28 matches
-
cu oameni triști/ umbre/ ce se aventurează în cotidian,/ curge șiroaie/ peste asfaltul negru/ de supărare/ la un colț de stradă/ un bișnițar zgribulit/ încearcă/ să-și vândă marfa...”. Aproprierea, deocamdată timidă, de poezia postmodernistă este evidențiată mai ales de epicizarea consistentă a discursului liric, situat, cu rezultate notabile, în registru de expresie parabolic, alegoric, simbolic. Într-o asemenea manieră (în accepția de formulă poetică) izbutește, de exemplu între altele, o remarcabilă poezie cu valoare de ars poetica, purtând titlul „Efemeride
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488701687.html [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
literară și teatrală, interviuri, ș.a.), ce se detașează printr-un stil personal, prin forță, realism și originalitate atât în poezie cât și în proză. INSULA VISCOLULUI, este romanul de maturitate dar și cel care dă măsura întregii sale capacități de epicizare” (Constantin Cubleșan). Poezia lui Al. Florin Țene, nu este o poezie creată, ci una simțită, inspirată și izvorită din trăirile și orizonturile sale spirituale. Întotdeauna poeziile sale, au o prospețime aparte, o vibrație și puritate specifică sufletului său modelat de
AL. FLORIN ŢENE ŞI... „ÎNTOARCERA STATUILOR de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_si_intoarcera_statuilor_.html [Corola-blog/BlogPost/349159_a_350488]
-
despre trilogie că este un „roman amplu cu un înalt grad de complexitate spirituală ( ... ) încadrându se în marile opere literare contemporane“, în timp ce Constantin Cubleșan sublinia: „Al. Florin Țene e un prozator ce își dă aici măsura întregii sale capacități de epicizare. Este romanul maturității sale. Cota de atitudine la care a ajuns în prezent, ca scriitor preocupat nu doar de tehnica narațiunii, ci și de un fond ideatic profund“. Trilogia „Insula viscolului“, formată din romanele: „Chipul din oglindă “, „Insula viscolului” și
ORCE CĂLIMARĂ POATE SĂ DEVINĂ UN VEZUVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 by http://confluente.ro/_orce_calimara_poate_sa_dev_al_florin_tene_1391754628.html [Corola-blog/BlogPost/364838_a_366167]
-
din păcate, critica literară nu a încurajat aceste creații, fiind considerate vetuste, ele netrecând de zidul postmodernismului- rege din anii ‘80. Așadar, puțini poeți contemporani, chiar dintre cei practicanți online, au marșat pe simplitatea genului oniric, revelatoriu, preferându-se alegorismul, epicizarea, metapoeticul, onirismul ludic suprarealist. Sorin Micuțiu scrie din lumea sa imaginară dar necreată artificial, intubată, ci din sinele său curat, cel neexpus realității, cel neatins de mediul crizat și denaturat, sinele său purificat prin poezie. “joc origami cu visele în
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1429343885.html [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
culturale etc. Ce presupunea, în fapt, noul "curent"? Coborârea limbajului în stradă, în "cotidian", adică în derizoriu, în facil, în anodin și în desuetitudinea însoțitoare. Orice platitudine așezată în vers alb era prezentată ca o mare reușită estetică. Alungarea metaforei, epicizarea, demitizarea și persiflarea (peiorativul și ironiile, oricât de ieftine, brutale sau nu), constituiau, laolaltă adunate, calificativele unui atu exprimat de "postmodernism". Și cu cât era mai imprecisă definiția "curentului", cu atât creșteau posibilitățile și spațiul de manevră ale "noii grupări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideologii politice a cărei „metafizică” rasială sfârșește într-un brutal pogrom. O altă epocă totalitară va inhiba scriitoricește pe cel ce se considerase integrat socialmente pozițiilor de stânga. Într-o carte târzie, Hârca piratului. Peisaje dunărene (1957), dincolo de comentarii și epicizări mediocre, dialoguri imaginare, tonul vag festivist, răzbat imagini pregnante ale reporterului de altădată: Delta mirifică - o Amazonia locală - sau haloul fantastic al dostoievskianului Igor Radomirski, ultimul „vrăjitor” de albine de la Isaccea. O figură a secolului al XX-lea, „însuși reporterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
49". În ceea ce privește ultima etapă a creației, critica literară a constatat o sinteză tot mai pregnantă a ideilor scriitorului, prezența acestora în opera literară fiind tot mai confiscantă: "Arta spectacolului este teoretizată în narațiuni cu un profund caracter eseistic, în care epicizarea ideilor slujește demonstrația", iar textele se transformă într-un "fals tratat pentru uzul autorilor dramatici"50. Proza scurtă Adio!... a fost socotită o teoretizare a teatrului ritualic, pandantul la "introducerea la o dramaturgie posibilă" din Nouăsprezece trandafiri 51. (Mai adăugăm
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din drama propriu-zisă, trăind doar în amintirile celorlalți. Așadar, înainte de a trece la "analiza" propriu-zisă, Lovinescu înscenează "comedia dragostei" în forma simplă a unei drame naturaliste, unde "glasul sângelui" lasă în umbră complicatele resoturi sufletești. Abia în proză, o dată cu procesul epicizării dramei, autorul coboară în scenă ("de peste prag") împreună cu eroul său favorit, ca spectator și actor deopotrivă, într-o manieră tipic melodramatică (vezi supra), pentru a deveni, în sfârșit, veritabilul protagonist (în piesă, acest rol e jucat de femeia trădătoare). Așa
