113 matches
-
cuvintelor și în tonul jovial cu care vorbea, dar fără să presinte mirosul de rachiu al omului bat. Mai greu a mers representarea adunarei electorale. Cu totul fără charme a fost discursul lui Cațavencu, mai cu samă la trecerea de la emoțiune, la tonul avocățesc, cu care pronunți tu pe urmă cuvântul «fraților». În totul însă a fost minunat și s-a râs foarte mult. Numai Nicu Gane a găsit că prea multe ticuri au persoanele tale: fix, curat, aveți puțintică răbdare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
Eugen Lovinescu avea să noteze și el: poeta fiind permanent invitată. poetă, Cetatea Banilor era locul în care „Prin profunzimea sentimentului din care La împlinirea a 50 de primăveri de se putea dezvolta, de aici pornise pe pornește și a emoțiunii ce răsare..., prin la naștere, poeta Elena Farago a fost vremuri Traian Demetrescu, cu poezia reducerea poeziei la principiul ei funsărbătorită în Sala Mare a Teatrului lui delicată și tristă. Luase deja ființă damental, cât și prin originalitatea forNațional din
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
axe ale intelectului, nu s-ar putea dispensa vreodată fără riscul unei trădări de sine: ,, A merge de-a dreptul la principiile generatoare, ocolind accesoriul, a intui totul cu ignorarea părților, nu printr-o laborioasă analiză, ci pe calea simplei emoțiuni estetice, poate fi punctul de plecare al unei metode critice". În treacăt fie spus, iată și sugestia unei ,,sinteze" adecvate, intuitive, deosebită de cea a adiționărilor factologice, a ,,construcției" pedestre. Nu putem respinge factorul irațional, misterios, spectrul ireductibil al creației
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
condeiul memorialistului o surprinde neîntârziat. Ceea ce nu anulează scăderile nuvelei, dar o salvează, în chip straniu, sub raport artistic. Deranjat de defectele Sărmanului Dionis, pe care le ia cumva personal, junimistul Panu nu omite să pună pe foaie suma de „emoțiuni impersonale” cărora, à contre coeur, le-a căzut pradă.
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
cari erau așa de împletiți unii cu alții încât cu greu s-au putut despărți. La mulți li s-a luat pielea în unele locuri, împingându-se în îmbulzeală. Arsuri nu se vedeau. Tremurând ca o vargă de groază și emoțiune, am părăsit acest loc de teroare”. Un alt martor ocular, care era să intre în teatru la 7 ore, spune că nenorociții cari au căutat să scape pe scara din dreapta, și al căror număr nu se putea evalua pentru un
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
clasice sunt aici clar rezumate: "Arta este însușirea sau darul ce are omul de a produce opere reale care, fără de a sluji direct la trebuințele practice ale viețuirei sale, deșteaptă totuși în sufletu-i, prin mijlocirea simțurilor vederei și auzului, emoțiuni sau mișcări de interes, de plăcere, de admirațiune și chiar de entuziasm". Cînd a încercat, fără succes, să devină nuvelist cu Mihnea-vodă cel Rău, Odobescu scria singura sa bucată de proză cît de cît reușită. Cu toată acțiunea simplistă și
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
de toate o lecție de patriotism: „Uite pămîntul ăsta - nu m-aș duce de pe el pentru nimic în lume. Aici suntem născuți și eu și maică-ta, și părinții noștri și părinții părinților noștri“, spune bătrînul „înghițindu-și nodul de emoțiune ce-l îneca“. Se vorbește mai ales în poncife, iar limbajul autorului e plin de comentarii teoretice care blochează desfășurarea nestînjenită a acțiunii. Aceasta rămîne previzibilă pînă în final - e o relatare cuminte, fără ieșiri din tonul mediu, fără nebunie
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
de Hartzer, „un excelent violonist”, poemul simfonic Duhul apelor al lui Dvorak și o secvență din muzica lui Wagner. Caragiale insistă asupra bucuriei stârnite de strălucirile muzicii mozartiene, care sunt atât de puternice, încât trebuie să-ți acoperi ochii: „o emoțiune mai înaltă decât aceea ce ne-o produce acest splendid răsărit nu se poate”. Sunt surprinse expresia feței, gesturile melomanului sub vraja sonorităților mozartiene: „Emoția-i este nebiruită. Iată cum i se ridică mâna la arcul sprâncenelor, sub pornirea unei
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Sion, și toate aceste cântări patriotice le întrerumpeau cu strigătul: Să trăiască! La o așa neobișnuită mișcare nocturnă, în pașnicul orășel, o fereastră a căscioarei albe se deschidea și în cadrul negru al cercevelelor ei, supt reflexul torțelor, clătinate cu vie emoțiune de junii oratori, se prezenta cu o statură șuie, dar dreaptă și semeață, un bătrân în haine monacale, al cărui cap, încununat cu păr cărunt, purta cam lăsată pe creștet mai la vale o capuție sau tichie de catifea neagră
