417 matches
-
05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Craterul din mine mărăcini și jar joc de iele nopți la pândă felinar. Zgomotul din oase lungi tălăngi de var joc al întîmplării boltă lampadar Picturale stressuri turle de cetăți marginile zilei ubicuități flux-reflux eresuri Referință Bibliografică: ABERARE / Delia Stăniloiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Delia Stăniloiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ABERARE de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Aberare.html [Corola-blog/BlogPost/355703_a_357032]
-
m-am dumirit cum să trăiesc și cine-o să mă-nvețe . O Umbră a fost. Era nedezlipită ! Un fapt normal atunci când este soare. Povață-mi da în oricare clipită, dar a venit un gând nebun, ce doare... Și-un eres trecător a însoțit ruptura lăsând o ușă pentru revenire. Iar Eu-l vrea să regăsesc măsura, s-alerg prin Umbră, pentru-a avea iubire. Să fie Dumnezeu umbra din mine ?! Trezirea mă va face să gândesc, că fără El pe
UMBRA DIN MINE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1490779291.html [Corola-blog/BlogPost/374454_a_375783]
-
înșelătorul vis, ce-ți atrage pașii / Spre un țel neclar, dar ispititor”. Umor amar. „Se leagănă valu-nspumat, / Să-mi urce spre Ararat / Corabia viselor roz / Scăpată în larg de-un matroz. Degeaba eu astăzi mai țes / Noianul de vise-n eres, / Căci nava visului roz / Pierit-a cu tot cu matroz. // Șiruri de vise se curmă, / Ne-am păcălit în exces; / Ne plângem dorul din urmă, / Comemorând azi un deces! // Se tânguie valu-nspumat / La poale de Ararat, / Pierdutul cu vârful în nor, / Vieții
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Unii sunt doar șarlatani! Etalându-și haine scumpe, Mulți au suflet păcătos, Iar spre Tine, Doamne sfinte, Loc își fac cerând folos. Iartă-i, Doamne, dar le-arată A Ta cale, fii milos! Din crezul meu Din lumea plină de eresuri Eu m-am născut neprihănit. Nu-mi plac trăirile frivole, Iau viața simplu, ca un dar Si sunt, firește, împlinit. Mărturisesc un crez anume, Am gândul doar la Duhul Sfânt, Lucrez cu suflet și am nume Ce-l port, în
ACROSTIH ÎN FAMILIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 by http://confluente.ro/Acrostih_in_familie_marian_malciu_1360423271.html [Corola-blog/BlogPost/351861_a_353190]
-
Dăruirea, Doina, Balada, Pământul, Codrul, Moșia, Apele, Grâul, Via, Taina, Biserica, Suferința, Crucea, Martiriul, Omenia, Luna, Stelele, Soarele, Cerul, Învierea, Înălțarea și Neatârnarea, rămânând locului hărăzit de Bunul Dumnezeu, peste voința încrâncenată a tuturor vicisitudinilor, furtunilor, amenințărilor, prigonirilor, invaziilor, persecuțiilor, eresurilor, ereziilor, schismelor, trădărilor, lașităților, râvnirilor, vânzărilor, ideologiilor atee, doctrinelor politice... Neamul Dacoromân-Vlăstarul regal, legitim și moștenitor al tronului neamului primordial pelasg, fiind eminamente religios monoteist, precreștin și creștin și-a asumat dintru început lupta, apărarea, dreptatea, jertfa, dăinuirea, înțelepciunea întru
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1490587113.html [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
-mpart toată lumina din cuvânt.” (Transpuneri) Este o poeta înnăscută, binecuvântată cu har ceresc , care respiră poezie: „Pot respira și „altfel” prin poeme:/ Pot înteți furtuni de înțeles/ Sau să cuprind cu ochii mei prin vreme/ O zare ne-mblânzită, de eres.” Iată cât de sugestiv își descrie poeta misiunea într-unul din poemele sale: „Descriu căderi în gol sau fac doar valuri/ Neînsemnate pe un râu de dor/ Și-mi impletesc lumina dintre maluri/ De la vărsare până la izvor”. (Vâltori) Cât despre
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
