27 matches
-
unii specialiști ar fi un derivat pe terenul limbii portugheze) de la care s-a format derivatul democratizaçăo "democratizare". Pe de altă parte, de la gr. éthnos a rezultat în portugheză prefixoidul etn(o)-, cu care s-au realizat mai multe derivate: etnogenia, etnografia, etnográfico, etnógrafo, etnologia, etnólogo, etnonímia. Adjectivul etnico a fost însă împrumutat din greacă, unde are forma ethnikós. Elementul germanic se regăsește în portugheză în împrumutul folclore < engl. folklore și în derivatele de la el: folclórico [fol΄kloricu], folclorista [folklo΄ri
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Babu-Buznea (1979). În stadiu embrionar, dacismul virtual se găsește încă în scrierile Stolnicului Constantin Cantacuzino, singurul din tradiția cronicărească ce nu doar că respinge teza exterminării, susținând în schimb continuitatea dacilor, ci și formulează prima variantă a doctrinei daco-romane a etnogeniei românești. La baza sa stă teza încrucișării celor două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în avamgarda reflecției istoriografice în 1860 și consolidată în Istoria critică a românilor (1875) s-a transmis, ulterior, și în ariergarda consensului societal reprezentată de literatura didactică unde a fost articulată în ceea ce am numit a fi paradigma xenopoliană a etnogeniei românești. Continuitatea. Teza continuității, varianta românească a mitului universal al permanenței, s-a menținut pe aceleași coordonate esențiale încă de la elaborarea sa de către Miron Costin și bătută în cuiele identității românești de către Samuil Micu în 1805. Consacrată ca o constantă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-se prin absorbirea elementelor slavone de către cele romanizate. A ieșit acuma un popor nou - care nu mai era nici Daco-Roman, nici Slavon - ci poporul românesc" (Patrașcanu, 1937, p. 48). Situabilă în cadrul paradigmei substrat-strat-adstrat, concepția lui Patrașcanu exprimă teoria bi-stadială a etnogeniei românești, potrivit căreia poporul este rezultatul a două faze succesive: i) coagularea primară a neamului românesc din contopirea elementelor etnice în urma romanizării, urmată de ii) asimilarea slavilor în fondul daco-roman. Versiunea cea mai elaborată a teoriei etnogeniei românești o întâlnim
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
teoria bi-stadială a etnogeniei românești, potrivit căreia poporul este rezultatul a două faze succesive: i) coagularea primară a neamului românesc din contopirea elementelor etnice în urma romanizării, urmată de ii) asimilarea slavilor în fondul daco-roman. Versiunea cea mai elaborată a teoriei etnogeniei românești o întâlnim la C.C. Giurescu (1942), care, rezonând cu consensul epocii, admite că "suntem un popor romanic de coloratură slavă" (p. 75). Tocmai prin această "nuanță aparte", conferită de înrâurirea slavică, poporul român prezintă "o posibilitate de civilizație și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
legănări, balanța ajunge, în sfârșit, să încline în favoarea autohtonului, formula etnică românească găsindu-și punctul de greutate în componenta dacică. Două concluzii se impun în ceea ce privește chestiunea originii în perioada României Mari: i) afirmarea tot mai pregnantă a slavilor în formula etnogeniei românești; aceasta este corelată cu înrădăcinarea paradigmei sintezei triale substrat-strat-adstrat; ii) afirmarea din ce în ce mai în forță a elementului autohton, pe măsură ce punctul de greutate se deplasează de pe latinitate înspre dacism. În deplină concordanță cu aceste mișcări reconfigurative referitoare la origine în memoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la elaborarea schemei binare exploatatori-exploatați. Romanii cuceritori formează elementul exploatator, dacii fiind poporul exploatat de imperialismul roman. Antagonizarea daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu victimele exploatării imperialiste; ii) slavizarea etnogeniei românești, în sensul în care ponderea elementului slavic în constituția etnic-lingvistică, culturală și politică a românilor devine decisivă. În cadențe clișeizate, se afirmă insistent că slavii "au influențat considerabil formarea poporului român", "Influența slavă asupra noastră a fost mare", și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de statut civilizațional de pe care s-au realizat aceste schimburi și tranzacții mutual benefice: "contactul cu marile civilizații ale antichității a îmbogățit civilizația daco-getică fără a-i răpi originalitatea" (ibidem). Ambele elemente distinctive ale paradigmei rolleriane cu privire la chestiunea originii (slavizarea etnogeniei românești și antagonizarea clasială daco-romană) sunt revizuite. Schimbarea de paradigmă este observabilă încă din anii '60, sincronizându-se în deplină armonie cu distanțarea politică a statului român de sub tutelajul sovietic. Pe planul simbolic al originii, această evoluție politică s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
