273 matches
-
în general, este deosebit de indepărtată de realitate, iar aceasta ar putea să o apropie de realitate” (Vladutescu S., 2006, p.29). Autorul ne prezintă evoluția tratării opinabilului de-a lungul timpului. “Platon rămâne în istoria opinabilului prin irecuperabila segregare doxa - episteme (opinie/știință, adevăr). Cu el, opinia atinge punctul cel mai de jos al existenței sale, intră în contact cu neantul, fiind în esență o esență a aparenței. Opinia este ținuta ca nivel inferior al cunoașterii. Pe opinie nu se poate
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/book-review-stefan-vladutescu-compendiu-de-comunicare-jurnalistica-negativa-book-review-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
Raluca Vârlan-Bondor, responsabil proiecte culturale și comunicare, Institutul Francez, Iași Ilie Moisuc, lect. dr, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași Moderator: Gabriel Cheșcu, redactor-șef editura Adenium Sneak peek: Lectura este una dintre activitățile umane cel mai frecvent investigate în diversele episteme care au ordonat gândirea umană a ultimului secol. Ea a fost analizată atât ca proces diacronic, cât și ca activitate sincronică în paradigmele științelor limbajului și în cele ale hermeneuticii și oferă un câmp conceptual foarte amplu, astfel încât orice nou
Târgul de carte LIBREX din Iași. Editura ADENIUM by http://revistaderecenzii.ro/targul-de-carte-librex-din-iasi-editura-adenium/ [Corola-blog/BlogPost/339254_a_340583]
-
din nou în mână, aș învârti-o și, parcă amintindu-mi de ceva, i-aș răspunde: “O carte cultă, bună, interesantă, plurivalentă, incitantă--și dacă mi-ar sugera să fiu mai precis, aș adăuga „o carte bilingvă, englezo-română„ dar și „o epistemă, o gnoză, o carte de un fin și lucid intelectualism„ cu ideea că nu am mințit cu nimic. Dar cum nu m-a întrebat nimeni, nu-mi rămâne decât să încerc în acest eseu, în această cronică literară, să deslușesc
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1409825991.html [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
în spirit: „De câte ori v-a omorât El Shaddai?” (întreabă autoarea - n.n.). „De multe ori. Cel mai recent, când mi-a luat-o pe Olimpia-Octavia. Oricum, de fiecare dată când am fost mai mult duh decât carne.”[ 5] Între revelație și epistemă, pentru poet primează cunoașterea prin suferință[6] și, pe culmile ei, are loc revelația[7] desăvârșită, care nu anihilează, ci comunică în chip abisal. Așadar, interviurile Mirelei-Ioana Borchin, aproape uneori de spiritul Dialogurilor platoniciene, vin să confirme, în acord cu
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulian_chivu_1473250740.html [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
sufletului, justiție, și cunoștințe. Pentru prima dată, Platon exprimă ideea că cunoștințele vin din înțelegea formelor (sau esențelor) neschimbătoare ale lucrurilor, astfel elaborând binecunoscuta „teorie a formelor”. Dialectica este metoda prin care se ajunge la cunoașterea ideii, obiectul cunoașterii adevărate (episteme); procedeul prin care se ajunge din lumea sensibilă în lumea suprasensibilă; în cunoașterea metafizică intervine intelectul analitic (dianoia) și intelectul pur (nous). "Mitul peșterii" este o imagine alegorică a lumii și a modului cum poate fi cunoscută. Platonismul este un
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
a culturii”. Aurel Codoban - “Semn și interpretare“ Semiologia, așa cum este ea ințeleasă astăzi, își are originea în tematizarea, contemporană cu noi, a comunicării. Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, succesiunea tematizărilor sau epistemelor gândirii occidentale - „ceea ce este”, cunoașterea și comunicarea - distribuie în mod categoric disciplinele și problematizările și implicit pe cele ale semiologiei. Privite de pe terenul problematizării a „ceea ce este”, calitatea de lucru a semnului împiedică constituirea lui ca obiect epistemic autonom, ordinea
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
multe contribuții la ceea ce astăzi poartă numele de tehnologie, ramură distinctă de fizica pură. Aceasta nu este aceeași distincție ca cea făcută de Aristotel, care ar fi considerat întreaga fizică a lui Galileo ca fiind "techne" sau cunoștințe utile, spre deosebire de "episteme", cercetări filosofice asupra cauzelor lucrurilor. Între 1595-1598, Galileo a proiectat și îmbunătățit o "busolă geometrică și militară" de folosit de către tunari și geodezi. Aceasta se baza pe niște instrumente anterioare ale lui Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte. Pentru tunari
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
1999; 2000) „O foarte doctă carte despre elitism / postmodernism (postmodernitate) ne oferă criticul și istoricul literar Adrian Dinu Rachieru. Meritul ei fundamental este de a ne da întregul tablou fenomenologic al avatarurilor postmodernismului care se vrea curent de idei, paradigmă, epistemă. Sunt expuse "toate" datele problemei și sunt date pe față - ca să zicem așa - "toate" cărțile. Demersul exegetic urmărește alfabetizarea, introducerea în temă, dar și implicarea cititorului în analiza fenomenului și dezvăluirea esenței. Rachieru este un fenomenolog obiectiv, împătimit, dar fără
