736 matches
-
inedite, simboliste și parnasiene. Alte surse și posibilități de identificare vin dinspre literatura engleză. Există la Duiliu Zamfirescu un filon poetic epopeic și romantic ce amintește de Byron și de Shelly. Mircea M. din Lydda este prototipul acestui tip de eon romantic. Există în cartea lui Ioan Adam și docte referiri la opera critică și publicistică a lui Zamfirescu, fiindu-i recunoscut acestuia spiritul critic fin, intuiția, în acord cu ceea ce declara despre el un jurnalist al vremii: Cînd vei vedea
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
foarte multele care se pot da oferă poemul 1901, a.m.: "Pe Bulivar, la Eforie,/ la ’901 fix,/ vieața-i o euforie/și nici o stradă nu-i un Styx.// O calfă traversează timpul,/ în timp ce domnii beau la Brofft;/ să treci în alt eon e simplu,/ pot pentru ca să zic: un moft." (Caragialeta p. 74). Prin cuvinte, forme poetice și citate din literatura începutului de secol XX Șerban Foarță dă o prospețime postmodernă lumii lui I.L. Caragiale. Dar spiritul lui Caragiale a îmbibat întreaga cultură
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
Mihai Răcășan pe scut ieșea din pădurea cu manuscrise în limbe de foc ca din robie la faraon și pe nesimțite îngerul păsărar face o tumbă își retează aripile și se aruncă într-un dogmatic eon duhul lui sparge vitralii și intră în catedrală sfinții cu piroane-n picioare din fresce cu privirea îl spală chiar și focurile de pe tăpșanele zeilor s-au potolit chinul din oase presimte potopul câteva semne mai face preabunul cu clopul
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
afară și ușa peste față ca timpul s-a făcut și am căzut atunci în marea neagră până-n adânc și iarăși deasupra și iarăși în adânc și-am scris pe fața apei cu-o rază de la înger că apa și eonii de tine mă mai leagă.
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
pasăre, m-aș înălța subit la cer/ Dacă cineva ar ști să mă numească ochi,/ aș vedea o lume într-un punct/ Dacă cineva, o, doamne, dacă cineva...” (dacă) Metaforicul reflexiv folosește concepte mult prea obosite: Neființă, vid, catharsis, materie, eon ș.a. și, în general, lexicul poetic din aceste poeme a fost mult prea frecventat (zbor, pasăre, câine, inorog, piatră, înger, ochi, lumină). Alex Moldovan spune undeva că „e atât de greu să scrii despre un lucru tragic fără să devii
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
rețete de ,asimțire" a acestui Unu inexprimat, căutînd căi pe care absolutul se împărtășește fără să se împartă: limbile, cetele de îngeri, culoarele de aer ale spațiului. Recuperarea la care tinde el ține, oricum, mai mult de o nostalgie de eon în declin decît de-un totalitarism revanșard, pus pe ,amenzi". Cumva pe aceeași potecă înaintează Simone Weil, făcînd din credință un mijloc de slăbire a mecanismelor antireflux pe care viața, de bună seamă, le are. Un fel de-a educa
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
leșie, cu metale și pulberi de lumină și părul i se zvîntă la trecerea nourilor și se varsă, pe furtună, din cununa de la marginea patului drept în calea robilor (în 19 ale iernii dintotdeauna) ziua aceea așteaptă-mă-n iarnă: eonul e-afară îmi bate la geamuri, se-ndură de noi așteaptă-mă-n moarte: voi fi o vibrare voi fi și etherul subțiindu-mă-n ape și, de va fi doar noapte să fie pînă'n pămînt, veni-va și
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
dă la o parte această lespede grea, sub care au crescut rădăcini, de când sora mea a lăsat pe masa de scris sistemul periodic al elementelor îmbracă-mă tu în țărâna curată a dealului; pentru cuvântul de la cină, îmbracă-mă-n eonul de rouă acum fratele de dincolo, din vechiul legământ, scrie din urmă la shir hashirim transparența himerei înot prin formula chimică a apei, pentru muzeul armelor las la o parte din orice structură timpul devorator numai sistema subtilă a oaselor
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
urmărește și acum cu aceeași intensitate. Delicată dar puternică, răscolitoare în simbolistica ei primitivă, icoana zugrăvită la malul mării de Marele Artizan al desăvârșirii rămâne pururi vie, cu culorile neșterse de trecerea indiferentă a timpului. Aș zice că este un eon, o monadă, dacă nu mi-ar fi teamă de cuvintele mari. De-a pururi, semănând tot mai bine cu micuța sirenă a lui Andersen, Marina, goală ca razele soarelui, își va spăla îndelung și numai pentru mine pletele blonde în
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
fosil, un cip/implant, ancestral, transcedental? Noii animiști consideră că acesta e undeva în lobul temporal. Evoluție: întâi a fost ghioaga, apoi buzduganul apoi scep trul. AUM MANE PADME HUM Descântec pentru îngerul orfan Mare golul rostogol, Moara tahionilor, Moira eonilor, Vama vămilor de Dor De lumină purtător Tatăl nostru veghetor ? Ce se pierde să-și rămână Din durata Lui divină Partedin. De zeu treime, Eulzeul felurime Genitura cărei crime ? Ora clipeisăptămână, Anului cel lung-lumină, Zvon răsună suspinat înspinat melodiat Sufletu-mi
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
ochii ei de indianca și făcîndu-și, repetat, cruce. Cerșind, adică. Pînă să-mi revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat!
