6,274 matches
-
romanul scriitorului nostru fiind o operă pe deplin originală: ,Manoil este celebrul Werther al lui Goethe și, fără îndoială, provocat prin lectura acestei opere germane. Zicem provocat, iară nicidecum imitat. Manoil și Werther sunt ca două linii paralele care în eternitate urmează drumul lor, fiecare în parte, și niciodată nu se unesc." Mai târziu, apropierile dar și deosebirile esențiale dintre Manoil și Suferințele tânărului Werther au fost relevate de I. Gherghel în amplul său studiu Goethe în literatura română (1931) și
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
Paula Ribariu nu are nici o îndoială că adevărata existență este aceea a spiritului, că funcția majoră a acestuia este interogația căreia i se răspunde prin fapte, că arta este un regulator al existenței și un argument decisiv în negocierea cu eternitatea, că ființa noastră nu este pasageră și că esența ei nu este alterabilă. Și pentru a susține toate astea, ea și-a dezvoltat atît de utila funcție a ubicuității și, conform proiectului, instrumentează totul: merge la atelier, trezește conștiințe, activează
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
duplicate de univers se deschide în anume ceasuri o prăpastie de cercuri în cercuri și de vise în vise către nevăzutul unei realități de dincolo de orice vizibil și de orice pătimire; mereu presimțită și mereu inaccesibilă, însă mereu prezentă în eternitatea ei." Rămîne să te-ntrebi pentru ce sînt, oglinzile însele, precum legenda ce le-o face Petru Creția, atît de contradictorii. De ce chiar apele cu-atîtea estuare se liniștesc deodată, într-un cofraj unde se schimbă, din clipă-n clipă, tablou
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
realismului socialist - un rănit care intră în casa cuiva și felul în care este întîmpinat" este, nici mai mult, dar nici mai puțin, "O compoziție în cîteva linii, cu tensiuni cumva rembrandtiene". Asta e, ca și părinții, nici colegii de eternitate nu ți-i alegi, ei sunt o fatalitate. însă dincolo de orice afirmație sau atitudine cu care cititorul nu este de acord sau cu care ar putea intra chiar în conflict deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabilă, vie și profundă
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
la Teatrul de Dans �Oleg Danovski", la sfârșit de iulie, ultima premieră a instituției s-a constituit într-un omagiu adus celei care a fost Marilyn Monroe; ...acum, în aceste săptămâni în care se împlinesc patru decenii de la intrarea în eternitate a acestei personalități de legendă a scenei americane a show-biz-ului. Marilyn fascinează și astăzi prin imaginea statuară a vedetei suită pe piedestalul supremei consacrări publice; ...fascinează dată fiind relația atât de contorsionată între strălucirea existenței �de vitrină" și aspectele fluctuante
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
crescătorie de vulturi pleșuvi// maestrul de vînătoare își potrivește patriotic cravata" (ibidem). Istoria pare să fi obosit. Aidoma unui trup bolnav, ea a părăsit treptat zona pitorescului chezaro-crăiesc, încă reconfortant, spre a intra în Purgatoriul sordidului, al citadinismului mizer, al "eternității" ce se batjocorește pe ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-un asemenea context decăzut decît în chip convențional, apendice al "cuviinței" demonetizate: "blocuri de case ursuze și afumate/ împodobite cu lujeri de viță uscată// un bețiv rămas
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
împodobite cu lujeri de viță uscată// un bețiv rămas într-o rînă/ murmură rugăciuni cere milă/ gunoiului adunat ambiguu// nici o floare nici un fir de iarbă/ menite să zîmbească femeilor extenuate/ care în balcoane sprijinite-n cîrje/ atîrnă rufe sărăcăcioase// aici eternitatea este vomă de cîine melancolic/ de sicriu rămas fără nume// viața e încă speranță meditează/ rinichiul definitiv bolnav viața/ e margină insuportabilă meditează/ rinichiul încă sănătos" (Pastel). Nicăieri mai mult decît în ultima-i culegere de poezii, Vizita maestrului de
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
fi cea mai înaltă virtute. Cedrul are răbdare chiar dacă va fi doborât mâine, are o imensă răbdare pentru că rădăcina lui nu poate fi smulsă ușor din adânc. Nemurirea nu e un dar pentru oameni, de aceea trebuie trăită clipa ca eternitate, pentru că nu știm ce se ascunde în spatele ei. în dormitor se furișează mereu moartea pe care noi încercăm s-o alungăm prin febra erotică, o formă vitală a morții. Durere, boală și moarte venind din naștere, din viață. Dar iubirea
