28 matches
-
Sub egida semnificațiilor acestui emistih al lui Shakespeare, prin care Hamlet Își rostește Îndoiala, putem să așezăm perspectiva devenirii anului 2010 la nivel planetar. Căci miza unei păci durabile abia se Întrevede printr-o acalmie mai mult programată și asumată (nu reală !) de marile puteri
Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/81_a_314]
-
moment dat, tribul Asad s-a revoltat împotriva suveranului, reușind să-l asasineze. Se spune că din ziua aceea, Imru’ al Qays n-a mai avut altă preocupare în afara strădaniei de a-și răzbuna tatăl. Atunci ar fi rostit și emistihul devenit celebru și intrat în paremiologia arabă: "Al-Yawma khamr wa ghadan’amr" /„"Astăzi vinul și mâine lucrul serios "”. După unii, dictonul ar aparține lui Al-Muhalhil, care l-ar fi rostit la aflarea știrii morții fratelui său.” „Ajutat, la început, de
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
poată reda aceleași teme și idei într-o formă mai elaborată, mai bogată și mai elocventă decât predecesorii săi. O qașīdă este caracterizată de un număr de constrângeri formale și tematice destul de rigide. Fiecare vers ("bayt") este împărțit în două emistihuri, separate printr-o cezură, o pauză ritmică ce ușurează recitarea și susține cadența. Monorima este obligatorie, începând cu finalul primul emistih, apoi repetându-se la finalul fiecărui vers. Poeziile pot fi categorisite în funcție de consoana în care se face rima; astfel
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
este caracterizată de un număr de constrângeri formale și tematice destul de rigide. Fiecare vers ("bayt") este împărțit în două emistihuri, separate printr-o cezură, o pauză ritmică ce ușurează recitarea și susține cadența. Monorima este obligatorie, începând cu finalul primul emistih, apoi repetându-se la finalul fiecărui vers. Poeziile pot fi categorisite în funcție de consoana în care se face rima; astfel, o qașīdă cu rima în lam se va numi "lămiyya", una cu rima în ra, "ramiyya" șamd. În ceea ce privește metrica, primul element
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
versuri, așa numitul rondel terțet (în ) și apoi la patru versuri (în ) și chiar la cinci versuri (în ). Începând cu secolul al XV-lea, rondelul ia o formă nouă, mult folosită în următoarele două secole. Refrenul, (în ), conține în primul emistih al versului 1 revine la sfârșitul celei de-a doua strofe și a celei de-a treia a strofe. Rimele sunt tot în număr de două, iar numărul de versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ poet care
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
versului are sorginte asemănătoare: „Și flautul magic vorbi; tremurată, O notă stîngace sălta peste clape Ca vocile stinse-n murmur de ape Și-ncet simfonia căzu întristată" (Cînd vioarele tăcură, II). Aici, extrem de rarul alexandrin clasic se compune din două emistihuri, fiecare format din doi amfibrahi cuplați, provocînd un contrast căutat între scurtimea emistihului și unitatea ritmică trisilabică. Asemenea virtuozități prozodice sunt executate de Petică fără emfază, într-o scriitură de aparențe plane, discretă la maximum. Cînd muzica însăși ajunge pretext
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
peste clape Ca vocile stinse-n murmur de ape Și-ncet simfonia căzu întristată" (Cînd vioarele tăcură, II). Aici, extrem de rarul alexandrin clasic se compune din două emistihuri, fiecare format din doi amfibrahi cuplați, provocînd un contrast căutat între scurtimea emistihului și unitatea ritmică trisilabică. Asemenea virtuozități prozodice sunt executate de Petică fără emfază, într-o scriitură de aparențe plane, discretă la maximum. Cînd muzica însăși ajunge pretext tematic, în ciclul Cînd vioarele tăcură, muzicalitatea subliniată a versului devine metaforă a
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
8 silabe) conferă un ritm alert discursului poetic, în vreme ce măsura medie (812) și cea lungă (peste 12 silabe) impun o cadență ritmică gravă, solemnă, liturgică etc. Aceste versuri sunt marcate de o pauză ritmică (cezură) care le segmentează în două emistihuri, de obicei egale (de exemplu, alexandrinul - versul din 12 silabe, cu ritm iambic - are două emistihuri de câte 6 silabe). Măsura variabilă a versurilor din poezia modernă semnalează grafic impulsurile emoționale, de intensitate și durată diferite, sau fluxul intermitent al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
12 silabe) impun o cadență ritmică gravă, solemnă, liturgică etc. Aceste versuri sunt marcate de o pauză ritmică (cezură) care le segmentează în două emistihuri, de obicei egale (de exemplu, alexandrinul - versul din 12 silabe, cu ritm iambic - are două emistihuri de câte 6 silabe). Măsura variabilă a versurilor din poezia modernă semnalează grafic impulsurile emoționale, de intensitate și durată diferite, sau fluxul intermitent al ideilor. Rima, element clasic de versificație, rezidă în consonanța sunetelor finale a două sau mai multe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
