829 matches
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TROMBON Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TROMBON Se-anunță cu emfază și cu toane, Cu voci sonore, dar înșelătoare, Insinuate-n coruri și fanfare, Gălăgioase, deseori, tromboane. Se face glasul mai sonor, mai tare, Când se pornește dansul în saloane. Iubirile se-ascund printre coloane, Ca să-și păstreze taina, fiecare. Și
TROMBON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1473700447.html [Corola-blog/BlogPost/384892_a_386221]
-
am dăruit unui bărbat oarecare, ci numai celui de care sunt îndrăgostită și simt că-i aparțin atât fizic, cât mai ales sufletește. - Știam că nu te-ai dăruit unui bărbat oarecare. Eu nu sunt un oarecare, răspunse el cu emfază în glas. - Nu fi infatuat și nu lua în derâdere ce-ți spun, că te bate Dumnezeu. Am eu doar douăzeci și cinci ani, dar nu mai sunt o copilă. Știu când sunt îndrăgostită de cineva și dacă acel cineva merită să
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496420919.html [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
dracului! O să încasezi la cravașe de nu-ți duce fundul. Ai înțeles? Rămăsesem mut și parcă nici nu-l mai vedeam bine, când mă zguduie cu mâinile lui puternice și trezindu-mă din hipnoza în care mă cufundasem, spune cu emfază: „Iapa d-lui colonel Pătrașcu trebuie să fete în câteva zile, și dacă nu ai grijă de ea, mai bine te-mpuști! Tu, la tată-tu și mumă-ta avusăși, oltene, cai?” Ce puteam să-i zic?... Bunicul Dumitru Tetoianu
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză, Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând atârnă ca un plumb. Tu dulcea rază, clădită fără aceea emfază. Acuma glasul tău s-a rupt din trupul meu, Și-am plâns topindu-mi seva, că nu mai sunt eu. Crescut din dor din pântecele maicii mele M-am lepădat de bucuria ce m-a-nălțat la stele. IUBIREA E UN ZBOR
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM PUS Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am pus sufletul pe tavă Și o lacrimă-n batistă Vă declar fără emfază, Că frumos încă există. Am jucat doar pe o carte, Cea trimisă prin destin Și-am băut nectar și fiere Sus pe creste și-n declin! M-am lovit de munți de sare Și de câmpuri fără floare Am știut
AM PUS de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1433432385.html [Corola-blog/BlogPost/374824_a_376153]
-
presupune “tratament”. Dar vindecarea celor bolnavi în sistem vine de la responsabilii sistemului, de la capii politici în primul rând. “Peștele de la cap...”. Aceștia, “peștii” din zicală, n-au făcut mare lucru în ce privește reformarea școlii venite din vechiul sistem. Au teoretizat, cu emfaza făcătorului de “găuri în cer”, neglijând aproape complet infrastructura și motivarea extrinsecă a dascălului, condiția absolută pentru motivarea intrinsecă, adică a profesării cu dăruire, în condițiile dispariției factorilor perturbatori, a grijilor vieții personale... Iar dascălii, se știe, nu-s prea
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Sunt_si_eu_in_cetate_2_sa_gheorghe_parlea_1390586979.html [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
în pauze sau întrevederi (inviduale sau în grup), întâmplătoare sau programate, toate prevăzute cu o decență până la smerenia ultimului schimnic, a ploconirii (când și cu cine era cazul și această poziție nu putea să-ți fie indiferentă!)) sau dimpotrivă, cu emfază și „mândrie românească” din care s-ar fi putut deduce gradul de aderență și înțelegere a importanței momentului față de obligația (și onoarea) de a-ți servi sau reprezenta țara. Slujul și altele urmau traiectorii prestabilite și îndelung repetate, erau ulterior
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 by http://confluente.ro/Decorticari_de_limbaj_iv_.html [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
foarte numeroasă de altfel). Știa însă la fel de bine să faca acest lucru și în scris, în limbajul vioi și incisiv al ziaristului. Era recunoscut pentru originalitate și pentru articolele sale sarcastice ori fulminante. Stilul său se remarca prin lipsa de emfază și prin simplitate. Încă de la primele articole din Noua Revistă Română se observa siguranța de sine, concentrarea, lipsa de timiditate sau stângăcie (12). Ca ziarist, activitatea publicistică de bază este legată de ziarul Cuvântul. Activitatea sa de ziarist a fost
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ by http://confluente.ro/Filosoful_si_ganditorul_crestin_nae_i_stelian_gombos_1340604129.html [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
ale dragostei. După masa de prânz, tată și fiică au pornit către capitală, să-l aștepte pe Carlos și să-l aducă în sânul familiei, care-l acceptase deja, firesc. Pe drum, Lea îi vorbi tatălui despre el, cu atâta emfază și lux de amănunte, încât acesta l-ar fi putut recunoaște, chiar și fără ajutorul ei. Păstră pentru sine nedumerirea ce-l neliniștea, datorată modului în care Lea îi vorbise despre el, cu numai o zi înainte și care exprima