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
Radu, din aceeași perioadă. Aflăm de-aici că "nourul apăsător de astăvară se destramă din ce în ce" și ar fi de așteptat "o înseninare". În mai, după vizita lui Enescu la Vila Brazilor, avea pentru confidenta sa "impresiuni și emoțiuni" trăite "în cursul celor trei zile petrecute aci cu marele nostru Pynx în pace și lumină".În octombrie se arăta preocupată de buna lui primire la Tescani: "Marele nostru Pynx va sosi luni dimineața - ora 5 - în gara Bacău; voi
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
mai apăruse pînă atunci sub pana unui critic român. în polemica lui cu Titu Maiorescu, dincolo de ironizarea esteticii clasice (soră bună cu alchimia și astrologia, spune Gherea), dincolo de disecarea inutilă a unor sintagme ce i se par criticului contradictorii (precum "emoțiune impersonală", la care Maiorescu ținea în mod deosebit), arsenalul se compunea mai ales din nume proprii, cît mai sonore și mai exotice. Critica maioresciană nu mai era demult la modă în Europa, argumenta Gherea, pentru că între timp critica europeană, în
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Ca la vecinul bine temperat se substituie unui sentiment apocaliptic aproape sufocant. Pornind de la ideea că trecutul e o certă inexistență (ca pretutindeni în scrisul lui), Florin Toma selectează din procesul reamintirii madlene misterioase, ce explică parțial deriva prezentului. În Emoțiunea de cenzură, compartimentul unui tren devine scena unei seducții laborioase. Suferind de vagotonie, Octavian e condamnat să resimtă senzațiile sub forma unei agresiuni căreia nu-i poate rezista. Singurul medicament este să povestească, astfel că vecina de compartiment va fi
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
alte locuri. Ca, de pildă, în articolul din ziar din 1918, în care senzația de fericire pricinuită de știrea eliberării Basarabiei e asemuită cu felul cum a primit cuviosul Simion vestea venirii Mântuitorului. Sunt clipe în viață, clipă de adâncă emoțiune ș...ț așa de dramatice și de zguduitoare, când parcă ai impresia că pulsația vieții trebuie să se oprească ș...ț. Ceea ce ar mai urma parcă nu mai are nici un rost. Simțirea aceasta de aspru fior m-a încercat în
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
vorba de o poezie intelectuală sau "filozofică" în sensul poeziei lui Grigore Alexandrescu, Eminescu sau Cerna. Evoluția poeziei intelectuale nu se va face numai în sensul filozofării, ci în direcția științismului. Va veni poate o vreme când expresia directă a emoțiunii va fi privită ca insuficientă și ca o formă primitivă a unei arte începătoare. Sinceritatea sentimentului nu va mai părea îndestulătoare; emoția nu va mai fi redată ca un element brut; trecută prin retorta inteligenței, materia va primi purificarea combustiunii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de inspirație. Omul de știință ce se scoboară în infinitul mic prin ajutorul microscopului sau se avântă în infinitul mare prin telescop, astronomul ce pătrunde armonia sferelor cerești sau matematicianul ce sondează calculul probabilităților, entomologul sau metafizicianul - sunt capabili de emoțiuni puternice. Nimic nu se împotrivește ca aceste emoțiuni de ordin pur intelectual să îmbrace haina poeziei... Deși om de știință, nu găsim atât la d. Barbu o emoție de ordin științific cât mai ales o emoție exprimată prin elemente cosmice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în infinitul mic prin ajutorul microscopului sau se avântă în infinitul mare prin telescop, astronomul ce pătrunde armonia sferelor cerești sau matematicianul ce sondează calculul probabilităților, entomologul sau metafizicianul - sunt capabili de emoțiuni puternice. Nimic nu se împotrivește ca aceste emoțiuni de ordin pur intelectual să îmbrace haina poeziei... Deși om de știință, nu găsim atât la d. Barbu o emoție de ordin științific cât mai ales o emoție exprimată prin elemente cosmice. Aspirația, tendința ascensiunii, de pildă, se traduc prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zice: „El citea poeziile ca și când ar fi fost a altuia, fără vreo ambiție personală... Parcă ar fi fost o lucrare străină de el, niciodată nu s-ar fi gândit măcar s-o publice. Publicarea îi era indiferentă. Se mulțumea cu emoțiunea estetică a unui mic cerc de amici, fără a se gândi la nicio satisfacție de amor propriu, el se considera oarecum ca organul accidental, prin care însăși poezia se manifesta, așa că ar fi primit cu aceeași mulțumire să se fi
