445 matches
-
râdea amar de propria înfrângere, din disperare. La început însemnând tinerețea în cadrul Cercului de la Sibiu, când citea în grup Enuresis nocturna, făcându-i pe ceilalți să se tăvălească de râs. Iar mai apoi e perioada tuturor interdicțiilor, de după detenție și excomunicare din centrul vieții culturale, unde trebuia să se afle de drept. Eșecul a venit, paradoxal, din excepționala lui inteligență sigură de sine, tăioasă, neiertătoare. Lăsată să funcționeze liber, l-a transformat în victimă, l-a pus în conflict cu puterea
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
platonico-iudaice, veterotestamentare, asupra dumnezeirii, una acorporală și nonvizuală, creștinismul oriental și-a însușit cu o anume vehemență, de cîteva ori de-a dreptul fundamentalist și belicos, interdicția decalogului în ceea ce privește ,,chipul cioplit”. Chiar și numai distrugerea sălbatică a imaginilor, șirul de excomunicări și dezbaterile fără sfîrșit pe tema imaginii din vremea lui Leon al III-lea Isaurul și a urmașilor sînt suficiente și convingătoare. Pe celălalt versant european, pe cel apusean, lucrurile stăteau puțin mai altfel. Moștenitor direct al unui aristotelism generic
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
ieșit din incubatoarele teoretice și universitare, încălzite la roșu, în care fuseseră vîrîte, la noi, ouăle conceptului de postmodernism. Am constatat cu stupoare că devenise un Ť must ť ideologic și un criteriu de promovare socială, ba chiar temeiul unor excomunicări (prin manualele de literatură atît de abuziv de subiective). Și mi s-a explicat, mai tîrziu, că în cutare nefericită provincine încă nerestituită României, a fi postmodern înseamnă a fi un bun român sau a te demarca de clasa ignarilor
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
ale perioadei de clandestinitate a partidului) și cu prietenii lor despre istoria comunismului intern și internațional. Am crescut într-o familie pentru care Războiul Civil Spaniol, saga lumii comuniste, ascensiunea nazismului, procesele-mascaradă și epurările de la Moscova, pactul Molotov-Ribbentrop, Cominternul, Cominformul, excomunicarea lui Tito, liderul Partidului Comunist Iugoslav, moartea lui Stalin, în martie 1953, denunțarea de către Hrusciov, în 1956, a «cultului personalității», revoluția maghiară și multe alte capitole din istoria secolului al douăzecilea și a leninismului internaționalist constituiau amintiri personale. Mi-am
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
Început să se-nfiripe prin mijlocirea acelora care Învățau «altceva»” (Eusebiu, Istoria bisericească 3,32,7-8). Iudaismul antic nu socotea drept importantă unitatea Învățăturii, ci mai degrabă felul de a trăi În particular și În societate. Cu toate acestea, practica „excomunicarea”, adică expulzarea din sinagogă (minim). Pentru creștini În schimb era importantă atât Împărtășirea aceleiași Învățături - ca și sistem socio-cultural ce implica o sinteză și o atestare a apartenenței și crezului creștin În lume și În timp - cât și felul de
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
comunitățile creștine, la persecuție, la mituirea străjerilor pentru a putea obține eliberarea sau a-i putea vizita pe cei Întemnițați, la disprețuirea morții pentru afirmarea credinței, la Învățătura despre nemurire, la simțul fraternității, la punerea În comun a bunurilor, la excomunicare etc. (Moartea Pelegrinului). Aceeași cunoaștere o vădește și Celsus care scrie o lucrare Împotriva lor și nu Împotriva iudeilor, În cea dea doua jumătate a secolului al II-lea. Lucrarea, probabil scrisă la Roma, trebuie că era destul de răspândită Între
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
trebuia să fie cea a unui eretic. Și astfel, întrucît implicațiile religioase ale certei universaliilor făcuseră ca dezbaterea logică să devină pînă la urmă o discordie teologică, consecințele ei omenești au fost unele cu adevărat drastice: acuzații de erezie, condamnări, excomunicări și cariere compromise. Nici Pierre Abélard, autorul majorității textelor din ediția bilingvă a cărții apărute în acest an la Polirom - Comentarii la Porfir. Despre universalii -, nu a avut o soartă mai bună. Sinodul de la Saens din 1141 i-a condamnat
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
tapet, era suficientă o derizorie recidiva a inculpatului". Regretabil, unii din comilitonii ostatecului au interpretat cu rigiditate textul de "cedare" ce i-a fost smuls cu forța și, pasînd pe un drum analog celui urmat de suprarealiștii "ortodocși", care împărțeau excomunicări în dreapta și-n stînga, au lansat consemnul că nimeni nu se cade să-i mai vorbească. Astfel, S. Damian își amintește cum Dumitru Tepeneag a evitat, în chip ostentativ, a-l întîlni pe proaspătul imigrant, pe peronul gării din Heidelberg
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