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Scoradeț nu erau dintre cele tradiționale nici în ceea ce privește construcția, nici în domeniul expresiei, dar tinerii regizori incluși în acest program, alături de actori au izbutit de fiecare dată să asigure elementului de noutate acel fundament de adevăr care îl leagă de eternitate. Cele trei piese germane ( la cea pomenită se mai adaugă Chip de foc de Marius von Mayenburg, regia Radu Apostol și Legăturile Clarei de Dea Loher, regia Radu Afrim) înfățișau o lume bolnavă de sine, unde conflictul dintre generații ia
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
ca într-un simbol al solitudinii, odaia se deschide spre lume, tinde a deveni ea însăși o lume: "Noapte de noapte mă trezesc într-o odaie cu formă ciudată/ unde dispar cu totul ca-n lada iluzionistului/ cineva îmi oferă eternitatea și infinitul/ pe care le ating fără să fiu de față/ cineva mă sperie ca pe-un copil/ cu golurile din garduri/ mai e acolo și un orb/ care cheamă copacii și casele la radiografie/ uneori plouă atît de mult
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
europene: una din fiicele sale avea să se căsătorească, mult mai târziu, cu un rege danez (închizând astfel cercul), iar strănepoata a devenit soția împăratului german Wilhelm al II-lea, aducând pe lume opt copii, toți căsătoriți cu monarhi. Visul eternității prin perpetuare genetică, pe care se pare că l-a avut ateul Struensee, s-a împlinit astfel. Acesta ar fi happy end-ul cărții, totuși nu prea convingător, din cauză că povestea e, în sine, de prea mare cruzime (personajele sunt, de
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
simte răpit, ca de o grație sau de un blestem divin de forța voluptuos-dureroasă a Erosului. În al doilea rând, acest adverb de timp subliniază că orice experiență a iubirii (chiar ca "ucenicie a morții") se sustrage timpului, evadând în eternitate. Vreodată este echivalent, aici, cu acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A suferi din dragoste înseamnă a suferi veșnic, pentru că marchează participarea eului la o trăire supraomenească. Iată de ce invocarea morții din final este rugăciunea pe care
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
geometrie visătoare amintește farmecul straniu al orașelor dispărute; geometrie mentală, bineînțeles, ca aceea a labirinturilor, ca textura melancolică a pînzei de păianjen și caligrafia spectrală a umbrelor: "Mai trăiesc o zi și încă una/ îmi pică umbra pereților pe mîini/ eternitatea oaselor dureros mă încearcă/ prietenii din copilărie s-au volatilizat/ cei cu care stăteam pe terasă la o bere/ între tăceri particulare desprinse cum cometele/ dintr-un timp care nu mai există." S-ar putea emite numeroase ipoteze cu privire la resorturile
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
starea impalpabilă a lucrurilor grave, a sufletelor, a timpului și memoriei, a imaginilor și sunetelor mute, piramidale sau rotunde într-o geometrie senzorială ce depășește capacitatea noastră de percepție euclidiană, o geometrie filtrată de timp, trecând pe coordonatele cvadridimensionale ale eternității: "circumferința cercului o fi fost altădată/ un vârf de compas Richter/ o biblie pentru furnici/ sau alte culori excomunicate/ ridicol că nimeni/ nu spune nimic despre asta/ nici măcar oceanul/ acea banală anexă/ a unui computer." Dincolo de oceanul acesta anexat unui
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
Richter/ o biblie pentru furnici/ sau alte culori excomunicate/ ridicol că nimeni/ nu spune nimic despre asta/ nici măcar oceanul/ acea banală anexă/ a unui computer." Dincolo de oceanul acesta anexat unui computer (superbă metaforă, din punctul meu de vedere, a unei eternități de dincolo de noțional, înghițită de vid) se profilează neliniștile morții, însă moartea este pentru Valeriu Mircea Popa un fapt traductibil în imaginile cele mai vechi: un suflet ieșind pe limbă, curat, mântuit doar pentru că mortului i s-au spălat dinții
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
stări hipnotice", e foarte posibil să fi fost provocată chiar de poezia eminesciană. E, așadar, o veche obsesie, dar ea revine târziu, având alte rezonanțe. Ca acelea din sufletul Inei, eroina romanului ultim, Străina. În cartea Lui Don Juan în eternitate, în capitolul " Clar de lună", scriitoarea amintește, prin vocea eroinei, (cu care pare a se confunda) de magia astrului asupră-i din adolescența sa: "Luna din astă-seară se întorsese poate dintr-o călătorie de cincisprezece ani întocmai aceeași deoarece mi-
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
putem să nu observăm că "visul lunatec" al Biancăi este aproape o transcriere - în altă cheie - a scenei dintre copilul de casă și Cătălina din "Luceafărul". Magia lunii revine, după aproape douăzeci și doi de ani (Lui Don Juan în eternitate apăruse în 1920), dar într-o tonalitate aproape sumbră în care este inclusă însăși ființa poetului, imaginat de scriitoare și numit "omul de la fereastră": " Totul trece prin ochiul, și el mort, al omului... În acel ceas el n-avea inimă