efervescență culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Și mai presus de orice voia ca fiii lui să învețe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta și îi încânta cu snoave, proverbe și eresuri. Și copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteștilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, țapinarii. Apoi la Cernăuți a avut norocul să dea peste un om al lui Dumnezeu care i-a îndrumat primii pași spre o lectură solidă. E vorba
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1420451141.html [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
pies tocaron el agua fría del măr, mis delgados tobillos se emocionaron con el infinito y saltando, golpearon las olas infinitas. Mis sueños sonrieron en el infinito y sólo entonces entendí tu amor infinito, Cuando sonreíste y me dijiste "Tú eres una poesía”. Referință Bibliografica: DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL “Amor de infinito ...” / Cornelia Păun : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1717, Anul V, 13 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cornelia Păun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL “AMOR DE INFINITO ...” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1442133812.html [Corola-blog/BlogPost/384453_a_385782]
-
Halleluyah! ”(Opere. II, 2002, p. 1176) În marea sa noblețe, Nichita și-a recunoscut doi maeștri: - pe EMINESCU („Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul / iar nu slăvindu-l de neînțeles / căci ce-a fost el, n-a fost eres / și sărutare de pământ îi fuse mersul”) și - pe ARGHEZI („El este o arcă / a cuvintelor desperecheate, / a substantivelor cu gât de girafă / și a verbului / înșurubat pe ghinturile / gâtului de copil nou născut / urlând și cerând lapte...”) Dacă pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
În inima lui de șacal singuratic; Hienele toate în jur îl iubeau Dar vai, el alese chiar fructul sălbatic. Frumoasă era Magdalena, Cu rasu-i frivol, plin de sensuri; O dragoste oarbă în oase-i intra Și-n frunte atâtea eresuri. Dar ceea ce nu reușea ca să uite Erau ochii ei dintr-o noapte Când ea, ca o pradă dorită, veni Si-alaturi uitară de toate. Așa petrecură o noapte de vis Șacal singuratic, frumoasa păgâna... De-atunci el simți cum se
SACAL SINGURATIC de MARIUS NANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marius_nanu_1412055726.html [Corola-blog/BlogPost/374412_a_375741]
-
zână iar poporul este „Bravul meu popor!” Cuvinte dure, vehemente folosește poetul împotriva vânzătorilor de neam asupra cărora el invocă blestemul. Cele mai frecvente cuvinte sunt: ciocoiul, „tiranii / crescuți în ritul drăcesc”; clanul grotesc, ipocriți, „șarlatanii trădători de țară”, „criminale eresuri” - dar și „avalanșă de himere” și „inefabile chemări”. În legătură cu aceștia, poetul se exprimă fără milă: „Mulți criticăm pe stradă și pe „post” / Pe șarlatanii trădători de țară / Dar îi votăm tăcuți și fără rost / Pe veneticii impuși din afară...” (Lamentări
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1483283140.html [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
Țării, revistele online de rostire românească strâng ce are esențial neamul nostru, făcându-se punct de întâlnire pentru românii de peste tot, într-o atmosferă de românitate autentică - primitoare, concesivă, cuviincioasă, cumsecade, identificată prin (sigur vă amintiți) „Povești și doine, ghicitori, eresuri”. În mii de ecrane, ochii cititorului de limbă română se odihnesc pe mesaje de suflet adunate din „împrăștiere”. Da, dragă Delia, fără pământ delimitat, dar strânsă definitiv în conturul inimii fiecăruia, împărțită între câți și la care pe unde suntem
ACASĂ, DIN ÎNDEPĂRTATE ZĂRI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Acasa_din_indepartate_zari.html [Corola-blog/BlogPost/367134_a_368463]
-