slavi, unii dintre ei "au rămas în Dacia și s-au amestecat cu daco-romanii" (p. 19), însă influența lor asupra populației autohnone a fost neglijabilă. Ființa etnică a românilor era deja plămădită. Imaginarul istoric național-comunist elaborează doctrina minimalismului slavic în etnogenia românească. Slavismul manifest exprimat de concepția socialismului imediat postbelic se transformă într-un asimilaționism autohton al slavilor, proces în care ființa etnică autohtonă absoarbe influența slavă fără să sufere mutații substanțiale de natură a altera identitatea daco-romană. În aceste circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imediat postbelic se transformă într-un asimilaționism autohton al slavilor, proces în care ființa etnică autohtonă absoarbe influența slavă fără să sufere mutații substanțiale de natură a altera identitatea daco-romană. În aceste circumstanțe definite de imperativul politic al de-slavizării etnogeniei românești este elaborată teoria protoromânismului, care afirmă că închegarea nucleului etnico-lingvistic al românității era practic încheiată înainte de contactul cu slavii, astfel că influența acestora a fost cu totul marginală. După ce arată că "elementele principale din care s-a constituit poporul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Roller, dacii și romanii erau repartizați în rolurile de exploatați și exploatatori ai perenei drame istorice a luptei de clasă, manualele din epoca național-comunismului mușamalizează relațiile antagoniste dintre cele două popoare hărăzite istoric a alcătui poporul român. Excluderea slavică din etnogenia românească conduce la reinstaurarea paradigmei xenopoliene a daco-romanismului. După "maximalismul slav" concretizat în prima fază, antinațională, a socialismului românesc, "revolta fondului nostru nelatin" a exploatat filonul traco-dac îngropat în "adâncimile oarecum metafizice ale sufletului românesc" (Blaga, 1921, p. 181). Continuitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie mai bună și mai frumoasă" (Almaș, 1994, p. 17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană. Atunci când sunt recunoscute, înrâuririle slavice sunt apreciate ca depuneri superficiale: Faptul că influențele slave, care se manifestă începînd cu secolul al IX-lea e.n., se altoiesc nu pe limba latină, ci pe limba
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
IX-lea e.n., se altoiesc nu pe limba latină, ci pe limba protoromânească este extrem de important. El dovedește că poporul român se formase înainte de manifestarea acestor influențe" (Daicoviciu et al., 1992, p. 73). Limita temporală până la care este datată finalizarea etnogeniei românești este stabilită în secolul al VIII-lea, deci înainte de primele contacte cu popoarele slavice. II. Discursul polifonic (post-1998). Pluralizarea discursivă antrenată de introducerea manualelor alternative nu a schimbat radical asumpția sintezei duale a etnogeniei românești consacrată în paradigma xenopoliană
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
până la care este datată finalizarea etnogeniei românești este stabilită în secolul al VIII-lea, deci înainte de primele contacte cu popoarele slavice. II. Discursul polifonic (post-1998). Pluralizarea discursivă antrenată de introducerea manualelor alternative nu a schimbat radical asumpția sintezei duale a etnogeniei românești consacrată în paradigma xenopoliană a daco-romanismului. Dacă în manualele destinate ciclului primar, discursul continuă să fie de factură militantist în sensul apărării identității tradiționale românești (vezi de exemplu, Ochescu și Oane, 1994, pp. 14-16), la nivelul gimnazial și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Babu-Buznea (1979). În stadiu embrionar, dacismul virtual se găsește încă în scrierile Stolnicului Constantin Cantacuzino, singurul din tradiția cronicărească ce nu doar că respinge teza exterminării, susținând în schimb continuitatea dacilor, ci și formulează prima variantă a doctrinei daco-romane a etnogeniei românești. La baza sa stă teza încrucișării celor două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în avamgarda reflecției istoriografice în 1860 și consolidată în Istoria critică a românilor (1875) s-a transmis, ulterior, și în ariergarda consensului societal reprezentată de literatura didactică unde a fost articulată în ceea ce am numit a fi paradigma xenopoliană a etnogeniei românești. Continuitatea. Teza continuității, varianta românească a mitului universal al permanenței, s-a menținut pe aceleași coordonate esențiale încă de la elaborarea sa de către Miron Costin și bătută în cuiele identității românești de către Samuil Micu în 1805. Consacrată ca o constantă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-se prin absorbirea elementelor slavone de către cele romanizate. A ieșit acuma un popor nou care nu mai era nici Daco-Roman, nici Slavon ci poporul românesc" (Patrașcanu, 1937, p. 48). Situabilă în cadrul paradigmei substrat-strat-adstrat, concepția lui Patrașcanu exprimă teoria bi-stadială a etnogeniei românești, potrivit căreia poporul este rezultatul a două faze succesive: i) coagularea primară a neamului românesc din contopirea elementelor etnice în urma romanizării, urmată de ii) asimilarea slavilor în fondul daco-roman. Versiunea cea mai elaborată a teoriei etnogeniei românești o întâlnim
