423 matches
-
fascinația mistică, dincolo de recuzita raționalistă, în fața valorii de univers a ființei individuale și încrederea desăvîrșită în vocația demiurgică a omului concret au determinat, simultan, o imensă ruptură, o rediscutare a continuității și o deschidere fără precedent către orizonturile, pînă atunci estompate, ale unei altfel de libertăți. Imaginea acestei aventuri a conștiinței europene, privită în special pe axa Nord-Sud, poate fi urmărită și în demonstrația, de o acuratețe aproape didactică, pe care o fac cele două albume depre Arta Renașterii (sec. XV
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
că Moulin Rouge poate fi "citit" și ca o pastișă a epocii noastre: o lume mereu agitată pînă la pierdera identității (v. scena de prezentare a clubului ca metaforă a unui întreg univers cu siluete ale căror contururi devin din ce în ce mai estompate); un spațiu în care comerțul predomină pînă la saturație, în care "I'm a material girl" nu este numai o melodie a Madonnei (cu haz citată în film); o lumea a aparenței în care sentimentele se află întotdeauna în spatele cortinei
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
încă de la redactările școlare, îi cere să folosească fraze scurte, să fie clară, să nu complice lucrurile căutând mereu "acei curenți secreți, subterani, care duc cu ei realitatea de la suprafață". Cartea este o construcție de supraimpresii, de trăsături îngroșate sau estompate, cu întretăieri de planuri, cu ascuțite reflecții asupra unei alte confruntări: cea cu prezentul generației tinere, ale cărei mentalități, comportamente, gusturi, limbaj autoarea le înțelege dar de care, nemărturisit, se simte parcă mai puțin atrasă. Toate aceste meandre se adună
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
scène al foartei tinere Aimée de la "surîsul perpetuu necesar exhibiției în Buicqul-vitrină al familiei", pînă la omagierea frumuseții în serile de petreceri din palatul Barodin. În plimbări, Aimée "sta ca o poză" solicitînd aplauzele audienței presupuse, cu un "surîs mic, estompat așa fel ca să nu devieze gura de la tiparul ei perfect, sau un alt surîs cu buzele întredeschsie în sus și în jos pe dinții mici. Surîsul nu era în legătură cu nimic din ce vorbeau sau gîndeau cei trei ci numai cu
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
un corn/ Patru fluturi ce-și beau supa/ Cu cravatele la fix./ Iar în cel de dedesubt,/ Lîng-un domn cu portocală,/ Două rîme pentru supt/ În clipe de plictiseală” (Ecuson). În momentele mai „crude” sînt produse monstruozități, e drept cumva estompate, eterate, precum secvențele unor filme horror de demult, cu efecte naive: „Piratul ce n-avea o mînă/ Iubea în taină o balenă/ Dar delicat și plin de jenă/ Bea whisky cu cealaltă mînă.// Atunci o vampă făr-un sîn,/ Fiindu-i
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
cazuri de Miron Kiropol) readuce uneori somptuozitatea, ușoara prețiozitate și grandilocvența perioadei românești a poeziei lui Ilie Constantin, însă citind și variantele în franceză (cîteva, așezate în finalul antologiei) oricine își poate da seama că mai vechile trăsături sînt mult estompate. Antologia ne arată și fața nouă a poeziei lui Ilie Constantin: poemele scrise după întoarcerea în țară. Confesiunea, biograficul și chiar anecdoticul au luat locul abstracțiunilor. Mirările, uitarea, insomnia au dispărut, pacea și „netedul” sînt de-acum protagoniste, „vălul lui
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
a te legitima”. Mă tem că nici asemenea propoziții proiectate pe un trecut cu atît mai primejdios cu cît proba mai multe manevre ingenioase nu și-au pierdut complet actualitatea. Clivajul dintre creație și oficialitate persistă, chiar dacă pe alocuri mai estompat, dar și agravat pe alte laturi, cum ar fi de pildă dureroasa indigență, continua degradare a condițiilor materiale a marii majorități a scriitorimii noastre ce reprezintă un indenegabil instrument de intimidare și demoralizare. Firul istoric al strălucitei demonstrații a lui
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
de complexul unei opoziții mai mult ori mai puțin sublimate. Atît provincia cît și centrul își devansează însemnele concrete, geografice, istorice, urbanistice etc., devenind repere ale unei tensiuni morale, ale unei polarizări proprii vieții lăuntrice, uneori exprimate cu vehemență, alteori estompate, eterate. Raportul dintre sat și oraș al sămănătoriștilor alcătuiește varianta elementară a acestei antiteze real-simbolice. Înglobînd satul, provincia e, în creația modernă, o „reprezentantă” mai amplă, mai consistentă a antitezei în cauză. De remarcat la Ion Beldeanu dilatarea imaginii provinciale
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