súne), rime feminine. Rimele bogate sunt cele trisilabice (rima dactilică începe cu antepenultima silabă, care e accentuată: ... clípele/...arípele) sau tetrasilabice (rima hiperdactilică/peonică realizează identitatea fonetică a ultimelor patru silabe: ...málurile/...válurile). - Rima interioară (două cuvinte sau cele două emistihuri dintrun vers rimează: Linele, colinele / strâng de sus luminile - L. Blaga) accentuează eufonia versului. - Rimaecou (concentrică) se realizează prin reluarea unui cuvânt în rimă (de exemplu, substantivul plumb în poezia lui Bacovia), prin rimarea unor omonime/omofone (...cuvântul /...cu vântul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în acest poem călătoria înseamnă înaintare spre moarte, dar nu mai este una sublimată, ci perpetuă agonizare: "Cu muribunzi de mână/ am auzit cum pleacă tramvaiele-n sincopă", ruperea ritmului se marchează și grafic prin segmentarea versului lung în două emistihuri, tocmai pentru a accentua zbuciumul, sacadarea acestei înaintării, suferința. Printre vehiculele cu valențe funerare, putem aminti și trenul, destinul însuși este privit ca o călătorie a unor condamnați spre inevitabila moarte. Structura circulară din Carnet lapidar pune semnul egal între
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fiind faptul că pintenii de fier sunt o sugestie, din punctul de vedere al psihanalizei, a bărbăției, a libidoului ce ar trebui să se exteriorizeze. Debemur morti (referința se face iarăși la Arta poetică a lui Horațiu, 63, e un emistih a cărui continuare este eliminată, "debemur morti nos nostraque" - suntem destinați morții noi și toate lucrurile noastre, ideea se regăsește și la Ovidiu, In Liviam, 359, "Tendimus huc omnes: metam properamus ad unam; Omnia sub leges mors vocat atra suas
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acela de a găsi „bobul de perlă rătăcit în cine știe ce scoică”, adăugând: „Este, într-adevăr, unul din exercițiile cele mai pasionante și una din satisfacțiile rare, aceea și acela de a dibui în vraful unor alexandrini zvârliți cu lopata, stihul, emistihul, imaginea sau numai cuvântul în care zac puteri închise și a căror vrajă n-așteaptă decât să fie trezită la viață.” Opinia că, în ipostaza de cronicar, P. adoptă numai atitudinea elogios-ceremonioasă și evită să-și exprime judecățile negative este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
tragicul prin scurtimea ultimului cuvînt și prin contrastul dintre euforia inițială, susținută de amploarea frazei P1 care, la recitare, provoacă pronunția lui e mut din AnneEcy [anəsi]. Armonia fonică a frazei este susținută și de ecourile sonore interne ale fiecărui emistih și între cele două segmente ale "versului": 2 [în] 2 [l], 3 [a], 3 [n], 3 [t], 3 [i]. 3.2. Un exemplu de sintaxă expresivă publicitară Să examinăm efectele sintaxei pe care Bally o numește "afectivă"10 în segmentarea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
semnalat prin alineat), aducînd astfel cu un alexandrin: ma / peur / se / fe / ra / haine // en / vos / ci / tés / trop / grandes [Frica mea se va face ură în cetățile voastre prea mari]. Fiecare grup de 6 silabe alcătuiește un fel de emistih cu legături fonice interne surprinzătoare: primul conține o suită în oglindă A+R+ə (mut) // ə +R+A: [mA pœR sə fəRA hεn]; al doilea plasează de asemenea în oglindă nazala /ă/, vocala /o/ și consoana /t/, între care este
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
parte a poeticii care studiază alcătuirea versurilor, numărul accentelor, lungimea versurilor, îmbinarea lor în strofe. Versul este un rând dintr-o poezie, care are unitate ritmică și de sens: măsură, rimă, ritm. Exemplu: "De-atâtea nopți aud plouând” ( G. Bacovia-Lacustră) Emistihul reprezintă una din cele două jumătăți ale unui vers, separate prin cezură. Exemplu: "Ale turnurilor umbre// peste unde stau culcate.” ( Gr. Alexandrescu- Umbra lui Mircea. La Cozia) Cezura este pauza folosită de obicei la mijlocul unui vers mai lung. Exemplu: "Sara
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
primele două sunt neaccentuate, iar cea de-a treia este accentuată. Ritmul obținut astfel este anapestic. Exemplu: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate."( Gr. Alexandrescu) Cezura este pauza ritmică din interiorul, care împarte versul în două părți egale numite emistihuri. Exemplu: Noi suntem semințe și pământul e al nostru". ( N. Stănescu) Genurile și speciile literare Termenul de gen literar aparține teoriei literare și se referă la opere asemănătoare prin modul de structurare a conținutului lor, la procedeele artistice comune, la
