56 matches
-
the business ethos)” (V. Morar). Disciplină considerată aidoma unui construct de tip “impersonal, obiectiv, constant”, etica rămâne axată în sinea ei, așadar, atât pe ideile de Bine, Rău, Dreptate, Datorie ș.a., cât și pe “moralitatea oamenilor”, după cum bine remarca același etician Vasile Morar, studiul acesteia reprezentând tot ceea ce este inclus de facto în perimetrul sui-generis al valorilor și al normelor morale consacrate și uzitate acum. După Robert C. Solomon, semantica proprie a eticii include însă un câmp fix de semnificații fundamentale
PUMNUL POLITIC ÎN GURA PRESEI ROMÂNEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pumnul_politic_in_gura_magdalena_albu_1331146709.html [Corola-blog/BlogPost/354300_a_355629]
-
ne alegem, așadar, ca macro-referențial o organizație anume, mediatică sau de orice altă natură ar fi ea, atunci ecuația ricoeuriană dintre etică și morală devine una „perfect aplicabilă întreprinderii“. Și ajungem în acest fel la profesionistul în sine, asimilat de către eticianul francez cu polul Eu, care e nevoit “să-și asigure încrederea celorlalți”, adică polul Tu. Interesant punctul de vedere etic expus de Paul Ricoeur în cadrul propriei sale teorii, mai cu seamă că observăm aici o viziune nouă, multifațetată ce pleacă
PUMNUL POLITIC ÎN GURA PRESEI ROMÂNEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pumnul_politic_in_gura_magdalena_albu_1331146709.html [Corola-blog/BlogPost/354300_a_355629]
-
refuzat orice ne leagă, constrânge și îngrădește. Patima banilor, la fel ca afectarea sărăciei, ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă o energie utilă pentru înfăptuirea altor țeluri. Aristip îndepărtează tot ce nu duce la acest proiect: ca etician integrist, el nu se încurcă cu activități inutile pentru a ajunge la binele suveran, la plăcere. Astfel, el renunță bucuros la matematică, fizică, astronomie și la toate activitățile științifice cu care pierzi un timp enorm. Nihilist în materie de epistemologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
refuzat orice ne leagă, constrânge și îngrădește. Patima banilor, la fel ca afectarea sărăciei, ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă o energie utilă pentru înfăptuirea altor țeluri. Aristip îndepărtează tot ce nu duce la acest proiect: ca etician integrist, el nu se încurcă cu activități inutile pentru a ajunge la binele suveran, la plăcere. Astfel, el renunță bucuros la matematică, fizică, astronomie și la toate activitățile științifice cu care pierzi un timp enorm. Nihilist în materie de epistemologie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
necesară o lucrare de sinteză în limba română, datorită interesului crescut al tinerilor pentru tulburările de personalitate. Psihiatrii români se întâlnesc de mai mulți ani la simpozioane de profil împreună cu psihologii. Dezbaterea problematicii necesită și colaborarea sociologilor, juriștilor, criminologilor, antropologilor, eticienilor, filosofilor. Apoi, cărțile privitoare la tulburările de personalitate au apărut și apar aproape numai în universul științific anglosaxon. În Europa, în afară de cartea clasică a lui Tyrer - din Marea Britanie -, se poate cita o sinteză franceză și unele încercări germane. Încercăm să
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
notă distinctivă a ortodoxiei că, în comentariile foarte numeroase de care se bucură Aristotel, în epoca de după Damaschin și până spre sfârșitul Evului Mediu în Răsărit, preferințele nu merg spre metafizician, ci spre logician, spre naturalist și cel mult spre etician. Comentariile și parafrazele Patriarhului Fotie, ale lui Ioan Italos, ale lui G, Pachymeres, sau Teodor Metochites stau dovadă. Această înțeleaptă selecție a elementelor asimilabile din cultura antică a scutit ortodoxia de gravele erori ce apasă asupra catolicismului, după cum vom vedea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este unul comparativ, urmărind într-o modalitate clasică similitudinile și diferențele dintre cele două sisteme. Autoarea pleacă de la constatarea că în pofida caracterului clasic al temei (Morala și Dreptul) și a frecvenței cu care este abordată și de către juriști și de către eticieni, totuși zona de interferență a celor două domenii rămâne mai departe eterogenă și confuză (complicată). De aceea autoarea mai operează o reducție (în sensul husserlienei "puneri între paranteze") a celor două sfere, a celor doi termeni de bază. Pe baza
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
referitoare la justificarea pedepsei. Conform abordării utilitariste pedeapsa poate fi justificată doar dacă răul care este prevenit este mai mare decât răul pricinuit de infractor prin fapta sa. Deși conceptele de vinovăție și pedeapsă au fost intens studiate atât de către eticieni, cât și de către juriști, considerăm că abordarea lor din perspectivă interdisciplinară poate adăuga o nouă perspectivă analizei lor. Considerăm cercetarea raportului dintre drept și morală necesară, relațiile complexe dintre acestea impunând o analiză mai profundă a felului în care cele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