crocantă și cu oase cu tot. Acolo sus, în tăriile munților, vremea bună se prelungește mult. Aerul era cristalin, fără o scamă de ceață, și în fața ochilor se ondulau coame după coame de munți albaștri, fiecare dintre ele tot mai estompată, pînă cînd cele mai îndepărtate se contopeau cu cerul. S-ar fi zis că întreaga lume era alcătuită doar din văi și din steiuri stîncoase. Diminețile pe platou erau pișcătoare, iar fuioarele de ceață se lăsau prin văi, astfel încît
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
apatic spectator al propriei vieți ("îmi place viața, nu-mi place s-o trăiesc" spunea într-o carte anterioară), trăind cu voluptate gratuitul, hazardul și lentoarea, nostalgic și avid după discreție, anonimat și insignifiant ("sînt fericit cînd pot să trăiesc estompat, cînd, totodată, trăiesc și nu trăiesc"), în căutare permanentă a acelui loc securizat al letargiei, dincolo de expectativă, el este și mefient față de sine. Uneori mărturisește chiar că se disprețuiește: "recitesc ce am scris pînă aici: antipatic personaj". Cu toate astea
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
el pînă la a se încuscri cu un Rom bogat din Dulcele Tîrg și a se înnăși cu primerele acestuia, căci pe Magistrul Țicăuan încetasem a-l mai lua în vreun calcul, perdurînd el ca o ultimă ocheadă a trecutului estompat". Jocul formal funcționează ca un soi de paratrăznet al "fondului" bîntuit de intense energii electrice. Pînă la cititor ajung însă, așa cum se cuvine în planul cel transfigurator al literaturii, exclusiv nălucile lor decorativ-inofensive. On y soit qui mal y pense
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
pentru valorificarea prin concerte și montări de spectacole lirice a moștenirii sale creatoare. Există în aceste documente o risipă de argumente împotriva birocrației socialiste, atitudinii ostile față de muzicienii cinstiți, neînrolați în organizații sindicale și de Partid, în cercuri politice ascunse, estompate, care au subminat creația unor personalități artistice de primă mărime, bineînțeles cu Dimitrie Cuclin în frunte. Toate aceste texte s-au păstrat în manuscrise originale în colecția unei nepoate a compozitorului care nu dorește publicitate. De un interes major se
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
intenții decît următorul (scris, de fapt, după datările autoarei, cam în același timp), Chemarea lui Matei, însă dorința de complexitate a lăsat aici mai mult loc pentru pasaje stufoase și fără pregnanță și încă ceva, ce în celălalt e mult estompat, o tendință de idealizare a experiențelor, care, tradusă în expresie literară arată uneori ca albumele de pension. Spuneam mai devreme că a fi un bun creator de personaje e o calitate a unui prozator, mai ales, romancier. Este nu numai
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
timp în capitala țării. Doamnele îmbrăcate elegant, unele din ele, ca de exemplu doamna Sîngeorgiu, își plimbau cîinele de rasă înhămat într-o lesă fantezistă. Calea Victoriei era străbătută de la un capăt la celălalt de un zgomot plăcut, iscat de glasuri estompate, deloc supărătoare, cu toată dovada mișcării neîntrerupte a celor care se plimbau cu nonșalanță de colo pînă colo, într-o agreabilă desfătare. Toată lumea părea fericită și poate că și era, altfel cum s-ar fi explicat populația atît de densă
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
obișnuiesc să fixez teiul și cuiburile pline de coțofene. Totul fusese acoperit de alb - ninsese toată noaptea cu acea zăpadă numită în satul mamei "zăpada mieilor", un fel de zăpadă, poate ultima, amintind țăranilor de prima blăniță a mieilor. Resturile estompate ale unui vis îmi rămăseseră vii în memorie, în ele o vedeam ca prin aburi pe Maicamare îmbrăcată în zăpadă, ca zeitate a iernii, cu multe blănuri, una peste alta, în dezordine. La un moment dat ea începuse să se
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Revue de Littérature Comparée. De teza lui s-au ocupat primii doi, conducător, cum am spune azi, fiindu-i Paul Hazard, viitor membru al Academiei Franceze. "Unul (Baldensperger, căruia i se spunea Baldens) era omul umbrelor crepusculare și al portretelor estompate, pe când celălalt, deși flamand prin naștere, era un latin meridional, iubitor de lumini colorate și de claritate". Ei l-au informat pe doctorandul de la București, care avea o bursă de numai doi ani, că pentru un doctorat de stat e
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
uneori chiar foarte elogioase, cronicile au evitat cu prudentă dexteritate să numească, fie și prin simplă descriere a personajelor și acțiunii, ceea ce era sau putea fi considerat referință la actualitatea imediată. Istoria conținută i-a fost romanului extirpată sau măcar estompată și a fost el însuși sustras istoriei curente. Pentru a fi plasat, protector și complice, în teritoriul vag al reflecțiilor și divagațiilor pe teme etice, e drept că abundente pînă la inflație în romanul lui Augustin Buzura. Dar abundente cu
