358 matches
-
lor "fragil", de fragment, menit a irita cultul sistemului, sintezei, "globalizării" nu o dată redundante: Trecerile prea bruște pot omorî luciditatea. Nici o ordine prestabilită, nici un plan serios în aceste prime fragmente de scris liber; priveam lumea din jur și o comentam exclamativ, condus doar de sentimentul pur". Factura lor morală justifică astfel epitetul "indirect": "Jurnalul indirect aspiră să fie jurnalul românului anonim, obligat la tăcere decenii la rînd, dar care încearcă să-și regăsească respirația normală, după ce a suportat "anii ciumei"". Altminteri
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
familiarizat cu poezia Constanței Buzea..." (p. 31). E drept că avem de-a face și cu o captatio...a cititorului, dar acest lucru nu schimbă cu nimic "filosofia" lecturii. Cum spuneam, Daniel Cristea Enache este un critic meditativ, dubitativ și... exclamativ. Iar prin acestea textele sale capătă vivacitate și savoare. Deși este unul dintre cei mai esteți critici ai momentului, e în același timp la curent cu tot ceea ce se întâmplă în pitoreasca viață literară românească. La curent, cu existența găștilor
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
din mâncărurile penale ale băștinașilor” (alpinet.org); „sunt cei mai penali la partea de dans... ăla e dans, mă?!” (fanclub.ro); „Sunteți penali că puneți așa prețuri mari!” (atexpc.ro); “ești penal...” (forum.softnews.ro) etc. Cuvîntul e folosit uneori exclamativ - „Penal!” (price.ro) - și adesea adverbial: “Cu softul lui se vede penal” (price.ro); “forumul îmi merge așa de penal încât nici nu-l mai vizitez” (computergames.ro). Adjectivul e supus gradației, intensificării, realizate cu mijloace standard sau familiare: “asta
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
vicios. Limba de lemn divulgă o conștiință vidă. Violent contrastante cu semidoctismul ( orientat) al politicienilor actuali, ni se înfățișează memoriile de închisoare ale lui Cesianu: "Ce oameni politici am avut O comparație cu liderii politici actuali ridiculă, neavenită". Concluzia este exclamativă în amara-i stupoare.
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
mort efectul cumulativ e "extraordinar" (p. 203), Pescarul Amin are "o formidabilă deschidere simbolică" (p. 205) și un final "magistral", care merită citat, "oricare alt comentariu fiind de prisos" (p. 207). Rezultatul nu poate fi decât o repovestire rezumativă, punctată exclamativ, căci nu se poate face critică literară cu convingerea că "orice comentariu e de prisos". Concluzia exegetului e că temele și motivele povestirilor voiculesciene "sunt variate", arta prozatorului e "extraordinară", iar subiectele "senzaționale sau banale". Cu astfel de aprecieri critica
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
generozitatea sa față de țară. Ce simplă-i, Doamne, normalitatea asta! Păcat că nu se intră în ea la timp... Să vezi imagini de la Târgul de carte "Gaudeamus" unde majorității vizitatorilor li se înțepenea mâna și mintea la vederea prețurilor, deși, exclamativ și fericit, domnul Prim-ministru anunțase o creștere economică în 2004, încât pe Haralampy îl apucase declamatul propriei creații în fața familiilor noastre reunite: Cât e creșterea de mare, Nici în PIB nu mă mai doare... Emoționată, soacră-sa, într-o
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
ex.) comentează de parcă ar fi vorba despre propriul corespondent, ne emoționează. Cam tot la același nivel emoțional-adrenalinic suntem și când, dimineața, vedem flăcăi viguros-atletici prezentând emisiuni vesel-informativ-distractive emanate dintr-un confort insipid remarcabil. Remarcabil, fiindcă prietenul Haralampy chiar îmi zice exclamativ: -Ay, Doamne, ce brațe de halterofili au feciorii aceștia! Domnu', dumeatale chiar crezi că a fi penibil e simplu, mai ales la televiziune ? Ia privește la România 1: doi flăcăiași vânjoși 2), "scăpați" în studio și crezându-se în mare
O factură și niște ghiveciuri by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12317_a_13642]
-
Televiziunea budapestană Duna Tv, dar nu apărea decât o singură imagine mai clară reprezentându-l pe Mateiaș Gâscarul făcându-i complice cu ochiul lui Gheorghe Funar. Păcat! Despre știrea-sinteză pusă la dispoziția televiziunilor, prietenul Haralampy a comentat a doua zi exclamativ (dar despre ce nu comentează el ?): -Măi, frate! Parcă-ar fi o reproducere cubisto-suprarealistă, executată de un plastician în stare de beție, după Maja nudă de Goya, corcită cu Girafa în flăcări de Dali, pregătindu-se să înfulece oarece din