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
secolul XX românesc s-a reconfigurat, în ultimul timp, ca o construcție cu trei coloane distincte. Avangarda - ale cărei rădăcini se află în Macedonski și experimentele postsimboliste ale lui Vinea și Tzara de la Simbolul (1912-1913) - devine, în această perspectivă, un eon al modernității românești, alături de modernismul lovinescian și de tradiționalism. Ea alimentează serii succesive de experiențe literare, de la „generația pierdută” până la postmodernism. În acest sens, teatrul lui Gellu Naum, ce face obiectul acestui al treilea volum al ediției*, constituie o probă
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
Levithanului Anticorpii... al Absenței prin care emană sângele Jos foamea, sinistra foame a acest metafizic CINE ? petrolifer Formei Și resursele comercializat pe țărmurile Greceasca foame de Unu, pe epuizate. inundabile ale Foamea energiei vampirice în utopiile toate. DOGMEI and UMBREI Eonul vostru dintre solzi și Acest impuls ubicuu DOCTRINA cunoaștere Paradoxal în Durate...: Praf letal, drog de fruct interzis Foamea de sine: eroarea terorii, de a muri parte din pe rănile “pluralității egalitare” a Marelui Zero gravid. Moartea altora... utopica Foame
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
de lipsa lor fundamentală de loialitate față de guvernanți. Pătrunși până-n măduva oaselor de boala secretomaniei, securiștii își urmăresc, în orice timp și în orice loc, exclusiv propriile interese. Las deoparte mitizarea de către generalul-bătăuș a Securității (văzută drept instituție ce traversează eonii și regimurile politice, acestea din urmă percepute ca paraziți vremelnici ai singurei entități născute din voința poporului și pentru binele poporului!) și mă întorc la ceea ce se poate discerne printre rânduri: incapacitatea structurală a serviciilor secrete nu doar de a
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
aș fi avut răbdare să fiu tradus. Cred că e greu prin traducere, dar în momentul în care vii și produci ceva în limba engleză direct, impactul este mult mai mare. De exemplu, încerc în această ultimă carte să promovez Eonul dogmatic al lui Blaga, o capodoperă unde el discută probleme de logică, și pe care am citit-o aici la New York. Totodată, discut problema Mioriței și a originilor. Pentru cei din România, care probabil de-abia așteaptă să plece din
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
Esența de leacuri,himere” - cf. Aumbre (amintind, firește, de Omul Divin/Cosmic al invocației buddhiste: AUM!). ...Poetul năzuiește, precum Blaga, printr-o anamneză implicită Logos-ului descătușat, spre ORIGINA RITATEA MISTERIOS/MISTIC-SALVATOARE, funcționând ciclic (“Roiri stelare, sori ce ard miriade/ Eonii ce se-alungă și răsar/ Cu stingerea și iarăși vii cascade/SE-NTORC IZVORURI LA ORIGINI, IAR șI IAR” - cf. Strălumini - dar și: “CICLICĂ naștere/Întru cunoaștere/Prin zodii maștere...” - cf. La Novalis): “A ne reumple lumea de mister (...)Noi
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
face cu o greutate surdă și constantă, care devine aproape o obișnuință. Un element al tradiției - acel adevăr care numește lucruri și înscrie ființele într-o devenire - „durerea noastră surdă și amară”, cum ar zice T. Arghezi -, concentrat într-un eon al melancoliei, îndurerînd existența în devenirea acesteia, dar ferind-o de pieire. Dacă Dinu pune acel diagnostic pruncilor lui, nu o face pentru că ar simți sau ar intui un sfîrșit al lui sau al familiei lui... După rostirea unui asemenea
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
multe. * Iraționalul este cel ce agită și nu poate fi separat de rationem: conflictul duali tații, al sinelui cu sinele lumii, al unului-reductiv, cu unul universal, imuabil și cosmo polit. Entropia... este feno menul de ardere al „etape lor”, de la Eoni, la nano-eonii din psihicul uman. Iraționalul este amoral, în natură nu există milă, iubire, empatie, natura este un laborator orb, un paradis ce ne va alunga mereu, intru a-i avea nostal gia: a frustării, a traumei nas terii și
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
