96 matches
-
se realizează online pe: http://giftededu.ro/calendar-testari-2016, unde se găsesc și informații legate de nevoile copiilor supradotați și un prim punct de informare pentru părinți. Identificarea supradotării din timp este la fel de esențială că și cu orice altă direcție de excepționalitate. Părinții sunt, de obicei, primii observatori ai comportamentului de supradotare și tot ei sunt cei care pot lua decizia testării de unde și importanța observării și implicării părinților în acest process, sunt de părere specialiștii. De asemenea, copiii supradotați au risc
Testări IQ la nivel internațional pentru selecția copiilor supradotați by http://uzp.org.ro/testari-iq-la-nivel-international-pentru-selectia-copiilor-supradotati/ [Corola-blog/BlogPost/94109_a_95401]
-
suflet ale acestui neam, și pe care i-am condamnat la un anonimat nedrept. Dar aceștia, în tăcerea lor, sunt singurii care mai păstrează ființa neamului... Creștinismul face parte din normalitatea ființei românești. Dar tot el face parte și din excepționalitatea acestui neam... Cum îmi zicea mie Părintele Atanasie: „Dan Puric, avantajul meu este pușcăria!”. Numai de aici putem discuta de dimensiuni majore ale credinței, nu de la mine. Neghina-Grâu Analizând balada Toma Alimoș-spic curat de grâu românesc, eroul devine martir și
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1493617590.html [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
atipic în dezvoltarea cognitivă 4. Etape de dezvoltare (cognitivă, afectivă, socială) V. Diversitate și individualitate în populația școlară 1. Surse de diversitate în populația școlară și implicații educaționale: diferențe culturale, diferențe de gen, diferențe de statut socioeconomic, diversitate cognitivă 2. Excepționalitate și copii cu cerințe speciale: dificultăți specifice de învățare, supradotare, deficiențe senzoriale și deficiențe de comunicare 3. Tratare individualizată: principii și modalități de realizare VI. Consilierea psihopedagogică 1. Rolul consilierii psihopedagogice în procesul formativ. Domenii de aplicare 2. Caracteristicile consilierii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239572_a_240901]
-
prezentări senzaționaliste în presa (“</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân lang="ro-RO"><i>din șatra, pe marile scene</i></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân lang="ro-RO">”) care insinuează în mod eronat excepționalitatea poziției ei. Liberă și curajoasă, Vanessa lezează discursuri și viziuni dominante, fie ele gadjii sau rome. Iar ea „răspunde” încă o dată, pentru că “... este mai bine să vorbim și să nu uităm că nu eram menite să supraviețuim”<a class="sdfootnoteanc
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
supravegherea grădinii imperiale din Schönbrunn. Profesura în chimie a delegat-o fiului său Joseph Franz în 1797, predând de atunci încolo numai botanica. În anul 1809 a devenit rectorul universității. În anul 1764, savantul a fost înnobilat pentru productivitatea și excepționalitatea muncii sale de împărăteasa Maria Terezia cu titlul austriac Edler von” iar în anul 1806, cavalerul a fost ridicat la rangul de baron austriac (Freiherr) prin cea mai înaltă rezoluție a împăratului [[Francisc I al Austriei]] la Viena. Titlul de
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
este un sistem de educație alternativă. Supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, având ca element comun excepționalitatea și fiind realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate (și în condițiile unui mediu socio-familial-cultural favorizant). Copiii supradotați nu constituie un grup populațional omogen. Nu se poate vorbi de un profil
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
melancolia omului de carte, înduioșat de o dedicație pe prima pagină ori de hârtia îmbătrânită ca o femeie frumoasă. Cu adevărat, cărțile dau fiorul timpului și livromanii neștiuți pe care Constantin Stan îi găsește spre a-i descrie lasă impresia excepționalității destinelor anonime. Inși care citesc vorace aproape toată ziua și noaptea în câte trei limbi sau anonimi vorbitori de japoneză, chineză, coreeană și latină, pierduți aiurea în lume și fără a folosi ce știu, iată subiectele scoase din cotloanele realității
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
fie anticipau un gen de „convergență” economică sau chiar politică a țărilor comuniste cu cele capitaliste, fie demonstrau inevitabilitatea eșecului proiectului comunist de dezvoltare sau modernizare. Lucrările de după 1990 au urmărit numai rareori, și atunci episodic și cu titlu de „excepționalitate” (așa cum a făcut R. Inglehart în analiza sa consacrată schimbărilor intergeneraționale ale sistemelor de valori din 43 de societăți contemporane), țările postcomuniste în eșantioanele investigate și în demonstrațiile avansate despre emergența valorilor postmaterialiste. Cel mai adesea însă, în sociologia occidentală
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
