160 matches
-
admite ipoteza niciunei taine, frumusețea, talentul, decența, inteligența, eleganța, generozitatea Lorenei nefiind nici imitații, nici capricii, nici flacăra lumânării de ceară, ci o valoare universală, păzită de chiar firea lucrurilor veșnice, regenerabile. Cu ele, Lorenna își aduce aportul la înfrumusețarea, estetizarea, îmbucurarea vieții altora pentru că aceasta-i datoria dintâi a artistului, iar dacă el nu și-o îndeplinește, mai devreme sau mai târziu publicul îl va sancționa și poziția lui se va clătina uneori iremediabil! Spre lauda și meritatul respect pentru
LORENNA. UNIFORMITATE ÎNTRE CE TREBUIE SĂ FIE ŞI CE ESTE ARTISTUL… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1476699182.html [Corola-blog/BlogPost/364759_a_366088]
-
ceea ce inițial se numea stranietate, devine, în literatură, artă și viață, un corp pe care îl putem adora sau repudia, în chip discriminatoriu. Și totuși, semnele unei atitudini benefice de toleranță culturală se întrevăd în imaginile cuplurilor de rase diferite. Estetizarea, tratamentul special al conjuncției corpurilor, este deosebit de importantă în astfel de reprezentații, pentru ca dorința să se poată transmite cu naturalețe. Mai mult, subtilitățile plastice par a conduce scenele spre o erotizare intensă, cu fantasmatica adiacentă, ca manifestare a dorinței, adesea
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_cuplu_si_specta_dan_caragea_1376821370.html [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
duce de la sacru la frumos, și în final la estetica generalizată. În acest context forța antropologică a imaginii se opune reprezentării bine echilibrate, ca și oricărei viziuni realiste- ea păstrează ceva din iluzia radicală a lumii. Fotografia este ireductibilă la estetizarea lucrurilor, este legată de aparența acestora, de evidența lor, de o aparență înșelătoare.Este opusul dublei destinații care i-a fost impusă-realism sau estetism. Aici se desparte complet de imaginea pictată. Singurele opere puternice sunt cele care își interzic să
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1401032844.html [Corola-blog/BlogPost/350556_a_351885]
-
pentru că face parte din „nomenclatură!?”, ca și cum ar face parte dintr-o pandemie de ciumă! Cei care aclamă spiritul democrației se tem ca Gheorghe Cautișanu „să nu mai facă ce a făcut!”. Păi n-a făcut altceva decât să contribuie la estetizarea unui oraș și prosperitatea lui economică. Asta rezultă, orice ar spune cineva acum, din toate datele despre vechiul oraș Buhuși, cel supranumit cândva „orașul florilor”. Și-atunci, să nu mai facă așa ceva?! Într-adevăr, un oraș al florilor era Buhușiul
GHEORGHE CAUTIŞANU. O ŞTIU CEI DIN VECHEA GARDĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442810023.html [Corola-blog/BlogPost/373791_a_375120]
-
Din nefericire, amabilitatea în act devine azi, în societatea românească, tot mai mult devastată de o tulburare spirituală și materială cauzată de sărăcie. A ajuns să fie amabilitatea o formă de bine, din milă! Începe a se înstrăina spiritualitatea română, estetizarea constructivă a relațiilor interumane de amabilitate reciprocă. De cele mai multe ori, amabilitatea e suprapusă supervizării publicitare. Din aceasta decurge o mare dificultate în estimarea scopului care subordonează facerea de bine și amabilul și, din acest motiv, ne apasă o anume lipsă
CORELAŢIONARE ÎN TERMENI DE EDUCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Inginerul_constantin_romica_g_aurel_v_zgheran_1380116678.html [Corola-blog/BlogPost/360969_a_362298]
-
străveziu adâncimea textului. Aerul vetust, uneori cronicăresc al romanului sunt convenții asumate, fiindcă întreaga atmosferă a cărții, se întoarce împotriva artificiului, datorită legendei pe temelia căreia s-a construit narațiunea, altfel impecabil insinuată. Metoda nu e a deriziunii, ci a estetizării: „Petrecură două nopți la rând în turn, acolo unde avusese viziunea cu acea cameră poleită în aur. Pornind de la acea vedenie decisese să amenajeze o cameră pentru tinerii îndrăgostiți care binevoiau să-și petreacă în intimitate clipele amoroase”. În acest