din 2011, l-am ademenit în emisiuni de radio și televiziune, a mers alături de ceilalți membrii ai echipei S&T la întâlnirile de „evanghelizare întru știință” a publicului, dezvăluind auditoriului, cititorilor și telespectatorilor fermecătoarele mecanisme ale Evoluției, vorbind despre Geologia eonilor scurși de la Facerea Terrei, despre zguduitoarele revelații ale lui Charles Darwin, despre misterioasele căi pe care au înaintat către noi strămoșii lui Homo sapiens și ai Omului de Neanderthal. Cartea în care Adrian Nicolae a strâns și a topit articolele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
în cadrul proiectului ,,Roaba de cultură” ediția 2011. Peste 60 de artiști, instructori au umplut ,,Roaba” cu arta și cultură. Proiectul "Roaba de cultură" va continua și în 2012, de îndată ce vremea devine din nou frumoasă. Evenimentele au fost susținute de: Ciuc, EON, Recolamp, Cumpănă, Worldclass, Lipton, Nemira. Orange, Ogilvy, Galtonia, Smurd, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Bibliotecă Metropolitană, Asociația Adsum, Stickpartout, General Distribution, Domino film, Incubator 107, Dax, Nexo, Excedo, Biciclop, Freerider, Perpetuum. Parteneri media: Metropotam, Zile și nopți, b365.realitatea
Roaba de cultura a facut fericiti 50.000 de romani [Corola-blog/BlogPost/99875_a_101167]
-
n-am uitat să fixez cuibul din care inoxidabila pasăre a paradisului clocindu-și ouăle de aur cu precizia ceasornicului îmi va picura-n trilul ei secundele de vis am deschis ușa m-am trezit deodată cufundată-n torentul de eoni șăgalnic îmbrâncită pe sus luată răsucită sufocată de nenumăratele voci de jur împrejur șiroind neîntrerupt mergi zâmbește nu uita luminează și taci mai ales TAAAAACI ! Referință Bibliografică: ÎN TORENT / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII
ÎN TORENT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383678_a_385007]
-
fac un inventar de lucrări și nume, dar consider că este firesc să-l amintesc pe Barbu Ștefănescu Delavrancea, Trilogia Moldovei cu „Apus de soare", „Viforul” și „Luceafărul”, precum și pe Lucian Blaga, autorul a trei trilogii filosofice: - Trilogia Cunoașterii cu „Eonul dogmatic”, „Cunoașterea luciferică” și „Cenzura transcendentă”; - Trilogia culturii, cu: „Orizont și stil”, „Spațiul mioritic”, „Geneza metaforei și sensul culturii”; - Trilogia Valorilor, cu „Știință și creație”, „Gândire magică și religie”, „Artă și valoare”. De asemenea, ar fi un gest lipsit de
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
a se naște.// Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe./ E un adânc asemene uitării celei oarbe". Neta deosebire dintre văzul ochiului comun și al celui transcendental se observă la prima coborâre a luceafărului. Eminescu descrie eonul de sus ca fiind "mort de nemurire" tot von Unsterblichkeit, după expresia nietzscheană "Iar umbra feței străvezii/ E albă ca de ceară/ Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie 'n afară": descrie transfigurarea starea de dincolo a luceafărului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Hyperion către demiurg, mările de lumină din jurul acestui zbor, totul polarizând în jurul celor trei dialoguri de amplitudine de asemenea cosmică: Cătălina luceafăr: înfruntarea dintre creat și increat, noroc-moarte și nenoroc-nemoarte; Cătălina-Cătălin: confruntarea dintre aspirația uranică și cea telurică; Demiurg-Hyperion: eonul cere norocul omenesc al iubirii, dar demiurgul refuză, din două motive: pe de o parte, nimicnicia lumii umane, pe de altă parte, urmarea posibil funestă pentru increat de a abdica de la statutul său. Finalmente, are loc punerea de acord a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
postum. Conștiința acestui eșec este admirabil exprimată la a doua coborâre a astrului: "Cum el din cer o auzi,/ Se stinse cu durere./ Iar ceru-ncepe a roti/ În locul unde piere." Cele trei poeme sintetizează suferința universală: a omului, a eonului de sus și a demiurgului care nu poate evita să producă suferință umană și eonică. Doina, unicat românesc, este o expresie de înaltă noblețe a inimi, și profundă rezonanță a suferinței metafizice: "Eu nu cânt că știu cânta,/ Cânt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]