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prag (tributară poeticii naturalismului), cât opera în proză a lui Lovinescu, unde eroul-intelectual va respinge decis soluția sinuciderii, de pe poziția rațională a omului stăpân pe sine, capabil să-și învingă cu demnitate pasiunea înjositoare. În plus, teatralizarea epicului (mai exact: epicizarea dramei) ilustrează cum nu se poate mai bine preferința criticului pentru analiza sufletului după metoda behavioristă, ceea ce justifică atenția insistentă arătată fizionomiei, comportamentului și întregului arsenal de reacții exterioare, traductibile în limbajul schematic al unor "teorii" sau "idei" abstracte (lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a arătat recent că și această metodă poate să dea rezultate interesante. Kanzog pornește de la niște texte dramatice pe care Brecht, de pildă, le-a rescris în formă narativă pentru a-i ajuta pe actori să-și înțeleagă rolurile. Aceste "epicizări" de texte dramatice ale lui Brecht merită o analiză mai detaliată din perspectiva teoriei narațiunii decît aceea pe care Kanzog le-o poate consacra în introducerea sa. Vezi Klaus Kanzog, Erzählstrategie, Heidelberg, 1976, 39-46. 69 Wellek și Warren, Theory of
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Recunosc că m-am simțit ofensată de o asemenea percepție injustă. Am luat atunci argumentația de la capăt, pas cu pas, și am început o construcție narativă a luptei de gherilă (atât cât a fost ea) a partizanilor anticomuniști români. Prin epicizare, explicațiile mele au convins ceva mai mult, așa încât, în finalul discursului meu, filologii au părut să fie mai dornici „să înghită” un asemenea model etic. Și atunci unul dintre studenți mi-a făcut o propunere ciudată: Dacă tot ne-ați
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
înțeleagă cât de cât fenomenul „Piața Universității 1990” era (este) necesar să le proiectez întotdeauna filmul documentar realizat de Stere Gulea, Vivi Drăgan-Vasile și Sorin Ilieșiu. Altfel nu înțelegeau mai nimic. În timp ce atunci când începeam să povestesc despre luptătorii anticomuniști, prin epicizare, efectul era vizibil imediat. Desigur, știam că participanții la fenomenul „Piața Universității 1990” erau tot un fel de partizani anticomuniști întârziați. Atâta doar că nu mai luptau în munți, nu mai aveau arme, ci ironie și umor. Dar nici ironia
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Începând cu Oameni și dragoste (1958) un filon clasicist își face apariția, din ce în ce mai vizibil, în masa amorfă a poeziei realist-socialiste, prezentă în mai multe volume eclectice. O dimensiune morală iese la iveală în rondeluri satirice, însă fără miză estetică. Tentația epicizării, a colocvializării se resimte în lirica socială din Copiii cartierului (1961), pentru ca „romanul în versuri” (Aurel Martin) Povestea Ioanei (1963), scris în stil folcloric, pe alocuri reușit stilistic, pe alocuri fals, să adopte o tramă epică și lirismul dialogat. Inventivitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
mai slab reprezentată în variantele transilvănene. Nucleul tematic comun pentru toate zonele în care se cunoaște balada este testamentul ciobanului. Variantele moldovenești au o notă de pronunțat lirism, fapt ce le diferențiază de variantele ardelenești, în care se tinde către epicizare. În Transilvania și în Banat, concomitent cu formarea versiunii-baladă, s-a constituit și o versiune-colindă. Între baladă și colindă a existat un schimb reciproc de valențe artistice, însă versiunea-baladă a exercitat o influență mai puternică asupra versiunii-colindă decât invers. Miorița-colindă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
epocă. Mai des comentată a fost Acolo, departe..., pe tema dezrădăcinării intelectualului de origine modestă, autoexilat la Paris în căutarea afirmării, biruitor în proiectul lui, dar mâhnit de sentimentul alienării sale iremediabile. Critica a relevat experimentele de construcție, opțiunea pentru „epicizarea” materiei dramatice - subtitlul atribuit de autor, „roman dramatic în două părți (zece tablouri)” e elocvent în această privință, iar Mihail Sebastian opina că „autorul procedează ca un romancier, povestește, relatează”, semnalând virtuțile „realiste” ale textului, însă a blamat excesele lacrimogene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
tot trecând pe sub plopi și așteptând ca iubita să-i apară în geam. Veți zice, probabil că așa i s-a întâmplat lui Eminescu tânjind după amorul Cleopatrei Lecca. Numai că poezia acestei poezii e alta, care dacă îți scapă, epicizarea ei nu face decât să compromită definitiv fiorul liric și ideatic existent, ducând, la urma urmelor, totul într-un banal fapt divers și penibil. Dar, repet, nu aici e poezia lui Eminescu. Derapajele de felul acesta, mult prea multe totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