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411836447.html [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
17 mai 2017, ora 19, Teatrul Național ,,Vasile Alecsandri”, Suceava, 18 mai 2017, ora 19, Casa de Cultură a Sindicatelor). Concertul aniversar Eugen Doga „Dialogurile dragostei” (pe versurile poeților Mihai Eminescu și Veronica Micle), căci despre acest grandios act de estetizare a vieții prin muzică și poezie este vorba, în acompaniament ideal cu zilele ieșirii line din anotimp, ale candidului mai sentimental, 2017, caută și găsește calea binelui sufletesc, restituind muzica! Îmbuchetat într-un florilegiu de evenimente cultural-artistice dedicate maestrului în
DIALOGURILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1491477000.html [Corola-blog/BlogPost/371720_a_373049]
-
culturii române în permanență și deopotrivă în mișcare, act cu act. În toată opera sa actoricească, maestrul Alexandru Arșinel a fost, este și va rămâne un estetician al teatrului, în primul rând apărător de principii fundamentale despre rolul actorului în estetizarea rolurilor, chiar și atunci când ele accentuează tarele umane. Un personaj uman rămânând și în atare postură în interioritatea umană din care este reliefat ceea ce e înveselitor, nu grotesc, din care se alege figura comică umană, nu fiara! Aceasta se evidențiază
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415391970.html [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
prin obiectualizare și dezvăluire a frumuseții este traversat de imaginea morții care se află ascunsă în spatele oricărei transfigurări. Reprezentația este, în esență, ca la marionete, a scheletului pe care îl vedem acoperit de carne, piele și care se costumează pentru estetizarea și erotizarea privirii Celuilalt. Înțelegerea corpului ca obiect de artă nu generează doar acel ritual al conservării efemere și al fetișului ca model, ci este și o înscriere permanentă în imaginea ideală a frumuseții, nimic altceva decât o reprezentare colectivă
SCENARIILE MORŢII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_scenariile_mort_dan_caragea_1375709002.html [Corola-blog/BlogPost/362466_a_363795]
-
duce de la sacru la frumos, și în final la estetica generalizată. În acest context forța antropologică a imaginii se opune reprezentării bine echilibrate, ca și oricărei viziuni realiste- ea păstrează ceva din iluzia radicală a lumii. Fotografia este ireductibilă la estetizarea lucrurilor, este legată de aparența acestora, de evidența lor, de o aparență înșelătoare.Este opusul dublei destinații care i-a fost impusă-realism sau estetism. Aici se desparte complet de imaginea pictată. Singurele opere puternice sunt cele care își interzic să
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1401157697.html [Corola-blog/BlogPost/350577_a_351906]
-
un stol de vrăbii condus de un vultur, da! Lăsând această metaforă pe seama impresiilor fiecăruia, după nivelul de cultură, percepția și gustul artistic, rămâne nelipsit de interes exemplul deosebit de clarificator al managerului de spectacol la nivel de primă calitate a estetizării vieții spirituale a românilor angrenați în pasiuni pentru spectacole submediocre, stradale, Viorel Nedelcu. A devenit o ocupație în sine întocmirea de către primari a unei distribuții pestrițe cu artiști și antiartiști intercalați, unii și ceilalți cântând laolaltă prin piețe, într-o
VIOREL NEDELCU. ARTISTUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1475583305.html [Corola-blog/BlogPost/368671_a_370000]
-
înădușiți de zise cântece, zăpăciți de ziși artiști, avem parte de apariții muzicale tot mai rare ale interpretului Gabriel Cotabiță. Din nefericire! Nu trebuie să se întâmple aceasta! Oricând se aude undeva glasul lui Gabriel Cotabiță, el dă vibrație proaspătă estetizării și civilizării vieții prin cântece scumpe, din rezerva de muzică ușoară românească, cea care până nu demult era izvor de binefacere generoasă în spectacole splendide, galante, înstelate, inegalate decât de expozițiile constelațiilor care dincolo de cuprins au misterul! De aceea, interpretul