Jocuri noi pe o temă veche by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13015_a_14340]
-
în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori interogativa, alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori interogativa, alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
titlu de un senzațional ieftin: Fluierături în biserică. Citind cartea, recitim de fapt cele mai semnificative texte scrise pe parcursul a 30 de ani. Înainte de toate, retrăim emoția descoperirii tânărului poet de către Ștefan Bănulescu și ceilalți scriitori de la revista Luceafărul. Frazele exclamative ale lui Ilie Constantin din 1969 evocă foarte bine momentul: "La începutul lunii octombrie am avut bucuria de a citi versurile unui talent ieșit din comun s...ț. Este vorba de un elev din Bărăgan, Mircea Dinescu, a cărui maturitate
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
neuitat -, Peeperkorn, care farmecă asistența numind pur și simplu situațiile cunoscute de toată lumea. Enunțurile sale creează parcă acele situații, care altfel s-ar fi reflectat difuz în conștiința martorilor. Petre Țuțea seamănă cu Peeperkorn, cu deosebirea că gândirea sa este exclamativă, nu enunțiativă. Filosoful nu analizează, nu interpretează, nu demonstrează, ci exclamă. Exclamațiile lui crează pentru câte o clipă iluzia că existența are un sens. 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, cu o prefață de Gabriel Liiceanu, ediția a
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
de farmec, lungă de vreo 30 de pagini, evocă un tînăr pastor german răzvrătit împotriva ocupantului și devenirea să, înfruntarea cu Napoleon, condamnarea la moarte și, apoi, sinuciderea iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur, în atmosferă exclamativa a romantismului. După care, își reia descrierile plate despre Praga, Moravia toată, în care poate doar episodul Ian Hus, ereticul protestant condamnat la moarte de popa, iese întrucîtva din canon. Și, apoi, brusc reanimat, aflăm capitolul intitulat " Femei vagabonde în
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
tomul, Litera M, 1965-1968, sînt înregistrate mai multe; de exemplu marfă bună "se spune, depreciativ, despre un om șmecher sau imoral"). Oricum, evoluția semantică - explicabilă poate și prin elipsă (din marfă bună) - e marcată de obicei de o intonație specifică, exclamativă. Între construcțiile în care apare cuvîntul, să amintim structura marfă de... (tipul minune de...) - "Marfă de știre!" (EZ, 2315, 2000, 10) și mai ales tiparul superlativ dezvoltat rapid în ultima vreme, bazat pe repetarea cuvîntului: "P. s-a mai lăudat
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
expresiv scrie Al. Cistelecan, "consemnativ", prevalând "decorul", imaginea plastică a unor "locuri", precum Balcicul. Poetul procedează acum la "un turism extatic", certificând un deficit de inventivitate, repetându-se, devenind redundant. Se conturează astfel, fără mari surprize, "o Grecie preponderent orizontală, exclamativă și feerică", "o excursie interjecțională", iar apa devine o "apă paradisiacă". S-ar putea cita încă multe fericite formule prin care Al. Cistelecan califică aceste poeme finale, ilustrând "mai mult o producție conceptuală", pledând "cauza clasicității", ca și concentratele comentarii
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
convinși că tu, cititor, nu mai poți de curiozitate să știi ce-au mîncat și cum a decurs digestia, ce-au visat azi noapte-n vis, buletinul meteo al unor zile anodine, lista lor de lecturi cu comentarii didactice sau exclamative. Exista și literați (ocoliți cu prudență de cei fripți) care-și alimentează jurnalul cu discuții întîmplătoare, consemnează dialoguri între colegi, colportează indiscreții și a doua zi, pac la gazetă cu satisfacția "las'că v-am aranjat eu în ochii posterității
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
sînt mult mai puține la Barbu, deși mediul le e, în realitate, foarte favorabil. La Preda, în schimb, frecvența injuriilor e mult mai mare; totuși acestea sînt, ca în vorbire, desemantizate, automatizate, avînd valoarea unui alt act de limbaj (sînt exclamative, folosite pentru a alunga, a schimba vorba) etc. Imaginea e mai realistă, dar tocmai de aceea mai puțin gustată de cititori. Revenind în planul politic, constatăm că strategia periculoasă e cea a dublului discurs: violențe inimaginabile - insulte, injurii, atacuri la