noțional.” Scrisul lui e un regal pentru publicul neposomorât. Fastidios nu o dată prin exces de vervă, are totuși resurse să intereseze și să delecteze. Dar nu e vorba aici de un scriitor. În Luca Pițu se manifestă întreita figură a eticianului, esteticianului și filosofului. E greu de spus care dintre ei predomină. MIRCEA MIHĂIEȘ SCRIERI: Le Chasseur de corbeaux, Muizon (Franța), 1986; Lettre à un ami occidental, Muizon (Franța), 1990; Naveta esențială, Iași, 1991; Sentimentul românesc al urii de sine, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
refuzat orice ne leagă, constrânge și îngrădește. Patima banilor, la fel ca afectarea sărăciei, ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă o energie utilă pentru înfăptuirea altor țeluri. Aristip îndepărtează tot ce nu duce la acest proiect: ca etician integrist, el nu se încurcă cu activități inutile pentru a ajunge la binele suveran, la plăcere. Astfel, el renunță bucuros la matematică, fizică, astronomie și la toate activitățile științifice cu care pierzi un timp enorm. Nihilist în materie de epistemologie
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sau Max Scheller, de asemenea. Mai mult, dacă este vorba de gândirea stagiritului, conceptul central al eticii influențează Întreaga construcție filosofică. Considerăm că etica este o disciplină filosofică prin aceea că gânditorul autentic asupra problemelor morale nu poate fi un „etician”, ca și cum etica ar fi altceva decât filosofie, ci numai „metafizician”. „Metafizica se joacă În raporturile etice - scria Emmanuel Lévinas, unul dintre cei mai de seamă moraliști ai secolului trecut, În lucrarea Etică și Infinit, subliniind că: Fără semnificațiile
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
numai dacă este liber: „A lucra liber Înseamnă a lucra conform III. Etică și educație Preocupări etice românești cu privire la formarea conștiinței morale unor motive venite din reflexiune, din judecată, raționament, nu din impulsul senzațiilor sau percepțiilor.” Deosebit de interesantă este poziția eticianului român când afirmă că: omul nu este responsabil dacă nu este liber (aceasta ținând de vârstă, condiție socială, grad de culturăă; libertatea se manifestă nu numai prin justificarea acțiunii ci și prin suspendarea acesteia. Recunoscând importanța libertății În afirmarea conștiinței
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
al trăirilor morale iar, pe de altă parte, invită la aprofundarea problemelor etice prin efort propriu de cugetare. Iată de ce, filosoful Noica ne apare și ca un autentic moralist - din stirpea acelor foarte puțini care nu s-au vrut și eticieni - dar și ca un aplicat și adevărat pedagog. Etic, estetic și religios În actul educativ Educația științifică reprezintă, fără doar și poate, dimensiunea fundamentală a educației omului Începutului de mileniu trei. Tocmai din această cauză, procesul instructiveducativ instituționalizat acordă o
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a spiritului către propria sa desăvârșire, iubirea pentru ceilalți poate fi ea Însăși educator, instaurând o relație privilegiată Între educator și educat, cu condiția de a depăși reprezentări sau valori pe care o Întreagă tradiție ne invită să le recunoaștem. Eticianul și pedagogul ieșean Ioan Grigoraș surprinde cu deosebită claritate rolul formativ și, mai cu seamă, auto-formativ al iubirii aproapelui: „Tocmai esența ei umană și diversitatea formelor prin care se poate Împlini, acoperind cele mai diferite III. Etică și educație Etic
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și a fost un consecvent exemplu pentru - considerarea «omului de omenie» ca scop al educației. ”, ne spune Carmen Cozma , Într-o analiză aprofundată asupra dimensiunii morale a eminentului pedagog și om de știință. În acest sens, Simion Mehedinți, psihopedagog și etician de vocație, atrage atenția asupra rolului deosebit al educatorului În formarea morală a tinerilor, indiferent de specializarea În care activează sau chiar dacă nu lucrează În Învățământ. De altfel - ne spune autorul citat - Simion Mehedinți consideră poziția de educator drept cea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
conștiinței morale (practiceă pornind de la responsabilitate. Un scurt inventar al titlurilor scrierilor morale din ultima perioadă demonstrează că mai mult de jumătate se referă explicit la ideea de responsabilitate morală. Foarte multe dintre aceste preocupări efectiv etice nu aparțin nici eticienilor, nici filosofilor ce se ocupă de morală, ci oamenilor de știință, medicilor, economiștilor, avocaților, educatorilor, oamenilor de afaceri și nu numai, Încât pe drept cuvânt, putem spune că trăim Într-un „timp al responsabililor.” De altfel una dintre cele mai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