GABRIEL COTABIŢĂ. ZIDIREA CÂNTECULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1431523391.html [Corola-blog/BlogPost/352110_a_353439]
-
cu dorința și nevoia unui grup de tineri educați, rebeli și cu ambiții anti-sistem. De fapt, cele două grupuri sunt unul și același, separate de câțiva ani și de nevoia suplimentară a celor din urmă de ascensiune socială pe baza estetizării politicii, a producerii unui „coolness” rebel. Singurul proces social sub care poate fi referit acest episod nu este squatting-ul ci gentrificarea. Și arta (sau cultură) joacă un rol foarte important în procesele de continuă marginalizare a populațiilor „indezirabile. Este foarte
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
asumare și memorie în sfera publică din România. Iese din tiparele documentarului convențional de tip BBC și construiește un film despre un regizor român de film documentar care face un film. Foarte personal și suprasaturat de prezența regizorului, uneori cu estetizări gratuite și auto-victimizări facile, filmul lui Florin Iepan reușește totuși să intrige și să provoace dezbateri aprinse. Contestările care i-au fost aduse la dezbaterile din sală au fost în general legate de o înțelegere echivocă a subiectului ales. Istorici
Cine se teme de asumarea masacrului de la Odesa? () [Corola-website/Science/295666_a_296995]
-
Secțiunea de aur" (1973), "Lumea diafană" (1977) și "Întâlnire în oglindă" (1978) marchează o maturizare stilistică a poetului, interesat de obținerea unei perfecțiuni formale. Ultimele volume ("O grădină pentru Orfeu", 1982; "Semnătura fulgerului", 1983; "Fugato", 1987) se caracterizează printr-o estetizare a materialului poetic, ce se realizează potrivit criticului Dumitru Micu „prin fuzionarea modurilor clasic și romantic sub semnul barocului”. În afară de activitatea poetică, Vasile Nicolescu s-a remarcat ca un comentator avizat al operei unor artiști plastici universali precum Joseph Mallord
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
comparație (bănuim) politică între Soy Cuba și Toni Erdmann</strong>, acesta din urmă pare a fi „găsit rezolvări artistice mai juste”. Reluând critici făcută de anumite voci ale birocrației culturale de la Havana și Moscova, Gorzo și Lazăr glosează pe tema estetizării, atât a sărăciei, cât și a luxului, în filmul lui Kalatozov. Nu este însă deloc clar de ce un tip de calofilie ar face filmul lui Kalatozov mai „blând”. Eu aș susține exact contrariul. Să luăm de exemplu scena în care
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
tinereții. Unii critici au evidențiat un ermetism de tip barbian, în timp ce alții, printre care Emil Manu, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut”. Criticul literar Gheorghe Grigurcu îl considera pe Liviu Călin drept „un genuin pudic, ce-și complică sensibilitatea prin estetizare, acoperindu-și obrazul cu măștile de hârtie japoneză ale metaforei. Ipostazele confesiunii sunt reprimate prin intermediul unei scriituri care o conține însă în filigran”. În afară de versuri, Liviu Călin a mai scris și romanul " Frica de duminică" (1982), în care prezintă, prin
Liviu Călin () [Corola-website/Science/337037_a_338366]
-
egală măsură deoarece în întregime spune aceeași poveste, cu diferitele narațiuni combinându-se într-un tot coerent. Cele câteva caractere ireale sau simbolice personifica teme cum sunt puterile îndepărtate, ascunse și poate chiar Diavolul, ca și o doză puternică de estetizare a zonei Los Angeles-ului și a Sud-Vestului Statelor Unite în general. Această interpretare ar aduce Mulholland Drive foarte aproape de alt film al lui Lynch, Lost Highway (Metamorfoze). Filmul conține similarități structurale și conceptuale cu ale filme, incluzând Le Mépris (Disprețul) al
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