piept Și lumea o vede un veritabil pamflet. În fața-i să stau umil sau mândru, Aplecat ori drept. Sunt oare în stare ( mă-ntreb ades) Să dau lui Zeus dintr-a mea cruce Ce-o port pe ghebu-mi mânjit de eres, Să-i plătesc suferința pe care mi-o aduce De când a-nceput ploaia bogată-n regres, De când viața mea încearcă s-o spurce Cu lovituri de bici și pe răni cu sare ades ? Răspunsul e unul și nu sună bine
TĂRÂMUL UNDE PLOILE NU SE OPRESC VREODATĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1469118387.html [Corola-blog/BlogPost/381410_a_382739]
-
personalitate. Realizam, cu destulă tristețe de altfel, că destinul îmi pregătise o nouă surpriză. Și nu una dintre cele plăcute. Grea era crucea pe care trebuia s-o duc cu mine, demn și cu mult curaj, pe ghebu-mi mânjit de eres ... * * * Cadavrul fusese aruncat de apele învolburate ale Jiului într-un intrând nisipos de sub unul din podurile apropiate de centura orașului. Cele patru lovituri de cuțit aplicate în zona abdominală păreau nefiresc de mari în comparație cu structura firavă a decedatului. Comisarul se
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
de știință, construiește diguri pentru supunearea apei și stoarce de la ea roade inepuizabile, dar o și ocrotește ca pe o fiică și o slăvește ca pe o mamă ! Pentru dr. ing. Emil Vamanu, apa este ființă, cer, univers, duh, veșnicie, eres, prag de viață, prag de moarte, uter și mormânt, hotar de viață și gură flămândă de moarte...! Pentru mulți, apa e apă și numai apă. Ei o iau ca atare, în toate formele fizice și în multiplele fațete ale manifestărilor
EMIL VAMANU. APA, MIREASA LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419083239.html [Corola-blog/BlogPost/377885_a_379214]
-
tu fără urmă să pleci ai ales Și toarce-n neliniști un vers nepătruns. Răpus de poveri într-un dor ne`nțeles Mai tremur în palma tăcerii ascuns, E rece pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar tu un destin, Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu, Noianul de frunze plânge divin. Un gând înnoptează în rugă mereu, Eu n-o să mă vindec nicicând de
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
dureri am culesIar tu fără urmă să pleci ai alesși toarce-n neliniști un vers nepătruns.Răpus de poveri într-un dor ne`nțelesMai tremur în palma tăcerii ascuns,E rece pustiul în care-am ajunsCăci doar amăgirea suspină-n eres.Cum lunec spre iarnă cătând propriul EuRămân prizonier, iar tu un destin,Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,Noianul de frunze plânge divin.Un gând înnoptează în rugă mereu,Eu n-o să mă vindec nicicând de senin
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
paradisși de-aceea efemerulEste încă risipitîn oceanu-n care cerulA căzut din infinit !... XIV. POEM FASTUOS, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011. Sînt adesea înțelesuri, Ce nu au cum să ne scape, De angoase și eresuri Care vin să ne adape. Sînt atîtea mari sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au fost arate - Azi sînt doar arse de soare ! Și mai sînt acele clipe, Ce ne lasă să visăm, Sînt atîtea mari sărate Și cîmpii
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/cristina_lila/canal [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
Strămoșii fie mândri: nici nu s-ar recunoaște. La școală, în armată - „Cu stângul înainte!”: Argumentare clară, spre mari învățăminte. Din neștiute neguri se nalță atavisme, Fațete felurite, prin timp ecou, truisme. Anume episoade prin vreme repetate: Savoare și ridicol, eresuri câte toate. Sonor și metaforic percep tot Universul; Senin, fără opreliști, se derulează mersul. Străin de superstiții, nu cred în simple semne, Că-ar fi prevestitoare la teamă să îndemne. Neprevăzut apare în față un obstacol - Nu-l sesizase poate
SUPERSTIŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Superstitii.html [Corola-blog/BlogPost/358889_a_360218]
-