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
există jumătăți de măsură. Clopote, fantomele lumii damnate, noaptea de smoală, găuri negre, răscruci, negură, văzduhul spart, ultimul strop de lumină, un bagaj substanțial care relevă oglinda nemulțumirii poetului, alături de: forme de vis, flori de tei, raze de lumină, culori estompate, „cântec, poezie și candoare”, îngerii albaștri. Dimensiunea nostalgică (romantică) prezentă în versuri, este evidentă în „Scriu și strig în pustiu”: Te-am căutat, te strig în van / Eu mai păstrez ca pe-o icoană / Surâsul tău fixat mai an / Pe
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
verbul la îndemână”, precizând că totuși, bucureștenii vor decide cine să le administreze interesele. Și Prigoană este un om. Știe să se lupte, are verbul la îndemână. Fiecare din oameni are și calități, și incalități. Incalitățile trebuie să fie mai estompate decât calitățile. Nu eu hotărăsc cine să fie Primarul General încă patru ani de zile, ci bucureștenii”, a mai afirmat primarul în funcție. Citește și:
Află ce-i transmite Sorin Oprescu celui mai proaspăt contracandidat, Silviu Prigoană () [Corola-journal/Journalistic/23200_a_24525]
-
care are o anumită strălucire magică sângerie numai acolo, la îngemănarea Dunării cu Marea Neagră și la Gura Portiței. Am remarcat câteva versuri din Ovidiu scrise pe un colț al zidului pictat și undeva, printre pescarii din desene, un cap mai estompat de femeie exotică, căruia nu i-am dat mare atenție. Domul George și amicul Horia ne urmau tăcuți, simțind dialogul mut dintre mine și pictorul Ion. M-am așezat să admir câteva acuarele și două icoane neobișnuite: una avea pictat
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
Mircea Mihăieș Am început să uit zilele înfricoșătoare ale lui decembrie 1989. Secvențele mineriadei (trăite parțial la București, parțial la televizor, acasă, la Timișoara) îmi sunt din ce în ce mai neclare. Tot mai estompate îmi vin în memorie și provocările din martie 1990, la Târgu Mureș, când securitatea, punându-i pe români și unguri să se bată precum chiorii, a renăscut din propria cenușă. Până și violențele (nu numai de limbaj!) ale lui Ion
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
Doamne, superioare. Camelia Maxim (Lora) reușește în special registrul poetic, pe cel arogant lăsîndu-l amorțit. Nebunul - precaut este Ionel Mihăilescu. Un personaj excesiv încărcat în spectacol este Klara, prostituată "de lux", excesivitate inutilă preluată în interpretare de Elvira Deatcu, dar estompată și nuanțată de Iuliana Ciugulea. Crina Mureșan în Maria, victima victimelor, inocentă și păcătoasă în același timp, încearcă, de la reprezentație la reprezentație să se dezbare de anumite clișee. Și reușește. Nu același lucru îl pot spune despre Mihai Danu în
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
Fincher (n. 1963), fost vecin de casă și apoi ucenic al lui George Lucas -, care a dat lovitura, în '95, cu Seven, al doilea film al lui. Fight Club e al patrulea. Rigoarea, măsura și alte calități din Seven apar estompate în Fight Club. Regizorul își propune să dinamiteze, din interior, convenția narativă, drept care naratorul se "descompune", într-un monolog nervos, pe sine însuși... Naratorul (Edward Norton, cu figura lui de nevrotic timid) e un slujbaș al zilelor noastre, plantat în fața
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
prea calculate, iar situația pusă cumva în paranteză, deși forța lui Florin Zamfirescu are resurse absolut considerabile. Din păcate, regizorul nu-și face simțită prezența. Marius Stănescu variază registrele și datorită personajului feminin-masculin, deși nici el nu-și exploatează, decît estompat, cea de-a doua față a lui Iason. Sensibil, insinuant, grațios, învăluitor în ipostaza primadonei, strident și nu îndeajuns studiat atunci cînd cade masca. Cele două roluri feminine - Irina Mazanitis (Helga) și Jeanine Stavarache (tovarășa Chin) - completează cuplul în dimensiunea
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
secțiune de culoare castaniu-gălbuie cu desenul vascular evident, consistentă diminuată. Vezicula biliara conține circa 2 ml bilă de culoare maroniu verzuie. Mucoasa catifelata, cu aspect muriform. Pancreasul: micșorat ca volum, consistentă crescută. Pe secțiune de culoare cenusiu-gălbuie, cu desenul lobular estompat." etc. Există însă, în special în procesul-verbal întocmit de Procuratură, pasaje de o expresivitate involuntara (pentru a relua productivă idee a lui Eugen Negrici). Descrierea rece, oficială, mai putin folosită în literatura și netransformata încă într-o convenție literară, are
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]