asupra artistei. Un ciclu de tablouri-obiectuale de la sfârșitul anilor '50- începutul anilor '60, printre care și unul dedicat chiar lui R. Rauschenberg, mărturisesc adorația Nikăi față de creația acestui artist care împreună cu T.Arman împărtășea spectatorului ideea nouă de atunci de „estetizare a obiectelor inutile“. Tocmai acest ciclu de lucrări tipice Pop-artului denotă faza maturității creației artistei. Pe parcursul anilor '60, prin bunul ei prieten Tinguely (care era deja și unul dintre întemeietorii și promotorii de vază a sculpturii cinetice) Nika avea să
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
a pozei, urmând confirmarea efectului obținut. Această funcție luminează obiectele care sunt întunecate. Are două setări: În funcție de setări, o fotografie poate fi modificată să pară mult mai luminoasă sau mai profundă din punct de vedere luminos. Un cadru reprezintă o estetizare a imaginii prin „înrămarea” ei. Această operație poate fi făcută prin aplicarea unor cadre „reale” sau cadre sub forma unor șabloane. Bulele de dialog pot fi introduse într-o poză pentru a exprima o idee, sentiment sau un gând. Acestea
Photoscape () [Corola-website/Science/313680_a_315009]
-
favorizat apariția unui interes real pentru muncitori și problemele lor. Viața minerilor devine sursă de inspirație pentru creatori ca Iosif Klein (1896-1945), Vasile Kazar (1913-1998) sau Lazăr Zin (1899-1991). Construcția realistă urmărește redarea cât mai obiectivă a subiectului ales, fără estetizări sau efecte dramatice gratuite. Dinamica muncii, sărăcia și dificultățile lucrătorilor apar adesea în pânzele realizate la Baia Mare. Se conturează acum în opera de artă imaginea unei lumi precare, lipsite de mijloacele necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de viața, și aceasta în
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
e o citire critică sau măcar fidelă a realității sociale, dimpotrivă, e vorba de o obiectificare, exotizare a specificului cultural și social. Astfel conflictele sociale existente sunt pacificate, mașcate discursiv, de exemplu sărăcia devine un stil de viață. Prin această estetizare, arta aplică mitul sau intrinsec al <i>inofensivității</i> sale unui spațiu ce a acumulat importante conflicte de clasă. Această inofensivitate<a title="" href="file:///D:/Users/David/Documents/proiect gazetadeartapolitica/GAZETA 5/Veda%20Livrarea%20Orasului%20final web.doc# ftn12">[12]</a>, imprimata
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
loc tipăriturilor artistice. În pictură, manierismul nu a fost un stil de sine stătător, ci un curent care a însoțit renascentismul târziu, o variantă a acestuia care prevestea deja barocul. El aducea cu sine o aglomerare confuză a formelor, o estetizare excesivă care conferea o doză de artificial lucrărilor. Aceste trăsături însă au caracterizat mai degrabă manierismul roman sau florentin, nu și pe cel venețian, care punea accentul mai ales pe culoare. Începând din anul 1530, cu ajutorul pictorului și gravorului Andrea
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
cînd eul poetic modern aspiră către divorțul de real, către o orgolioasă depersonalizare de tip orfic, către o abstragere din imanent ce se asociază cu formele decantate ale lirismului precum metafora hermetică sau revelatoare, eul poetic postmodern e fermecat de "estetizarea imediatului", de angajarea ontologică, de aspectul proteic și "impur" al formelor literare în necontenită mișcare și îmbinare. "Metafizica e înlocuită de fizică, iar educarea și inițierea cititorului, de seducerea lui". Studiind opoziția între modernul "hieratic" și postmodernul "ludic" și "deconstructivist
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
Florilor Răului, Jean-Pierre Richard afirma că bardul francez "ne prezintă moartea ca pe o viață la superlativ, ca o viață dezlănțuită". Ceea ce s-a numit poezia decadentă a cultivat această putreziciune somptuoasă, triumfală prin reorientarea ei secundă, "formală", către rodnicie. Estetizarea declinului, a morbidului, a degenerescenței nu e oare o absolvire a lor sui generis? Viața în accepția ei rodnică (sacrală) se reîntoarce în planul creației ce-o restructurează (reabilitează) în ficțiunea lirică, potrivit cerințelor, acesteia. Să ne reamintim, ca avînd
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]