științei, iar tot ce e final și transcendent privește sensul vieții și morala, ascultînd de prerogativele religiei. Cînd unul dintre vecini caută să-și extindă puterile asupra celuilalt, conflictul ivit nu poate fi adjudecat în favoarea vreunei părți. Deznodămîntul stă în excomunicări reciproce, dar silueta unui adevăr triumfînd din încleștare nu apare defel. În acest caz, adevărul nu e nici la mijloc și nici pretutindeni, ci e rupt în două sub forma unor concepții juxtapuse. Ori le accepți pe amîndouă ca pe
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
în jurul anilor 1300, li s-a datorat, după tradiția orală reafirmată de istorici precum Gh. Brătianu și Ștefan Papacostea, și acel Basarab întemeietorul a fost un personaj real, dintr-o spiță de șef cuman. Oricum, de pe atunci începe, în Transilvania, excomunicarea de la drepturi egale a românilor, datorită ortodoxiei lor creștine și a refuzului catolicizării (poate chiar a asimilării maghiare). Și la fel, datorită unei plecări din Maramureșul transilvan, se petrece și întemeierea principatului Moldovei, de la Dragoș la Bogdăneștii Mușatini. Venind vorba
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
prezent, cînd ,,variația de judecată" e impusă nu doar de ,,mutația valorilor estetice" și a ,,sensibilității", ci și de dereglarea lor, de-atîtea ori gravă pînă la pulverizare, produsă de un sistem politic aberant, clădit pe cenzură și pe autocenzură, pe excomunicări și celebrări cu o motivație extraestetică, pe tendenționism ideologic și propagandistic? E clar pentru orice conștiință integră că revizuirile sînt, în momentul de față, ca să zicem așa, dublu necesare. O dată pentru a marca translația în timp a sensibilității receptoare, ce-
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
Împreună, ei au ales să înfrunte greutățile unui exil care a durat cinci decenii. 24. Nunta Principesei Ana de Bourbon-Parma cu Regele Mihai I al României a avut loc în exil, la Atena, în ziua de 10 iunie 1948. Datorită excomunicării viitoarei regine din Biserica Catolică, niciuna dintre rudele sale catolice nu a luat parte la căsătorie. 25. Regina Ana a fost căsătorită cu Regele Mihai I al României timp de 68 de ani. 26. Regina Ana are împreună cu Regele Mihai
Programul funeraliilor Reginei Ana a României [Corola-blog/BlogPost/92653_a_93945]
-
Domnului" (I Corinteni XI, 29). Acestui răspuns trebuie, la rândul său, să i se dea o replică pentru că, de fapt, acesta ridică mai multe probleme decât cele pe care le rezolvă. Mai întâi, chiar dacă a fost adevărat ca, de facto, excomunicarea laicilor și-a avut originea în această mântuitoare temere și în acest sentiment de nevrednicie, ea nu mai este valabilă astăzi. Pentru că, dacă ar fi așa, cei care nu primesc Sfânta Împărtășanie ar putea, în cele din urmă, să se
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
pentru a - fi tăiate și aruncate în foc (Ioan XV, 1-6). Ideea aceasta era atât de vie și de puternică în antichitatea creștină, încât credincioșii care nu participau la serviciul euharistic erau considerați ca excluzându-se singuri din comunitatea bisericească (excomunicare). De ce? Pentru că, de fapt, unitatea Bisericii în pluralitatea membrilor ei se atinge în punctul ei culminant, manifestându-se în mod vizibil tocmai in timpul sinaxei euharistice, întâi prin unitatea de credință (Efes. IV, 5), mărturisită în simbol (crez), iar apoi
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
s-a întâmplat în era post-decembristă, sub directoratul lui Nicolae Manolescu și cu o redacție în mare măsură nouă este mai bine cunoscut. O perioadă am acordat prima atenție recuperărilor, după ce multă vreme literatura română a avut parte de interziceri, excomunicări, ștergeri din controale ale scriitorilor exilați sau arestați. Am publicat masiv documente, memorii, jurnale înainte interzise, corespondență necunoscută, am reluat în integritate texte altădată mutilate de cenzură. Suntem primii, între altele, care am publicat un fragment substanțial din închisoarea noastră
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
academicienilor mai sus menționați. Așadar un impresionant front antiblagian, cel mai puternic, întrucît regimul comunist, trecîndu-l la index pe filosoful "idealist" și "reacționar", n-a produs prilejul unei discuții cît de cît mulțumitoare asupra sa. S-a mulțumit cu o excomunicare grăbită, fără pompa unei execuții, pentru care i-ar fi lipsit numele sonore, prohibite și ele, într-un domeniu patronat de inchizitorialul C.I. Gulian, corespondent în filosofie al lui M. Roller și I. Vitner din zonele istoriei și literaturii. O
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