este direct proporțional cu cel al dezvrăjirii minții autorului. Partea de ficțiune, cu sau fără materializare simbolică, ca procedeu de compromis prin care cititorul este cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, în chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei primordiale a
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
Concluzia e conținută în nuanțele demonstrației: " Dincolo de inovații și ezitări, teoria genurilor este constant marcată de impactul dintre categorial și istorie, dintre tipologie și particular, dintre clasa integratoare și lumea individuală a faptului literar." Definirea romanului, mimetismul, speciile liricului și epicizarea teatrului sunt chestiuni urmărite cu aceeași acribie. Odată încheiată expunerea teoretică, urmează drept studiu de caz Anatomia dramaticului, unde Antoaneta Tănăsescu discută pe larg alte două interesante chestiuni: teatrul ca spectacol între a arăta, a ascunde și a sugera și
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
a coborît o ploaie torențială/ și inundația i-a înghițit pe toți...” (Moment romantic). Ca printr-un binoclu ce îndepărtează, Petre Stoica percepe viața la un (mic) inteval istoric, circumscrisă de-o „belepocă” suav-melancolică, proiectată în eternitate. E și o epicizare a viziunii sentimentale, personajele și recuzita lor prăfuită dobîndind statutul de metafore sui generis. Parcă asistăm, după cum indică, într-o judicioasă prefață, Cornel Ungureanu, la „o înviere din morți”, la „un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Pe Leonid Dimov îl privește diacronic în evoluția de la un volum la altul; în Mircea Ivănescu vede cel mai bun exemplu pentru a argumenta prezența unor constante ale poeziei optzeciste încă din anii ’60-’70 prin recurgerea la prozaism, biografism, epicizare sau prin dimensiunile lungi ale poemelor sale, opuse ermetismului modernist. Florin Mugur este un „maestru din umbră” a cărui operă are drept sâmbure tematic creația, iar poezia lui Șerban Foarță îl obligă pe Ion Bogdan Lefter la o analiză mai
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
exegetului și cea a obiectului său de studiu e imediat vizibil: pe de o parte, severă autocenzură, cumpănire, desfacerea ideii în toate articulațiile sale, pentru a nu se pierde nici o nuanță; pe de altă parte, o expresie bogată, copleșitoare, cu epicizarea discursului și explozii menite să lumineze calea de acces către esența unei opere. Destructurare analitică a unei impunătoare construcții critice, multiplă interogație a unei creații. Trebuie însă remarcat că această excepțională analiză, severă metodologic și stilistic, nu prezintă motivații exterioare
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
Constantin Cubleșan Firească pentru demararea amplei construcții a romanului biografic al rebrenilor - Ilderim Rebreanu, Spectre în labirintul uitării - Romanul familiei Rebreanu (Editura ZIP-MMXI, București, 2011) în patru volume - o epicizare de tip saga, a vieții unei familii (a „tribului”, zice autorul acestuia) de intelectuali români din Transilvania Imperiului Austro-Ungar de la finele secolului al XIX-lea, prelungit până dincoace de mijlocul celui de-al XX-lea, în România Mare deja, era
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
alte orizonturi, firește, al scrisului marelui Alfa. Întreprinderea epică, de dimensiuni monumentale, pe care a elaborat-o Ilderim Rebreanu și pe care a susținuto cu abnegație pe parcursul desfășurării celor patru volume, este una salutară, atestând din plin forța epică (de epicizare a faptelor realității) a romancierului, calitățile sale de prozator și eseist, incontestabile. Romanul familiei Rebreanu nu trebuie însă comparat, desigur, cu studiile biografice apărute (realizate de diverși cercetători) până acum, avându-l pe Liviu Rebreanu în prim plan, familia sa
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
provincială a cărei iubire e tot atât de mistuitoare ca și a bengalezei și care sfârșește tot atât de dureros ca și ea. Dar Ghighi e privită cu totul din afară, e desentimentalizată, pentru că în întoarcerea din rai autorul e pe drumul obiectivizării, al epicizării, al dezintoxicării de lirism. întoarcerea din rai e pe punctul de întretăiere a două tragedii: una individuală, a lui Pavel Anicet, și alta colectivă, a generației noi. Mircea Eliade a pus în acest roman generația tânără în fața tuturor problemelor: în fața
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
atmosfera, personajele, conflictul și, desigur, poanta întâmplării. E mai narativ, mai sarcastic și mai pitoresc, cum nu a fost în paginile sale anterioare de istorie literară. Nu e un act de complezență din partea mea (de ce ar fi?) să remarc această epicizare a scrisului unui istoric literar și o îndreptare categorică spre proză. De la scenariul de istorie literară și memorialistica pitorescului cultural nu e decât un pas până la proza de ficțiune. (L-a făcut și Dumitru Micu.) Pentru cei mai mulți cititori, sau poate
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]