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Fecioara din Orléans (franceză). 111 A fost inclusă în volumul Poezii, Iași, 1886. 112 Filistini fără minte (germană). 113 Ce naiba (franceză). 114 Care ne rănește (franceză). 115 Maestrul Boileau (franceză). 116 Totdeauna, în versurile voastre, sensul care împarte cuvintele Întrerupe emistihul marcând pauza (franceză). 117 În favoarea sa, pentru sine (latină). 118 Pantaloni turcești. 119 Plecăciune. 120 Sticlele, vasele. 121 Doritor. 122 Lustruitul pantofilor sau ghetelor. 123 Socoteală, evidență. 124 Vătaf, staroste (ieșit din uz). 125 Oameni care gonesc vânatul. 126 Vânători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
alexandrinul românesc trohaic în varianta lui lungă, de 15-16 silabe. Pentru a face verosimil dialogul personajelor, el fragmentează de cele mai multe ori amplul vers tărăgănat, prezentîndu-l sub cele mai fanteziste forme. Reușita acestei procedări constă în imbricarea armonică a fragmentelor de emistih și de vers conform replicilor rostite. Inovatorul procedeu apare utilizat, într-un fel involuntar-programatic, încă de la primele replici ale piesei, de la prima scenă a primului act. „Moș Neagu: Am ajuns, jupîne Pala. Pala: Drace! locu-i fioros. Ca de vrăji. Moș
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
scrie nori. Când acestea sunt nearticulate le notează cu un i scurt șŃț: pomŃ, norŃ. Așadar, grafia lui Macedonski: Aceștia-s creditori... va fi redată: Aceștia-s creditorii. Dacă s-ar fi priceput măcar la versificație, ar fi observat că emistihul într-un vers de 14 silabe numără 7 silabe, nu 6, și ar fi îndreptat din mers eroarea. În aceste condiții, ar fi prea mult totuși să-i pretindem să observe lucruri mai rafinate, căci poetul scrie uneori și cu
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
personaje, acceptându-se chiar și personajele colective. Pe de altă parte, dialogul poate lua forma unor lungi tirade prin care personajele se confruntă retoric și pasional, a sticomitiilor sau a duelului verbal în versuri (schimburi alternante vers cu vers sau emistih cu emistih) din momentele intense ale tragediilor, a replicilor întrerupte sau a bâlbâielilor din comedia clasică, a împletiturilor de replici între mai mulți interlocutori care se întrerup și se continuă reciproc („polilogul”). Există și falsul dialog din tragedia clasică sau
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
-se chiar și personajele colective. Pe de altă parte, dialogul poate lua forma unor lungi tirade prin care personajele se confruntă retoric și pasional, a sticomitiilor sau a duelului verbal în versuri (schimburi alternante vers cu vers sau emistih cu emistih) din momentele intense ale tragediilor, a replicilor întrerupte sau a bâlbâielilor din comedia clasică, a împletiturilor de replici între mai mulți interlocutori care se întrerup și se continuă reciproc („polilogul”). Există și falsul dialog din tragedia clasică sau din drama
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
obositoare semne de întrebare. Astăzi, lucrează la un roman autobiografic, intitulat „Aurora”. </biography> ELOGIU Știu! Voi sunteți arhitecții pricepuți la arta pură, Care nu scriu poezie nelipsită de măsură! Voi sunteți aceia care nu se-abat de la trohei, Integrați în emistihuri, cumpătați în iambii grei! Voi sunteți aceia care-l moștenesc pe Eminescu, Lupte duc cu epigonii și-l slăvesc pe Maiorescu, Cei ce poartă plagiatul spre pedeapsa capitală, Care scuipă tabloide și blamează vorba goală! Nu voi scrieți poezie, dar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de tristețe. De aceea eram acum fericit s-o văd iarăși râzând și bătând din palme, în sunetele orchestrei andaluze. La mijlocul ospățului, poetul meu s-a ridicat în picioare ca să declame din memorie stihuri alcătuite în cinstea mea. De la primul emistih, palatul meu era deja Alhambra, iar grădinile lui, Edenul. Fie ca tu să pătrunzi acolo, în binecuvântata zi a terminării, ducându-ți moștenitorul așezat pe umeri! Tremurul Hibei mi-a străbătut întreg brațul care o sprijinea făcând boltă asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și nu „neîntors”? Dintr-un motiv banal. Pentru că primul cuvînt era curent, iar al doilea - rar în limbajul de la începutul secolului XX. Dovadă: nici Șăineanu și nici Candrea nu-l înregistrează.24)La nu puțini li se pare absurd, apoi, emistihul „...și-am început să-l strig”. Ei nu cunosc, desigur, despărțirile paroxistice de cei morți, ci doar pe cele - ca-n filmele anglo-saxone - pretins decente. în sate, dar uneori și la orașe, rudele celor morți încă mai obișnuiesc să-l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]