această a doua poziție, comparativ cu problematica eticii mediului de factură anglo-saxonă, nu interoghează suficient "criza ecologică". Ce facem cu resursele naturale? Cum refacem echilibrele? Ce este ireversibil? Putem modifica activitățile umane și putem crea un nou cadru al acestora? Eticienii mediului înconjurător împărtășesc ideea că este necesar să interogăm explicit modalitățile generale de raportare la natură care au fost gândite în tradiția filosofică, morală, științifică și religioasă occidentală, căutând soluții chiar în interiorul acestei tradiții. Dar poate această tradiție să ofere
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
adusă în discuție problema dreptății între generații. • Tendința utilitaristă în etică, începând cu Bentham, duce la punerea în discuție a aspectelor ce țin de drepturile animalelor. Și animalele pot suferi, prin urmare, apar probleme morale. La dezbatere participă nu doar eticieni, ci și filosofi ai minții sau filosofi ai dreptului. Distincția dintre drepturi și datorii duce spre alte reconfigurări filosofice. • Ecologia profundă ia în considerare și lumea naturală non-animală, propune o abordare holistă și acordă naturii valoare intrinsecă. Sunt valorificate teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fie pe baza virtuților etice, caz în care vom recupera tradiția aristotelică, în fine, pe baza unor criterii ce au legătură cu limbajul moral și judecățile morale, așa cum se întâmplă în filosofia morală de tradiție analitică. Cred că cei mai mulți dintre eticienii mediului care s-au pronunțat în această privință par să susțină ideea că delimitarea se poate face pe baza pe baza redefinirii noțiunii de valoare, mai precis, înlocuirea unei perspective relaționale cu o perspectivă ce pornește de la noțiunea de valoare
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
moralității o reprezintă faptul că aceste entități sunt naturale, altfel spus, se caracterizează prin naturalitate sau naturalețe. Evident că astfel se ajunge la o ecologie profundă sau o etică radicală. Critici ale diverselor extinderi ale sferei moralității vin și din partea eticienilor mediului, nu doar din partea eticii tradiționale 26. O primă critică pornește de la asumarea holismului ca presupoziție teoretică și metodologică. Aceste extinderi s-ar face dintr-o perspectivă atomistă sau individualistă. O a doua critică susține, oarecum paradoxal, că o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
moral pentru diverse entități nu înseamnă că le acordăm aceeași însemnătate morală. Dacă extinderea sferei moralității ar presupune o însemnătate morală egală pentru toate entitățile cu statut moral, atunci discuția despre însemnătatea morală nu ar mai avea sens. Dar majoritatea eticienilor construiesc ierarhii și caută criterii ale însemnătății morale. Totuși, noțiunea de statut moral nu este neproblematică. Attfield 33 menționează un manuscris nepublicat al lui Routley în care acesta propune abandonarea noțiunii de statut moral deoarece aceasta poate fi folosită pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și plante, viața sălbatică în întregime, biosfera sau planeta ca întreg. Potrivit ipotezei Gaia întreaga planetă este considerată asemenea unei ființe vii. În cele din urmă, dacă toate lucrurile din lume au valoare, atunci ele cad în sfera moralității, susțin eticienii mediului 63. Dar cum le vom lua în considerare? Este viața unei muște la fel de importantă ca a unui om? Propunem o abordare egalitaristă sau una ierarhică? Abordarea egalitaristă riscă să devină una radicală, dar cred că se poate susține și
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
astfel ce anume ține de domeniul moralității și ce anume rămâne în afara acestei sfere. Așa cum am văzut mai sus, putem delimita sfera moralității în diverse modalități teoretice. Elliot Sober 79 exprimă o părere la care aderă o mare parte dintre eticienii mediului, și anume, că o teorie etică trebuie să stabilească principii pe baza cărora decidem care anume obiecte au valoare intrinsecă și apoi să arate de ce contează anumite proprietăți și nu altele. În funcție de criteriile pe care le stabilim recunoaștem dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
esențială. De exemplu, putem face o comparație între obiecte naturale precum peisajele și operele de artă pe baza căreia să arătăm că au un statut analog. Un peisaj natural poate fi comparabil în privința frumuseții sale cu o operă de artă. Eticienii mediului vor arăta că într-un asemenea caz intră în joc nu doar plăcerea, ci și anumite experiențe personale profunde pe care le avem atunci când contemplăm un tablou autentic sau când ne aflăm în mijlocul naturii, experiențe care ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
iar cele mai mari încurcături sunt cele care urmează introducerii noțiunii de valoare autonomă. Totuși, diferența fundamentală dintre obiectele naturale și operele de artă ține, dintr-o perspectivă categorială a unei teorii estetice, de tipul de valoare asupra căruia teoretizăm. Eticienii mediului își fundamentează pretențiile teoretice pe noțiunea de valoare intrinsecă și susțin că obiectele naturale au valoare intrinsecă, pe când în cazul operelor de artă invocăm valori de tip relațional, în sensul că omul este cel ce prețuiește operele de artă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]