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
printre alte sute de vieți, și viața cîtorva scriitori. De obicei, comemorăm nașteri. Din nefericire, nu putem uita că există și morți. Cei nouă scriitori pe care, într-o carte emoționantă, Gh. Tomozei, i-a evocat în drumul lor spre eternitate (alăturîndu-li-se el însuși mai apoi) reprezintă, probabil, cel mai aspru tribut plătit neînțelesei voințe a lui Dumnezeu de breasla noastră, după acela din războaiele mondiale. Pe Baconski și pe Ivasiuc, pe Milo Petroveanu și pe Veronica Porumbacu, pe Mihai Gafița
25 de ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15465_a_16790]
-
special, textele tinerilor poeți germani din România, care au scos, în decursul "epocii de aur", inconformista culegere Vînt de la potrivit pînă la tare: unul este planul copilăriei, a cărei magie se manifestă ca un contrast al istoriei postbelice ("Copilul trăia eternitatea însăși - pe cînd istoria începuse marea derivă" - Eclipsa inelară), altul cel al însăși istoriei crude, care a distrus, în anii '50, o societate tradițională, a batjocorit valorile umanului în numele unui pretins ideal umanist. Mediul descris de autoare cu o fervoare
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
pare să se scufunde în Viena sfîrșitului de secol XIX. Este, de fapt, o succesiune de relații amoroase. Un soi de minciună, de promiscuitate este transmisă mereu viitorului cuplu care se formează uluitor de repede. Pentru o clipă sau pentru eternitate. În acest lanț al slăbiciunilor există o verigă, un personaj care leagă două povești, un vicios protagonist în două relații ce-și urmează una, alteia: tîrfa și soldatul, soldatul și fata-n casă, fata-n casă și tînărul domn, tînărul
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
o evidentă coloratură ideologică -, dar prin legitimitatea conferită de conceptul "eteronomiei artistice", teoretizat de T. Vianu în Estetica sa. O schimbare de cadru istoric, dar și de registru discursiv aflăm într-un text mai des citat, Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata, apărut în volumul din 1920, Sfinxul. De data aceasta, asumarea feminității se face în chip nemediat, iar stilul epistolar utilizat, contrar presupuselor sale convenții înlesnește, mai ales prin marca subiectivității explicite - persoana I singular - afirmarea unor
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
și nefericită folosită când îi făcuse un cadou tipului pe care îl cunoscuse înaintea Crăciunului. Se îndrăgostise de el imediat și îi dăruise o pereche de mănuși de iarnă, elvețiene, o frumusețe, pe un bilet alăturat scriind Iubitului meu etern. Eternitate care nu durase decât o săptămână, până după revelion când individul o părăsise. Cusurul de bază al Mariei era că atrăgea ca un magnet neșansele. Mă întreb ce ghinion aveam să-i aduc eu dacă între noi s-ar fi
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
gîndirii și filosofiei orientale, în speță spre acelea de esență veterotestamentară. Avangardele istorice au dizlocat umanismele de cabinet, esteticile imitației și o întreagă civilizație a figurativismului, într-un cuvînt, absolutismele imaginii, pentru a înlocui reprezentarea cu sistemele ei de codificare, eternitatea cu tranzitoriul, modelul cu limbajul, finalitatea cu procesualitatea și aroganța implicită oricărei opere definitive cu scepticismul și relativitatea parcursului. Ceea ce a urmat acestei adevărate revoluții de la începutul secolului XX, indiferent de atitudinea declarată, de filosofiile și de esteticile explicite, nu
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
sale elective cele mai statornice și subtile, și toate se îndreaptă, în viziunea Margaretei Dumitrescu, spre atracția invincibilă și voluptoasă a morții, spre liniștea superioară a aristocratului Salina, venită din împăcarea cu efemeritatea a tot ceea ce e viu și cu eternitatea strălucitoare a ceea ce e mort: luceafărul care sclipește la orizont, mereu la fel " ultima imagine rămasă pe retina principelui-astronom care, plecând de la bal, rătăcește pe străzile plebee ale orașului său. Ceea ce nu izbutește Salina, ne spune autoarea, izbutește însă Lampedusa
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
permanență personaje principale nici măcar în actele din propria-ne viață; încă mai puțin, din viața altora. Am fi proști și paranoici, dacă măcar ne-am dori-o. Sînt însă și personaje destinate să trăiască doar o zi, să rămînă în eternitate (sau doar în memoria cuiva) printr-un gest de o clipă. Asta nu înseamnă că sînt personaje plate. Dimpotrivă. Cîteodată sînt complexe și controversate. Doar istoria (literaturii), poate, e nedreaptă. Astăzi mă gîndesc la trei astfel de cazuri. Se numesc
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]