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
teoria bi-stadială a etnogeniei românești, potrivit căreia poporul este rezultatul a două faze succesive: i) coagularea primară a neamului românesc din contopirea elementelor etnice în urma romanizării, urmată de ii) asimilarea slavilor în fondul daco-roman. Versiunea cea mai elaborată a teoriei etnogeniei românești o întâlnim la C.C. Giurescu (1942), care, rezonând cu consensul epocii, admite că "suntem un popor romanic de coloratură slavă" (p. 75). Tocmai prin această "nuanță aparte", conferită de înrâurirea slavică, poporul român prezintă "o posibilitate de civilizație și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
legănări, balanța ajunge, în sfârșit, să încline în favoarea autohtonului, formula etnică românească găsindu-și punctul de greutate în componenta dacică. Două concluzii se impun în ceea ce privește chestiunea originii în perioada României Mari: i) afirmarea tot mai pregnantă a slavilor în formula etnogeniei românești; aceasta este corelată cu înrădăcinarea paradigmei sintezei triale substrat-strat-adstrat; ii) afirmarea din ce în ce mai în forță a elementului autohton, pe măsură ce punctul de greutate se deplasează de pe latinitate înspre dacism. În deplină concordanță cu aceste mișcări reconfigurative referitoare la origine în memoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la elaborarea schemei binare exploatatori-exploatați. Romanii cuceritori formează elementul exploatator, dacii fiind poporul exploatat de imperialismul roman. Antagonizarea daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu victimele exploatării imperialiste; ii) slavizarea etnogeniei românești, în sensul în care ponderea elementului slavic în constituția etnic-lingvistică, culturală și politică a românilor devine decisivă. În cadențe clișeizate, se afirmă insistent că slavii "au influențat considerabil formarea poporului român", "Influența slavă asupra noastră a fost mare", și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de statut civilizațional de pe care s-au realizat aceste schimburi și tranzacții mutual benefice: "contactul cu marile civilizații ale antichității a îmbogățit civilizația daco-getică fără a-i răpi originalitatea" (ibidem). Ambele elemente distinctive ale paradigmei rolleriane cu privire la chestiunea originii (slavizarea etnogeniei românești și antagonizarea clasială daco-romană) sunt revizuite. Schimbarea de paradigmă este observabilă încă din anii '60, sincronizându-se în deplină armonie cu distanțarea politică a statului român de sub tutelajul sovietic. Pe planul simbolic al originii, această evoluție politică s-a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
slavi, unii dintre ei "au rămas în Dacia și s-au amestecat cu daco-romanii" (p. 19), însă influența lor asupra populației autohnone a fost neglijabilă. Ființa etnică a românilor era deja plămădită. Imaginarul istoric național-comunist elaborează doctrina minimalismului slavic în etnogenia românească. Slavismul manifest exprimat de concepția socialismului imediat postbelic se transformă într-un asimilaționism autohton al slavilor, proces în care ființa etnică autohtonă absoarbe influența slavă fără să sufere mutații substanțiale de natură a altera identitatea daco-romană. În aceste circumstanțe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
imediat postbelic se transformă într-un asimilaționism autohton al slavilor, proces în care ființa etnică autohtonă absoarbe influența slavă fără să sufere mutații substanțiale de natură a altera identitatea daco-romană. În aceste circumstanțe definite de imperativul politic al de-slavizării etnogeniei românești este elaborată teoria protoromânismului, care afirmă că închegarea nucleului etnico-lingvistic al românității era practic încheiată înainte de contactul cu slavii, astfel că influența acestora a fost cu totul marginală. După ce arată că "elementele principale din care s-a constituit poporul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Roller, dacii și romanii erau repartizați în rolurile de exploatați și exploatatori ai perenei drame istorice a luptei de clasă, manualele din epoca național-comunismului mușamalizează relațiile antagoniste dintre cele două popoare hărăzite istoric a alcătui poporul român. Excluderea slavică din etnogenia românească conduce la reinstaurarea paradigmei xenopoliene a daco-romanismului. După "maximalismul slav" concretizat în prima fază, antinațională, a socialismului românesc, "revolta fondului nostru nelatin" a exploatat filonul traco-dac îngropat în "adâncimile oarecum metafizice ale sufletului românesc" (Blaga, 1921, p. 181). Continuitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie mai bună și mai frumoasă" (Almaș, 1994, p. 17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană. Atunci când sunt recunoscute, înrâuririle slavice sunt apreciate ca depuneri superficiale: Faptul că influențele slave, care se manifestă începînd cu secolul al IX-lea e.n., se altoiesc nu pe limba latină, ci pe limba
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]