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1490642057.html [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
își schimbă, de noapte ori zi, Pun negru pe-azururi la ceasuri târzii, Sunt raiuri vieții și tot ei morminte. Decor fascinant Demiurgul așează Estrada e plină, actori neștiuți Cerșesc ajutor de la îngerii muți, În fracul lor alb cu știuta emfază. Un veac, un mileniu,-n liniștea frustă Se cerne un zumzet, eterul vibrează Un biet menestrel cu lăuta cutează S-alunge-n culise tăcerea vetustă. Privește adâncul, brodează pe strune, Îi viersul cuminte, uitarea senină, Își murmură numai cântarea divină, Legende prin
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1495954812.html [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
mult asupra antologiei lansate la sfârșitul anului trecut deoarece găsesc că volumul de față (pe care l-am citit cu bucurie, dar al carui titlu nu-l știu la data când scriu aceste rânduri) vine în completarea demersului „testamentar”. Fără emfaza, fără „gesturi” ample, Daniel Ioniță „comite” acum poezie în nume propriu (tradusă de el însuși). Nu este aici niciun semn de orgoliu - este doar o confirmare a identității sale și a faptului că autorul poate face o mulțime de lucruri
INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ de LUCIAN VASILESCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Lucian_vasilescu_insula_cuvi_lucian_vasilescu_1384299073.html [Corola-blog/BlogPost/363178_a_364507]
-
și origini străvechi, iar despre România noastră trebuia să ne fi învățat că este o țară mică, că avem și noi ce avem!” Era tare indignat că s-au scris pe vremea comunismului atâtea poezii patriotice exagerate, laudative, cu atâta emfază despre calități pe care nu le avem, ascunzând defecte, pe care, în definitiv, fiecare popor le are și pe care trebuie să le înlăture. Intenția de a-ți preamări neamul este bună, dar patriotismul își poate avea locul doar după ce
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dumitru_sinu_franturi_de_viata_opinii_amintiri_cap_xxvi_partea_a_doua_.html [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând atârnă ca un plumb. Tu dulcea rază, clădită fără aceea emfază. Acuma glasul tău s-a rupt din trupul meu, Și-am plâns topindu-mi seva, că nu mai sunt eu. Crescut din dor din pântecele maicii mele M-am lepădat de bucuria ce m-a-nălțat la stele. STEAUA VIEȚII MELE Lumina
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
cu autovehicule din producția indigenă. Autobuzele uzinei Tudor Vladimirescu și troleibuzele Atelierelor Centrale I.T.B luau, treptat, locul celor vechi, de producție rusească. Printre copiii, de la numărul 19 al străzii Moților, era mare fierbere. Unul dintre puști anunțase plin de emfază că tată său, șofer la IOTC, urma să primească un „vagon nou”, căruia trebuia să-i facă rodajul. Văzând nedumerirea de pe chipurile noastre, prichindelul ne epată cu vastele sale cunoștințe în domeniu, lămurindu-ne, plin de importanță: „Dacă vreți să
„VAGONUL 55” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1437896493.html [Corola-blog/BlogPost/344033_a_345362]
-
Textul se realizează, în paralel, pe două registre lingvistice. Primul, cel descriptiv, înregistrează faptele, relatează; el aparține vocii auctoriale. Al doilea registru cade în seama actanților și e diversificat, după împrejurări. Se poate identifica, astfel, un limbaj oficial, adoptat (cu emfază) în împrejurări oarecum protocolare, în tiradele pretențioase, în cancelarie, în relațiile cu superiorii, când participanții își exercită funcțiile etc. În ocaziile obișnuite, însă, cum ar fi dialogurile între colegi, cozeriile amicale, diferite interpelări adresate elevilor, vorbitorii apelează la limbajul individual
ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/_dascalii_dascalii_intr_olimpia_berca_1361294066.html [Corola-blog/BlogPost/341342_a_342671]
-
cât a putut să asculte... * Ghergheli și-a vândut ori a dăruit ținuta cea nouă ; nu îi mai era de trebuință. A dat-o cuiva din cealaltă unitate militară. Atunci cănd se referă la militarii vecini, grănicerii se umflă cu emfază și precizează : „ cei de la dilibau ” . Nu este și cazul lui Ghergheli. El folosește expresia doar ca fiind cea mai la îndemănă. „ Dilibiștii ” sunt militari în termen folosiși numai la munci. Majoritatea dintre ei au meserii învășate în școli de reeducare
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475656713.html [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
de film, de teatru, unei emisiuni tv ori unei fotografii cu Maia Morgenstern, ca viața sufletească să peregrineze prin toate aceste stări sufletești, iar cuvintele frumusețe, plăcere, inteligență, iubire să înveșmânteze în lumină chipul artistei, fără a se ajunge la emfază, oricât s-ar insista pe ele. Scrisul acordă un beneficiu cui își ia curaj să facă o creionare afectivă a actriței Maia Morgenstern prin aceea că scapă cel puțin de sfială. Ceea ce depinde de rostire pentru aceasta, nu se poate
MAIA MORGENSTERN. UN CEVA CARE SUBLINIAZĂ NOBLEŢEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420872189.html [Corola-blog/BlogPost/350131_a_351460]