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
ŤVegheť, pleacă de la un vers al lui Giuseppe Ungaretti: ŤCara, lontana come in uno specchioť, îngânându-l pe vreo 40 de stihuri sâcâitor de vorbărețe... ŤÎn zoriť (devenită, prin antologii : ŤApune Lunať), e o poezie Ťde notațieť, ușor pretențioasă și exclamativă. Am fost tentat să elimin ultimul distih, stimabil: ŤSoarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adâncuri.ť, din cauza acelui atribut, Ťroșuť, care putea fi luat drept o glorificare a comunismului, al cărui Ťsoare roșuť ar fi suit peste
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Cântecul Sirenelor" și am redus-o cu două treimi; ea e cuprinsă în Amnios (editura Paralela 45, 2006) - cea mai riguroasă antologie a mea, la ora actuală. "Versuri pentru un tânăr" este un soi de dublet la "Douăzeci de ani", exclamativ și neconvingător - fruct obișnuit al voinței de a scrie, ca multe altele din întâia mea viață, de până la 34 de ani... Prozaica "Pe macara" și retoricul "Vas în furtună" sunt piese realist-socialiste, insignifiante. Ecoul din Leopardi "Valuri spre lună" îmi
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
nu e de mirare că a adus cu sine o serie de construcții specifice; adaptate în română într-un mod care, cum se vede, nu este încă întru totul acceptat. Cea mai lipsită de ambiguități ar fi exprimarea eliptică și exclamativă, cu intonația de rigoare: Scuze!
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
Da' ce ai, soro? L-ai prins cu flagrantu' gol?, s-a minunat întrebătoarea. - M-a inervat unu', dragă! Un jegos cu barbă flendurită care se tot gudura pe lângă mine la expoziție... Și le-a povestit toată tărășenia încheind-o exclamativ: - Un rahat cu barbă, ce să vă mai spun! Sigur că povestea s-a aflat rapid, distribuită pe toată scara, ornamentată în plus de către vecină cu înfloriturile de senzație necesare cum că pitecantropul ăla ar fi pi-păit-o pe la sâni pe
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
Ion Creangă" al Academiei Române. Să-l localizeze, apoi, în actualitatea literară, ca pe unul dintre redactorii serioasei, dar mai puțin vizibilei, reviste Caiete critice. Și ce altceva? După primele entuziasme, după o parcurgere în viteza impusă de curiozitate, după notele exclamative de pe manșeta cărții, s-ar cuveni să facem o jumătate de pas înapoi și să discutăm volumul de la o distanță prielnică relativizărilor și clarificărilor. Se va putea limpezi, în felul acesta, conturul romanului, cu bunele și cu relele lui, dincolo de
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
aceea, nota elegiacă este mai profundă în poezia lui George Coșbuc. La baza ei stă convingerea - rod al unei adânci meditații - că totul în lume are un început și un sfârșit, indiferent dacă ne convine sau ne îndurerează. După versurile exclamative, simbolizând fericirea și bucuria de a trăi într-un ras imposibil de întâlnit în altă parte: ,, Cât de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu! Ca o virgină Cu umblet drag, cu chip iubit. Aș vrea să plâng de fericit, Că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din a uita). Interjecția are și varianta fonetică ușchea: "Ușchea, zice. Fetele sânt speriate și se retrag val-vîrtej" (Zig-zag, 32, 1992). Din a (se) ușchi s-a format, firesc, ușcheală ("plecare, fugă"); substantivul nume de acțiune e folosit mai ales exclamativ, cu valoare de interjecție, echivalent deci cu ușchi!, în formele ușcheală! sau ușcheala! ("pleacă, fugi!"): "Tu ești tânără, și soarele e sus pe cer. Hai, ușcheala" (Răzvan Petrescu, Grădina de vară, 1989, p. 148).
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
invenție. Gândiți-vă doar cât de frumos sună: Inventarea Americii! Gândiți-vă câte sensuri se ascund în spatele acestei sintagme! Câtă aglomerare de speranțe, gânduri și iluzii! Cântă voință de a aduce Paradisul pe Pământ! La noi, întrebarea (scormonitoare, ajutătoare, politicoasă, exclamativă, derutantă, parșivă, insinuantă și de toate celelalte feluri imaginabile) e înlocuită, de regulă, de abordarea abruptă, de acuzația agresivă, cu degetul arătător. Un poet care nu-mi place și nu mi-a plăcut niciodată, Marin Sorescu, a scris câteva versuri
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]