-au anii'' este de asemeni poezia celei de a doua părți a vieții: Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vină iară,/ Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri,[...] Pierdut e totu-n zarea tinereții/ Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,/ Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! Ce bogăție de nuanțe ale iubirii, ce profunde sondări ale inimii! Bucurii și dureri ale iubirii, poetul aflându
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eminescu_si_dragostea.html [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
clipă a vieții lui creatoare s-a aflat în căutarea echilibrului lăuntric, a privit iubirea și natura ca pe o evadare din realitatea brutală. Ion Caraion scria despre Eminescu: „Înainte de a fi idee, sentiment, amintire, filosofie, regret, istorie, autenticitate, travaliu, eres, revoltă, pesimism, ton premonitoriu, tandrețe, dor, cultură, solitudine, Eminescu este muzică.” „Eminescu este imponderabil și muzică.” Alexandru Surdu a consemnat faptul că Eminescu a fost una dintre „personalitățile hibride, filozof-poet.” Noica îl considera etalonul poeziei românești spunând că „Arborii nu
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eminescu_si_dragostea.html [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
pot în adâncul/ Apelor mării” și, mai adaugă Constantin Noica: „Zilele i-au fost lungi din prea plinul, și nu din golul lor”. Un alt scriitor spunea despre Eminescu: „Înainte de a fi idee, sentiment, amintire, filosofie, regret, istorie, autenticitate, travaliu, eres, revoltă, pesimism, ton premonitoriu, tandrețe, dor, cultură, solitudine, Eminescu este muzică. Limba lui cântă ne-terestru”. Au trecut 126 ani de la plecarea sa în eternitate și scriu aceste rânduri, intitulându-le : „Ne este dor de Eminescu”, cel care a lăsat
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1433818370.html [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
mas, Blând îngânat de-al valurilor glas.''55 În aceeași tonalitate Eminescu își pune întrebarea: Unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot?'' Poetul își aduce aminte și de satul natal Ipotești, unde l-au încântat: ,,Povești și doine,ghicitori, eresuri Ce fruntea-mi de copil o-nseninară Abia-nțelese, pline de-nțelesuri.'' Dacă Mihai Eminescu evocă duios propria copilărie în spațiul său poetic de neegalat, dacă Ion Creangă ne zugrăvește copilul săteanului obișnuit, în universul său asemeni unui ,,clopot vast, în
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 by http://confluente.ro/Aspecte_ale_copilariei_in_li_al_florin_tene_1372604263.html [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
nemărginitul. Prinși într-un cerc ce ne-a unit, Jucându-ne mereu cu timpul, Iubito, cred că ne-am grăbit, Noi ne-am mascat adesea chipul. Naivi, noi nu am înțeles Că ne înghite infinitul. Și, prinși de-al valului eres, Iubirii nu-i trăim sfârșitul. Să încercăm să înțelegem Gândul ce ne-a călăuzit Și cerului tribut să-i cerem Doar timpul ce nu ne-am iubit. Străini, vom trece peste moarte Când ne va împietri cuvântul. Timpul iubirii, ce
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gavril_moisa_femeia_sufletul_gavril_moisa_1389353545.html [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
zână iar poporul este „Bravul meu popor!” Cuvinte dure, vehemente folosește poetul împotriva vânzătorilor de neam asupra cărora el invocă blestemul. Cele mai frecvente cuvinte sunt: ciocoiul, „tiranii/ crescuți în ritul drăcesc”; clanul grotesc, ipocriți, „șarlatanii trădători de țară”, „criminale eresuri” - dar și „avalanșă de himere” și „inefabile chemări”. În legătură cu aceștia, poetul se exprimă fără milă: „Mulți criticăm pe stradă și pe „post”/ Pe șarlatanii trădători de țară/ Dar îi votăm tăcuți și fără rost/ Pe veneticii impuși din afară...” (Lamentări
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1481765969.html [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]