propriu-zis: „Pictorul e senzorial, criticul e senzual”. Perspectivă coroborată cu o analiză a tragediei, căreia i s-ar cuveni „decorul regal”. Adică accentul pus pe regi, pentru că aceștia, ar fi cei mai purificați de „reziduuri sociale și istorice”, ilustrînd o „excepționalitate pură”. E contrazis Shaw, care, în prefața la Sfînta Ioana, îl mustră pe Shakespeare, pentru că i-ar lipsi simțul pentru „suflul istoric”, adică pentru determinarea în concret social a eroilor și evenimentelor: „Dar acesta e tocmai realismul ideal al clasicilor
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
de la bun început formele de învățămât diferențiat care se adresau, însă, nu elitelor, ci populației 6 școlare cu deficiențe mintale, senzoriale, motorii, chiar caracteriale, încadrate și acestea, conform autorilor Tiberiu Bogdan și Iulian Nica (9, p. 5), tot în categoria excepționalității. Această mentalitate specifică secolului trecut continuă să se perpetueze în contemporaneitate și este foarte evidentă, încă, și în orientarea învățământului românesc. Pentru echitate, atât copiii (creativi) cu deficiențe de ordin psihic, fizic, comportamental, cât și copiii „normali”, dotați din punct
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
mai bine cu un butoiaș de șase inch, dar ar fi mai greu de purtat. Toate aceste detalii fac parte din jocul de autentificare a detectivului. Raymond Chandler încearcă să de-romantizeze un tip literar, să-l scoată din zodia excepționalității - sau măcar a bizarului - în care s-au străduit să-l plaseze aproape toți promotorii discursului detectivistic, începând cu americanul Allan Poe și continuând, în crescendo, cu britanicul Conan Doyle și școala cvasiparanormală a acestuia. Detectivul trebuie să fie un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
potrivită cu slujba sa. Dacă e investigator particular sau amator, el trebuie să aibă destulă rutină polițistă pentru a nu se face de râs (Chandler, 1977, p. 63). Departe de a se conforma acestor cerințe, detectivii generației anterioare își cultivau excepționalitatea - ba chiar excentricitatea - cu un aer de antipatică superioritate: ei n-aveau nimic de învățat de la polițiști, tratați cu un dispreț suveran și obligați să accepte soluțiile lor extrase din fundul unor țilindri produși parcă de Houdini, maestrul magiilor extraordinare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
organizare a societății și de moduri diferite de distribuire a prosperității în societate. O caracteristică a modului de organizare a societății tradiționale - pe care societatea românească tinde să îl mențină și în prezent - este diviziunea socială dintre „normalitatea socială” și „excepționalitatea socială”. Normalitatea socială cuprinde grupurile și instituțiile structurii sociale fundamentale ale societății. „Structura socială fundamentală a societății” este legată mai curând de sistemele de distribuție legitime în societate decât de numărul de indivizi cuprinși în această structură. De exemplu, societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
gospodării, erau creștini, cetățeni etc. Dar nu toată populația era cuprinsă în structura socială fundamentală, nu toată populația reproducea aceleași caracteristici și, în consecință, nu făcea parte din „normalitatea socială”. Fiecare dintre sistemele de normalitate își avea propriile cazuri de „excepționalitate socială”. În mediul rural, în situație de excepționalitate socială se aflau țăranii fără pământ, femeile singure, cu sau fără copii, orfanii, rromii după eliberare etc. În mediul urban, în această situație se afla lumpenproletariatul, alogenii - mai ales evreii - și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
populația era cuprinsă în structura socială fundamentală, nu toată populația reproducea aceleași caracteristici și, în consecință, nu făcea parte din „normalitatea socială”. Fiecare dintre sistemele de normalitate își avea propriile cazuri de „excepționalitate socială”. În mediul rural, în situație de excepționalitate socială se aflau țăranii fără pământ, femeile singure, cu sau fără copii, orfanii, rromii după eliberare etc. În mediul urban, în această situație se afla lumpenproletariatul, alogenii - mai ales evreii - și alte grupuri. Or, problema prosperității nu se punea în
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
au fost situați cu totul în afara sistemului de distribuție a prosperității. Tranziția spontană a comunismului a corectat parțial această regulă a sistemului. Un exemplu în această privință îl reprezintă țăranii necooperativizați, proprietari de pământ din zona submontană. Excluși de la normalitate, excepționalitatea socială a acestora consta în participarea lor la o piață nereglementată care a funcționat cu succes în comunism și care putea asigura un nivel de venituri și un grad de bunăstare materială superioare, în unele cazuri, celor produse în sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
scăzute, ci în statutul social inferior, în vulnerabilitatea lor sporită în raport cu instituțiile statului și în interzicerea accesului la puterea socială și politică. Asemenea evreilor din societatea românească interbelică sau burghezilor din societatea medievală europeană, aceste grupuri sociale aflate în zona excepționalității sociale își plăteau confortul material prin renunțarea la alte componente ale prosperității, precum lipsa de securitate socială, prestigiul scăzut și accesul interzis sau limitat la puterea politică. În mai mare măsură decât oricare alt tip de societate, societatea comunistă a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
