu lumea vizibilă și cu normele raționale pe care toate meseriile, chiar și cele creatoare, le au. Decalogul său uman și artistic este, aproximativ, acesta: 1. să nu ai alți dumnezei în afara celor văzute, a
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
dincolo și de dincoace de Carpați. August Treboniu Laurian, Aron Pumnul, I. C. Massim și alții au cultivat aceste idei. Dar, trebuie să ne fie clar, ele sînt rezultatul unei concepții cultural-istoriciste puse - numai atunci cînd era cazul - în slujba unei emfaze naționale, nu al unor prealabile opțiuni politice. Se ajungea la latinitate și italienitate prin cultură și istorie - nicidecum prin politică! (Atitudinile politice ale celor citați mai sus erau diferite!) Se opuneau însă acestei viziuni cultural-istorice altă serie de intelectuali - cei
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
sînt nu ne îndreptățesc a ne considera mai mult sau mai puțin latini, în "patriotică misiune". Cunoașterea aprofundată a istoriei limbii și culturii românești ne-ar putea fi, în schimb, de real folos. De aceea credem că discuțiile (repetate cu emfază, demonstrativ enunțate, politizate) privind ortografia limbii române - care rămîne o serioasă problemă de cultură - sînt zadarnice 2). Precum este, probabil, inutilă și intervenția noastră de față. P.S. În ceea ce privește dezbaterile actuale parlamentare privind biata noastră limbă a culturii, ce putem spune
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
când le afli pe toate ești unul de-al lor". Iar traducerea Danei Crăciun permite la rândul ei, în limba română, această prindere. Vitalitatea și extravaganța, elaborarea, aluziile culturale, iată principalele virtuți ale acestui roman scris "cu toată orchestra", neevitând emfaza trombonilor. Când te lasă puterile și suflul ce te mână din urmă abia se mai simte, e semn că a sosit vremea mărturisirilor... Așa că se cuvine să ridicăm în slăvi sfârșiturile; ceea ce a fost și nu mai poate fi; ceea ce
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
temei tratate e cea care precumpănește la scriitorul respectiv. Asprimea unei fraze îi e la fel de indiferentă literaturii adevărate, ca și onctuozitatea ei..." Ceva rămâne sigur, notează Borges la capătul Superstițioasei etici a cititorului. "Greșeala predilectă a literaturii de azi este emfaza... unic, niciodată, întotdeauna, totul, desăvârșit..." Lucrul de care suferă în prezent mulți români trecuți prin purgatoriul marxist, jemanfișiști din născare, - ca și destui din scriitorii lor, - ori tocmai de aceea.
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
biografismul" atît de drag deja unor reprezentanți ai "generației '80" va cunoaște o nouă înflorire și că "mașina intertextuală" va avea de măcinat destule lozinci aruncate la lada de gunoi a istoriei. în orice caz, este foarte probabil că acea "emfază a literaturii în fața vieții" se va atenua, cel puțin pentru o vreme". Nici o clipă nu se pune problema schimbării radicale a poeziei, în condițiile în care impactul acestui gen este din ce în ce mai slab... Ion Pop rămîne un critic de încredere, serios
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
Nici o clipă nu se pune problema schimbării radicale a poeziei, în condițiile în care impactul acestui gen este din ce în ce mai slab... Ion Pop rămîne un critic de încredere, serios, cu o informație bine verificată și folosită atent. Rămîne însă o anumită emfază a criticii în fața vieții pentru care cititorii, cred, vor avea din ce 'n ce mai puțină înțelegere. Ion Pop, Viață și texte, Editura Dacia, colecția "Discobolul", Cluj-Napoca, 2001, 336p., f.p.