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
care Theaitetos răspunde, dialogul demonstreză că nu este posibilă definirea științei prin prisma unei cunoașteri subiective. Pentru a putea înțelege acest dialog este necesară evidențierea gnosologiei platoniciene; ea este formată din: opinia (gr. doxa) - cunoașterea lumii sensibile și știința (gr. episteme) - cunoașterea lumii inteligibile. Se poate ajunge la cunoașterea adevărată prin trecerea de la doxa la episteme; acest lucru este subliniat încă din prima parte a dialogului Theatetos, când Socrate respinge rând pe rând toate definițiile lui Theaitetos cu privire la știință, pe motiv
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
subiective. Pentru a putea înțelege acest dialog este necesară evidențierea gnosologiei platoniciene; ea este formată din: opinia (gr. doxa) - cunoașterea lumii sensibile și știința (gr. episteme) - cunoașterea lumii inteligibile. Se poate ajunge la cunoașterea adevărată prin trecerea de la doxa la episteme; acest lucru este subliniat încă din prima parte a dialogului Theatetos, când Socrate respinge rând pe rând toate definițiile lui Theaitetos cu privire la știință, pe motiv că ele nu fac nici o trimitere la lumea ideilor sau la existența în sine. Socrate
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
multe Europe</i></spân></a><spân style="font-family: Arial, șerif;">, </spân><spân style="font-family: Arial, șerif;"><b>Manuela Boatcă</b></spân><spân style="font-family: Arial, șerif;"> ne reamintește că a vorbi despre o singură Europa (Vestul) înseamnă a reproduce hegemonia epistemei occidentale conform căreia ar exista un nucleu tare (Anglia, Franța, Germania), așa-numita Europa eroica, restul regiunilor fiind reduse la diferite stadii epigonice. De aici, nevoia de a contracara pretenția hegemonica și de a vorbi în numele unei pluralități de identități
Alianțe decoloniale: în loc de introducere () [Corola-website/Science/296085_a_297414]
-
condițiile necesare pentru o cunoaștere matematică sintetică a priori. Dar el reprezenta doar o tranziție, deci încă păstrează distincția fenomen/noumen, cel din urmă fiind declarat incognoscibil și ignorat. Michel Foucault îi va da un sens istoric prin intermediul conceptului de episteme.
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
Îl vom regăsi În nomenclatura lui Linné, din secolul al XVIII-lea. Dintr-o astfel de perspectivă, singurele schimbări ce se pot concepe sunt cele legate de naștere, Îmbătrânire și moarte. La Începutul secolului al XIX-lea apărea o nouă epistemă. Aceasta se baza nu doar pe diversitatea propriu-zisă a ființelor vii, ci mai ales pe ipoteza evoluției de la o categorie la alta. Clasele Încetau să mai fie etanșe; schimbările se efectuau, după cum se credea, dinspre simplu Înspre complex, Într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1996). Toate aceste cercetări sugerează inexistența unui tip pur și pun În evidență, În funcție de epocă, regiune și cu variabile legate de condițiile exterioare, un proces de diversificare sau de uniformizare (care poate merge până la constituirea de grupuri izolate). O nouă epistemă Apariția unei episteme a diversității impune problematizări metodologice și epistemologice. Nu mai este de-ajuns să admitem, premisă stânjenitoare, dar inevitabilă și de care ne debarasăm imediat după aceea, ca În științele umane cercetătorul să fie simultan și alternativ subiectul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cercetări sugerează inexistența unui tip pur și pun În evidență, În funcție de epocă, regiune și cu variabile legate de condițiile exterioare, un proces de diversificare sau de uniformizare (care poate merge până la constituirea de grupuri izolate). O nouă epistemă Apariția unei episteme a diversității impune problematizări metodologice și epistemologice. Nu mai este de-ajuns să admitem, premisă stânjenitoare, dar inevitabilă și de care ne debarasăm imediat după aceea, ca În științele umane cercetătorul să fie simultan și alternativ subiectul care Întreprinde cercetarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
lui Dumnezeu. Cealaltă precizare provine de la noțiunea de "profil epistemologic" propusă de G. Bachelard (1884-1962). Un asemenea profil îl produce un concept, chiar cu sferă mai îngustă (cum ar fi "masa", "forța"), căci el nu se situează uniliniar într-o epistemă, ci are conotații arhaice, pe care le cunoaștem cu ajutorul unei psihanalize obiective. Durand e de părere că "nu e nici o psihanaliză "obiectivă" de efectuat de vreme ce este vorba despre subiectul uman, singularizat în cutare sau cutare cultură și pentru care trebuie
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de atunci, dacă nu întreg estul, atunci România a mers mai mulți pași înapoi și unul-doi înainte. Orizonturile și limitele din devenirea României contemporane ar putea fi elucidate și cu "referențialurile" (apud V. Tonoiu, 1978), "paradigmele, (apud Th.S. Kuhn, 1976), "epistemele" (apud M. Foucault, 1966) culturale lansate de filosofia contemporană ca instrumente metodologice de orientare. Capitolul 8 Perspective oferite de filosofie Filosofia din școli Orizonturile și limitele mișcării societăților omenești pe Pământ, în diferitele momente ale evoluției lor istorice și antropologice