scăzut și accesul interzis sau limitat la puterea politică. În mai mare măsură decât oricare alt tip de societate, societatea comunistă a condiționat accesul la prosperitate de participarea la sistemul normal de distribuție în societate. Iar în acele zone ale excepționalității sociale în care tranziția spontană nu a produs nici un fel de compensare -, de pildă în cazul bătrânilor din mediul rural, al orfanilor etc. - deprivarea a luat, la rândul ei, forme excepționale. Tranziția postcomunistă a reprodus o bună parte a caracteristicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
noul sistem de normalitate socială al societății postcomuniste este tocmai faptul că marea majoritatea a populației - cele mai mari grupuri sociale - rămâne în afara structurii sociale fundamentale. Țăranii, proletariatul industrial și pensionarii (o altă formă a proletariatului industrial) sunt împinși către excepționalitate socială. Cu atât mai mult devin excepționali social grupurile sociale situate oricum în afara normalității, aproape indiferent de tipul de normalitate utilizat: femeile singure și orfanii, bolnavii psihic, deținuții, familiile monoparentale, persoanele fără proprietate, minoritățile sexuale și minoritățile politice etc. Or
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
minoritățile politice etc. Or, tocmai acest tip de distribuție a prosperității în societate este radical respins de societatea occidentală, al cărei principiu de organizare este tocmai acela de a reduce diferențele de prosperitate dintre grupurile normalității sociale și cele ale excepționalității sociale. Dezvoltarea, după al doilea război mondial, într-un ritm excepțional a sistemelor de asigurări sociale, de asistență socială și de inserție socială bazate pe acceptarea diferențelor sociale, culturale, religioase și de aproape orice altă natură ce caracterizează grupurile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
normalitatea socială. Ramuri întregi ale economiei societăților dezvoltate - precum serviciile comunale, sistemul de sănătate, sistemul de asigurări sociale, turismul etc. - depind de prosperitatea asigurată acestei categorii. Exact invers, populația de vârsta a treia ocupă în societatea postcomunistă o poziție de excepționalitate socială, tradusă, pe de o parte, prin faptul că scăderea veniturilor acestei categorii este considerată resursă de reformă sau dezvoltare economică; iar pe de altă parte, prin dezvoltarea unei ideologii cu totul speciale a inutilității sociale a acestei categorii, ba
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
1,2% de manageri autohtoni și de 11,7% de capitalul străin (Eyak, Szelenyi și Townley, 2001, pp. 188-191). Ceea ce dovedește că cel puțin unele dintre premisele concepției cotidiene dominante pot fi puse, cu succes, la îndoială. Invers, în ceea ce privește România, excepționalitatea ei este, cel mai adesea, justificată prin simpla asociere a acesteia unui mai larg spațiu excepțional, cel al Estului - Huntington ar spune „al ortodoxiei” -, care mai cuprinde Bulgaria, Iugoslavia, Rusia și restul spațiului CSI. Abordarea ideologică a capitalismului postcomunist Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
împotriva interesului politic prioritar, cel al tranziției către capitalism. Și așa cum Lenin considera că înșiși proletarii se pot opune comunismului, intelectualii români sunt și ei gata să argumenteze că înșiși capitaliștii se pot opune capitalismului, și de la această teză a excepționalității provine agresivitatea lor în raport cu noua clasă a capitaliștilor români. Probabil că cel mai puternic test de consistență al ideologiei dominante în materie de capitalism postcomunist în România este abordarea pseudo academică a problematicii corupției. Toată lumea, începând cu opinia publică și
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
legitimat"197. Nimic mai adevărat. Dar această "răstălmăcire" freudiană a "salvării" prin întoarcerea la condiția animalică nu sugerează oare ireversibila disoluție a universului tragic, de vreme ce tragedia e și "o lume a eroilor excepționali și a deznodământului catastrofic"? În ce constă excepționalitatea eroilor lovinescieni? Și ce "catastrofă" le pecetluiește destinul? Înainte de a da un răspuns trebuie să mai precizez că, în orice tragedie, dezvoltarea "intrigii", conflictul dramatic se manifestă ca "recunoaștere" (anagnorisis), ca o răsturnare spectaculoasă ce face trecerea de la inocență la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se găsește în mod sigur în teritoriu: nimicul care mobilează cu certitudine universul homelessului. Conduita poetică bazată pe gesturile săracului are astfel particularitatea de a atrage atenția asupra unui mediu și asupra "puterilor" lui. Dacă inventivitatea vorbește despre poet și excepționalitatea lui, "conservatorismul", "agoniseala", "măsurarea" vorbesc despre abundența și disponibilitatea teritoriului. Altfel spus, sărăcia a operat în miezul carierei poetice o deplasare de accent dinspre om spre materie. În sfârșit, al treilea caz. În eseul lui Jean Paulhan despre dispariția retoricii
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]