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
un mai bun argument pentru a dovedi exagerațiunea pretențiilor actuale ale diplomației austriace decât constatarea simplă a atitudinii pe care a observa-o ea în cel din urmă congres. {EminescuOpXI 341} Aceste revendicări au trebuit să producă în România o emoțiune cu atât mai vie cu cât țara e mai interesată la libera navigație a Dunării; emoțiunea a crescut încă când s-a văzut că ziare din Viena declarau fără preget că Dunărea e un fluviu austriac și că ajungeau până
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a atitudinii pe care a observa-o ea în cel din urmă congres. {EminescuOpXI 341} Aceste revendicări au trebuit să producă în România o emoțiune cu atât mai vie cu cât țara e mai interesată la libera navigație a Dunării; emoțiunea a crescut încă când s-a văzut că ziare din Viena declarau fără preget că Dunărea e un fluviu austriac și că ajungeau până a pretinde că Austria are dreptul întemeiat și legitim de-a acapara libertatea Dunării de Jos
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din privazul său firesc și-l așezi în fața unei societăți care nu e oțelită prin frământările religioase, în care controversele filozofice găsesc puțin răsunet și vorbele credinței se rostesc fără pătrundere, fi-va oare și atunci un izvor puternic de emoțiuni sufletești? Nu; pentru că fiecare trăsătură măiastră, fiecare argument ascuțit se pierde în deșert, nu are pe cine să atingă, sau atinge fără să pricinuiască durerea ori compătimirea țintită. Un singur exemplu. Anglicana, am putea zice puritana Lea Henderson, rezistă asediilor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai mult decât o dată în pozițiune de a crede la o lume de spirite. Spune-mi ce este ceea ce mîngăie când ai pierdut tot, tot ce aveai mai scump, adecă - el tăcu vro câteva mominte, luptîndu-se cu o emoțiune internă - adecă soția sa, urmă el, copilul său; ce e aceea care, când, bătut de loviturile sorții, îngenunchind înaintea sicriului, îți vine ca o rază chiară de lumină dintr-o lume mai bună, ce-ți lumină sufletul; sau acea șoptire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oprească-n loc ceea ce au negles odată, momentul ce li s-a răpit deja, are și el asemenea lor dreptul de-a căpăta răsplata imediat cu fapta. Și mulțimile dispuse după voința sa neci nu vor pregeta de-a acorda emoțiunei lor interne izbucnirea nereținută. Izbucnirea e rezultatnl unei impresiuni care a atins electrice sufletul. Ar fi după cele ce-am zis a necunoaște absolut natura reprezintațiunei dramatice când am lua-o-n rău actorului că pune (pondul) greutatea cea mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
libertate simțirea subiectivă și de-a se putea transpune în starea cea mai înălțată ce-ar pretinde-o caracterul în situațiunile sale din deosebite ori și totuși de-a găsi în orce moment fără osteneală trecerea din cea mai internă emoțiune a sufletului la chietudinea reflexiunei; așadar acest secret constă din jocul cel minunat de-a trata caracterul ce-avem a-l reprezenta ca pe-un obiect și de-a fi totodată el însuși, cu un cuvînt: (în același timp) să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
M. Gaster, Pompiliu Eliade, G. Alexici, Heinrich Morf ș.a. în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. În opinia lui Ș., pentru a fi cunoscută de străini, literatura română trebuie mai întâi tradusă. „Emoțiunea estetică” (Titu Maiorescu), pe care „bătrâna Europă” a trăit-o la aflarea veștii că românii au literatură, nu poate fi menținută numai prin antologiile încropite din când în când de la Unirea Principatelor încoace. Rolul istoricului literar e considerat simplu, modest
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
unei schițe. În comentariul teatral se pare că priceperea lui N. se vădea mai mult în aprecierile făcute prin redacții. Altfel, critica lui, care se vrea „dreaptă și nepărtinitoare”, nu aspiră la profundități analitice, fiind îndeobște amabilă și aburită de „emoțiune”. În loc să discute spectacolul, cronicarul expune subiectul piesei și doar atunci când ajunge la maniera de joc textul ia o alură mai personală, fostul slujitor al scenei cerându-le interpreților să evite „forțarea notei” și să se țină cât mai aproape de natural
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]