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
linii mari, cam la același rezultat. Cu ajutorul fundației Rockefeller, Marglin a organizat o conferință, „The Greening of Economics”, la Bellagio, În Italia și acolo am avut prima ocazie să prezint câteva dintre ideile mele inițiale. În plus, lucrarea lui despre epistemă și techne și cea despre agricultură mi-au influențat modul de a gândi. Comentariile clare ale lui Stephen Gudeman, studiul lui Frédérique Apffel Marglin despre inocularea cu virusul variolei, precum și lucrarea lui Arun Agrawal, alături de comentariile sale, m-au ajutat
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
orice formulă care exclude sau elimină experiența, cunoștințele și adaptabilitatea mētis-ului riscă să devină incoerentă și să eșueze. Pentru a Învăța să vorbești În propoziții coerente, este nevoie de mult mai mult decât de reținut regulile gramaticale. Relația dintre mētis, epistemă și tehne Pentru greci, și În special pentru Platon, conceptele de epistemă și tehne reprezentau tipuri de cunoaștere de cu totul alt ordin decât mētis. Cunoașterea tehnică, tehne, putea fi exprimată precis și exhaustiv sub forma de reguli exacte (nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
să devină incoerentă și să eșueze. Pentru a Învăța să vorbești În propoziții coerente, este nevoie de mult mai mult decât de reținut regulile gramaticale. Relația dintre mētis, epistemă și tehne Pentru greci, și În special pentru Platon, conceptele de epistemă și tehne reprezentau tipuri de cunoaștere de cu totul alt ordin decât mētis. Cunoașterea tehnică, tehne, putea fi exprimată precis și exhaustiv sub forma de reguli exacte (nu reguli empirice), principii și propoziții riguroase. În sensul cel mai strict, tehne
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
sau la o logică riguroasă”. Nussbaum ne arată Într-un mod convingător cum a Încercat Platon, mai ales În Republica, să transforme sfera iubirii - aproape prin definiție, una a incertitudinii, dorinței și impulsului - Într-o sferă a tehne-ului sau a epistemei. Platon considera iubirea pământeană un obiect al poftelor inferioare și spera să o curețe de aceste instincte primitive, pentru ca ea să semene mai bine cu căutarea pură a adevărului de către filosof. Superioritatea rațiunii pure, mai ales În logica științifică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
pentru a elimina incertitudinea și a face astfel posibil genul de rigoare logică ce caracterizează geometria euclidiană. În științele naturii, rezultatele au fost revoluționare. În ceea ce privește filosofia și științele umane, eforturile au fost la fel de susținute, Însă roadele mult mai ambigue. Celebra epistemă a lui Descartes, „gândesc, deci exist”, imita primul pas al unei demonstrații matematice și era „un răspuns la dezordinea ce amenința societatea”. Scopul lui Jeremy Bentham și al utilitariștilor era ca, grație calculelor privind plăcerea și durerea (hedonismul), să reducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
sa aspectele caracterizate preponderent de incertitudine (pericole ecologice, schimbări ale preferințelor). După cum arată Stephen Marglin, „În economie, accentul pus pe interesul propriu, calcule și maximizare” sunt exemple clasice de „postulate axiomatice” și reflectă „mai degrabă un angajament ideologic față de superioritatea epistemei, decât o Încercare serioasă de a desluși subtilitățile și misterele motivației și comportamentului uman”. Logica acestor reformulări este analogă practicii experimentale și limitelor pe care și le-a autoimpus agricultura științifică modernă. Restrângându-și aria de cercetare, aceasta a câștigat
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
activități ce necesită mētis, precum și promptitudine, improvizare și iscusite aproximări succesive. Dacă e să Îl credem pe Platon, Socrates s-a abținut intenționat de la a-și scrie Învățăturile, deoarece credea că activitatea filosofică ține mai degrabă de mētis decât de epistemă sau tehne. Un text scris, chiar dacă ia forma unui dialog filosofic, este un set bine organizat de reguli codificate. Un dialog verbal, dimpotrivă, este viu și sensibil la relația dintre participanți, neavând o finalitate anticipabilă. Socrates considera, evident, că interacțiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
neoclasică Economiști. Vezi Social-democrați Sisteme de Învățământ lizibilitate Eduard I Eisenstein, Seghei Electrificare Soviet eșecul Engels, Friedrich Anglia harta cadastrală a supranumele impuse În Iluminismul ca forță centralizatoare În Europa Centrală și cetățenia egală și ingineria socială Epidemie Epidemie agricolă Epistemă Esperanto Etiopia crearea de sate planificate și strămutarea forțată În practici locale de măsurare fermele de stat În Ettinger, Elzbieta Ezekial, Mordecai Fabrici eficiență și control În inovații În fabricile din Germania de Est locul ocupat În cadrul proiectelor urbaniste extrem-moderniste
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]