la urma-urmei, cu ce este de vină copilul, cui să-i semene, dacă nu lui bunică-su și lui tac-su, care s-au comportat la viața lor ca doi tăurași comunali lipsiți de rușine... Am fost înspăimântat de ideea excomunicării mele din sat. Aș fi suportat greu lipsa muzicii brotăcești. Chiar mă gândisem dacă nu este posibil să merg la pârâu, să prind câțiva coriști brotaci pe care, în secret, să-i iau cu mine la oraș. Pentru asta aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în mirările acestei provocări doctrinare. Mă gândesc, de pildă, la înființarea unui cimitir pentru cei cărora Dumnezeu le-a aprobat amintita demisie. Dar, privind lucrurile cu realism, mai cred că, de îndată ce voi propune acest proiect, maica stareță nu va hotărî excomunicarea mea, ci, preventiv, pentru a nu răspândi în lume molima sectară a demisiei din funcția de om, mă va interna, pe termen nelimitat, într-un balamuc puțin mai restrâns decât lumea noastră reală... Altfel, toate-s vechi și nouă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un efort considerabil, ni-i putem imagina pe bieții suverani pontifi cu chipurile contorsionate de groază la vederea unui asemenea rătăcit, anticipând teribilele tablouri ale lui Francis Bacon. În fine, în 693, la Conciliul de la Toledo, s-a luat decizia excomunicării celor vinovați de tentativă de suicid. Începând de atunci, lumea creștină europeană avea să privească sinuciderea ca pe un păcat capital, refuzându-i nefericitului orice posibilitate de redempțiune (să ne amintim, de pildă, descrierile dantești din Cântul al XIII-lea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în paginile aceleiași reviste pe același Mirmilo, de această dată criticând, la fel de vehement, opțiunea de a fi incinerată a "d-nei Davidescu", "membră în societatea ortodoxă a doamnelor române". Erau aspru mustrați preoții ortodocși care au oficiat serviciul religios, cerându-se excomunicarea acestor și, implicit, anatemizarea lor96. Corelând aceste intervenții cu articolul lui Arghezi ce îl menționa pe arhimandrit ca având, alături de Dionisie Lungu, o atitudine anticremaționistă, care i-a produs o serie de neplăceri, am fi înclinați să-i atribuim paternitatea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pleca, Îi zise lui Alatriste, după ce Îl privi de parcă abia atunci Își amintise de prezența lui. Căpitanul se uită la el, uimit. — Liber? — E un fel de-a zice, nuanță lucrurile fray Emilio Bocanegra, cu un zâmbet ce părea o excomunicare. Porți În spate povara trădării dumitale și a blestemelor noastre. — Nu mă stingheresc prea mult greutățile astea... Alatriste Își mută privirile de la unul la altul, suspicios. E adevărat că pot pleca așa, pur și simplu? — Ți-am zis doar. Mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a vorbi despre cruzimea războaielor religioase și a crimelor înfăptuite de Inchiziție -, sublinind rapacitatea clerului înalt. În ceea ce privește egalitatea bărbatului cu femeia, contesa are un răspuns diplomatic: femeia este egală cu bărbatul și diferită. Acest „diferită” pare să o salveze de la excomunicare, însă contesa nu se lasă și-i dă înainte cu sense and sensibility disociind malițios punctele slabe ale femeii, simțirea având drept organ nobil inima, de cele slabe ale bărbatului, care se plasează într-un organ mai puțin nobil de la
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
dar mai ales inactualitatea și desincronizarea sa. Rămasă cel puțin cu cinci decenii în urmă, într-o fază călinescian-impresionistă, total desuetă". Chiar voindu-se „teoretician", „ideolog", s-ar fi cuvenit, socotim, ca Adrian Marino să admită complementaritatea domeniilor, în locul unei excomunicări de principiu. Neacceptînd o conviețuire mai mult decît firească, proclama voința sa de a se despărți „definitiv, de o tradiție critică perimată, de întreg beletrismul și impresionismul criticii impresioniste; de pretinsa (sic!) «critică de întîmpinare» și de a combate toate
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
teme: 1. Încercarea de a defini cenzura și autocenzura. 2. Cenzura teologico-religioasă. 3. Procesele literare. 4. Experiențele personale în acest domeniu. 1. Cum se pot defini cenzura și autocenzura? Cenzura este o interdicție, o negație, o condamnare, o reprobare, o excomunicare, iar simbolul este «foarfeca». Cenzura este Răul concret de fiecare zi, iar cei care îl contrazic sunt mereu în căutarea lui «unde malum?» (Unde se ascunde Răul?), evocat de Paul Ricoeur. Autocenzura este o ascundere, o teamă, o refulare conștientă
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
Hackerii din cadrul grupului Anonymous au revendicat luni un nou atac informatic asupra paginii de Internet a Vaticanului. Este vorba despre al doilea atac în cinci zile. "Toți Anonymous așteaptă cu nerăbdare o excomunicare oficială în piața publică", se arată în declarația în italiană care circulă online. Nu doar site-ul Vaticanului a fost atacat, ci și Radio Vatican. Cei de la Anonymous au piratat baza de date a acestuia și au postat online o
Anonymous atacă din nou Vaticanul. Vezi ce mesaje au lăsat hackerii () [Corola-journal/Journalistic/58580_a_59905]