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
supuse faptele diurne. Mutatis mutandis, în- tr-un registru similar este sacrificată și informația culturală, sobră și neutră după rigorile meseriei, în beneficiul opiniei, al unei opinii voluntariste, inflamate și, în cele mai multe cazuri, semidocte. În locul unei știri folositoare, corecte și fără emfază, care să identifice timpul, locul și natura unui anumit eveniment cultural, mediile oferă, într-o cantitate îngrijorătoare, păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
se împletește generos cu autoironia: „Uite, ăsta e Tonegaru,/ poet decadent;/ scrie despre fantome, constelații și alte drăcii,/ fără a se ști că la limba română a rămas repetent” (Grădina publică). Sau se complică printr-un suprarealism pimpant, printr-o emfază a asociației eteroclite, printr-o satisfacție tehnică a unui meșteșugar ștrengar (să notăm că poetul nostru nu putea fi un suprarealist consecvent, deoarece resortul scrisului său nu îl reprezenta dicteul automat, ci impulsul ironic; primul plan e ocupat nu de
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
în straturile primitive ale limbii, nu prin repetate devieri de la sensul imediat, ci prin succesive contrageri ale puterii de iradiere semnificativă. Po(i)etica lui Nichita Stănescu, tinzând să revină la gradul zero al scrierii, se conturează tocmai din refuzul emfazei semnificante: orfemele rețin condiția genuină, cu posibilitățile demiurgice nealterate și cu o energie nepervertită încă de agenții conturbatori”. Dacă poezia poate fi văzută ca o „tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit”, și
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
că o iubește ca nimeni altul. Există acel moment teribil în care un puști este somat să ucidă un alt puști - oricare dintre cei doi din bătaia armei, amîndoi fiind prietenii săi. Și mai există un scurt "detaliu", lipsit de emfază și profund revelator: un gangster care-și face semnul crucii cu arma... Este mai mult decît un gest "printre altele", mai mult decît un indiciu: este o întreagă metafizică Cidade de Deus se înalță, în asemenea momente, mult deasupra bunelor
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
ONU este un eșec total. Mai exact, este o rușine. O rușine pentru România, o rușine pentru arta românească și la urmă pentru autorul însuși. Cu această manifestare dorită prestigioasă ne-am făcut de râs în fața Occidentului, am arătat cu emfază cât de neprofesioniști putem fi, am arătat astfel un chip fals, hâd, al sufletului românesc, al artei adevărate românești, chip care nu este așa, artă care nu se recunoaște în încercările timide, de un amatorism de duzină, gen casă de
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
greșesc ora sau locația, consolîndu-mă că, lasă, îl văd eu în cinematograf. Deoarece asta s-a întîmplat cu filmul cineastului polonez și nu intenționez să repet eroarea. Se proiecta în mall. Duminică seara. Acum, eu declarasem de multe ori cu emfază că urăsc astfel de locuri și că m-aș simți mai în largul meu într-un - doamne ferește - lagăr de concentrare decît într-un mall, mai avusesem experiențe neplăcute la ore de vîrf, dar nici așa. Infernul a început cu
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
ști apoi să locuiască, defilează mândri-n mașini duminicile, de la un cap la altul al așezării, doar spre a fi văzuți. E-o liniște de timp oprit și-n curăția ăstui aer clădiri încrâncenat durate, cu oarecare vrajbă și-n emfaza unui triumf imaginar, scălâmbe par toate, în comparație cu vraja priveliștii. De unde-i ea? Asta ar trebui să căutăm toată viața, dar n-o facem, și iată cum omeneștile noastre lucrări voalează diafanul sâmbure ce ne-a adus în lume și-n
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
atât de vizibila sa luciditate. Nu-și etalează niciodată meritele în planul moral, în cel intelectual cu atât mai puțin. Încarnează ceea ce alții au numit - referindu-se la el - "spiritul de rezistență". și la conformismele de toate felurile. Disprețuiește vanitatea, emfaza, complezența de sine, răsfățul autocontemplării, curente, aproape fără excepție, în astfel de "convorbiri", de "mărturisiri". Vorbește despre sine, mai ales despre copilăria și dificila sa adolescență, dar și despre prezentul energicei sale senectuți și despre proximitatea morții privite drept în
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]