-
am dăruit unui bărbat oarecare, ci numai celui de care sunt îndrăgostită și simt că-i aparțin atât fizic, cât mai ales sufletește. - Știam că nu te-ai dăruit unui bărbat oarecare. Eu nu sunt un oarecare, răspunse el cu emfază în glas. - Nu fi infatuat și nu lua în derâdere ce-ți spun, că te bate Dumnezeu. Am eu doar douăzeci și cinci ani, dar nu mai sunt o copilă. Știu când sunt îndrăgostită de cineva și dacă acel cineva merită să
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396802799.html [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
stâncii interioare dinspre sat, opusă albiei Dâmboviței. Acea scopul nedeclarat dar pasă-mi-te protector (în viziunea „ctitorilor noilor rânduieli”) să țină trează prostimea locuitoare, din orice colț al așezării se va fi uitat către ea. Domina cu cutezanță și emfază, transmițând la intervale regulate semnale luminoase, parcă pentru a întoarce din drum pe „cei rătăciți”. Era un semn dar ce zic, un reper către o cale și o circulație anapoda, dar cine să fi știut !? Era mândria rucărenilor. Transmitea, de-
STEAUA ROŞIE CU CINCI COLŢURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/_steaua_rosie_cu_cinci_colturi_.html [Corola-blog/BlogPost/367383_a_368712]
-
fiecărui lucru sensul cuvenit deși există în această senzație ceva care mă face fericită și tristă în același timp, după amiaza unor flori albe ca siluetele din pînzele lui Piero di Cosimo atunci cînd soarele intră în nori cicatrizat fără emfază și fără regret, așa cum ți-am mîngîiat somnul undeva într-o lacrimă din care se scuturaseră toate verile în sensul cel mai amplu posibil, în care această înserare coboară ca un Oedip ce n-are dreptul la opțiuni oricît de
ORATIO MENTIS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Oratio_mentis_luminita_cristina_petcu_1375604970.html [Corola-blog/BlogPost/364190_a_365519]
-
precum doctrina nazistă de la mijlocul secolului precedent. Că unii au stat cu Hitler la masă e un lucru deja știut în istorie, dar că urmașii acestora n-au depășit cu niciun chip starea șubredă a evoluției lor naturale, invocând cu emfază în momentul actual preceptele desprinse din simbolistica ocultă a timpului deja trecut, evocă, până la urmă, o cădere din sensuri a Eu-lui propriu, Eu aflat în permanență sub auspiciile deloc generoase ale unei forme vizibile de regres continuu și semnificativ. La
SINDROMUL DOLFI. UNII AU STAT CU HITLER LA MASĂ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1407713983.html [Corola-blog/BlogPost/349441_a_350770]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > ALBE VERSURI... Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Albe versuri scriu poeții siluindu-și muzele, Le recită cu emfază țuguindu-și buzele - Vor să compenseze ritmul și măsura șchiopătate, Ocolite cred, din lene, cu-atâta seninătate! Scriu metafore de-a valma fără nici o legătură, Abstracționând talentul ce li-i dat de la natură; Caută cu dinadinsul modernismul ce-i în
ALBE VERSURI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1465292234.html [Corola-blog/BlogPost/379339_a_380668]
-
de durată și iată, încheiat în linii mari, tabloul unui eșec... Figuri destinse și radioase, într-un crescendo din partea ei ce molipsea interlocutorii și o sobrietate din partea lui ce dădea de furcă opțiunii, toate exprimate nu printr-o gestică de emfază ci printr-o aderență conștientă la bunul simț comun - ce-ar trebui să patroneze orice întâlnire, sugerau o bună dispoziție și concordie alese, vibrante prin tonus și bonomie, instalate ca o stare de grație peste tot în preajmă, sunt negreșit
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (9) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_9_.html [Corola-blog/BlogPost/351371_a_352700]
-
recunoaștere umilitoare, pe care și-a îngăduit-o tocmai pentru că el nu onora decât deriziunea și mizeria momentului. Se abonase la un prezent de iască la care scăpăra pentru a aprinde pipa înecăcioasă a dejecției și pentru a evacua cu emfază, în rotocoale, fumul, ca pe niște limbi de foc încinse, nărăvite și otrăvite de atâtea ploconeli, mediu optim de pripas pârjolitor, fetid și nesimțitor, de două lulele cum își definea singur statutul și care pustia totul în preajmă. Perfecționase până la
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_un_alt_fel_de_schindler_.html [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
adapteze pe sine la situații, căci atitudinea asta îi fusese confirmată de cele învățate, auzite ori citite. Deprinsese respectul față de om întâi de la mamă-sa, Aura. Doamne, ce femeie fusese! Nu o auzise nicicând judecând asper vorbele, faptele altora! Fără emfază, ierta, încercând o corecție fie prin puterea exemplului, fie printr-o șaradă din care, cine avea minte înțelegea mesajul transmis. Întotdeauna luările de atitudine se încheiau plăcut fiind și parafate de râsul ei fermecător. De câte ori n-o persiflase bărbatu-său
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1453012793.html [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]