47 matches
-
aici și acum, va conduce la Adevăr și prin Adevăr vom dobândi Viața veșnică. În acest caz, el relevă sufletul nostru divin, reîntregirea sa în atribute și valori, căci doar redobândindu-ne sufletele putem accede la eternitate. Altfel spus, Adevărul expiază sfera dialecticii iar orice încercare de definire intelectualistă a conceptului eșuează lamentabil. Acesta este dincolo de ceea ce putem percepe cu acest embrion de suflet. Vom putea afla Adevărul doar prin urmarea drumului lui Hristos, trăind drama lui cosmică la nivel psihologic
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDIȚIA A II-A, 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1475038607.html [Corola-blog/BlogPost/379396_a_380725]
-
poporul român a trăit-o nu departe de ei. Fiind alcătuită în mod bilingv - în franceză și română, poemele cărții de față sunt considerate de prefațatorii antenumiți ca ușor laconice dar de o mare putere expresivă și, într-adevăr, poeta expiază artistic prin actul rememorării suferințele trăite în România, țara ei natală, și încă o dată prin aducere-aminte, în Franța drept țară de adopție. Cât timp discriminările de orice soi fac victime chiar și în țările așa-zis elevate precum Anglia, Franța
„DOLOR” DE ANGELA NACHE-MAMIER (SUFERINŢELE ALTRUISTULUI). LIVIU OIFILEANU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Liviu_oifileanu_dolor_de_angela_nache_mamier_suferintele_altruistului_.html [Corola-blog/BlogPost/350953_a_352282]
-
se Îngăduie să o facă pe trompetistul. }n acel cimitir sobru, pătruns de un fior mistic spontan, Belbo prelungește Îndelung nota finală Într-un fel de expirație expiatorie. Ar vrea să rămână agățat pentru totdeauna de acea notă muzicală, să expieze odată cu aceasta, intuind că s-a identificat, poate pentru o clipă, fie chiar și Înlocuind pe altcineva, cu ceea ce Lacan numește „l’objet d’amour“. În mod paradoxal, pe mai multe pagini, Însuși Lacan descrie o trompetă extrasă din textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
București, nu la Târgoviște. Un corp de armată turcească stătea la Giurgiu, gata să treacă totul sub sabie. Mustafa Aga le declara boierilor că sunt responsabili pentru Brâncoveanu, iar pe negustori [î ]i făcu responsabili pentru boieri. Cantacuzineștii și-au expiat greu complicitatea lor. E adevărat că urmară pe tron" pentru prea puțin timp, dar plătiră cu capetele ambiția lor. De origine din Franța, rămași în urma Cruciatelor în Constantinopol, unde-au ajuns la cele mai înalte demnități, reduși sub turci la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ori pe strada Alecsandri și a sângerat În tăcere, pentru a nu atrage atenția soldaților), a descris ceea ce a văzut pe stradă: „Soldați care treceau pe stradă și vedeau evrei În agonie Îi străpungeau cu baionetele... văzând cum În fața mea expie persoane, unele cunoscute, de pildă: un evreu având decorația «Bărbăție și credință» pe piept... cu toracele distrus de gloanțe, Își săvârșea zilele ca un câine, pe o ladă de gunoi”. La anchetă, Leahu XE "Leahu, Gheorghe" și-a adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
i-au ajutat în procesul scrierii. Corespondența din perioada 1946-1949 constituie un document de o extremă cruzime, în care meditația mai largă asupra artei scrisului e condimentată cu veritabile izbucniri autonegatoare. Scrisul este un chin, un sacrificiu ritualic, o pedeapsă expiată în fața unui cititor (Hamish Hamilton) cel puțin la fel de nemilos ca și expeditorul. Fie că e vorba de Hollywood, asupra căruia aruncă săgeți veninoase și recipiente cu pucioasă („Trei ani la Hollywood lasă urme. Felul meu de a scrie presupune o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
imaginație și inspirație. Aplicația să, la nivelul poeticii textuale, este constituită de poemul epic Milton (1804-1808)197. Aici, figură paradigmatica este Los, care, ca arhetip al poeziei, devine Blake însuși, apt, astfel, de a-l ajuta pe Milton să-și expieze păcatele artistice și spirituale. Astfel, Los/Blake reprezintă, simultan, unul dintre cele două personaje centrale ale poemului, dar și creatorul propriu-zis al acestuia. Într-o schemă carteziana, el dobândește ipostază de res cogitans și, de vreme ce acțiunea este filtrată constant de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of Poetic Genius / Who is the eternal all-protecting Divine Humanity / To whom be Glory & Power & Dominion Evermore Amen" (E: 107-108). J.R. Watson remarcă: "Potrivit lui Blake, problema lui Milton era o încredere exagerată în rațiune" (1985, p. 104). Pentru a-și expia păcatele spirituale, Milton este forțat să se întoarcă în universul material ("moartea eternă"), generator de amărăciune și de confuzie. Starea de "non-anihilare" evocata este condiția decăzuta a artistului care nu și-a abandonat ego-ul și care, drept urmare, nu s-a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nu ar trimite sau nu ar Îngădui În viața noas‑ tră Încercări, boli sau necazuri dacă ele nu ar avea puterea de a ne mântui de veșnicele chinuri ale iadului. Nu toate pătimirile sunt folositoare pentru suflet, nu toate sunt expia‑ toare, nu toate Înalță și conduc la Împărăția cerurilor, ci doar acelea care sunt răbdate Îndelung, cu mulțumire, cu nădejde În Dumnezeu și fără de cârtire. Ruediger Dahlke Încearcă - așa cum reiese din cartea sa26 și așa cum remarcă și editorii acesteia - să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
individ uman posibilitatea perfectibilității și temeiul libertății în conviețuirea cu semenii. Ca atare, în raport cu dreptatea, fiecare este judecat individual și tot astfel recompensat sau sancționat 19, de un zeu milostiv, dispus să ierte pe cel care își recunoaște și-și expiază greșelile. Impunerea Creștinismului în spațiul Imperiului Roman a fost dificilă și plină de sacrificii ale misionarilor și ale credincioșilor, deoarece ideologia imperială era profund zdruncinată de noua religie, nu numai la nivelul cultului, ci și la nivel politic, juridic și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
să fie trecută pe numele fiecăruia. Bătrâna a amânat perfectarea actului testamentar. Aflați la capul muribundei, cei trei copii se certau, fiecare pretinzând în favoarea lui dreptul la succesiune pentru avere. Bătrâna a intrat în comă și în câteva ore a expiat. În timpul certei dezlănțuite la capul moartei, s-a anunțat la radio naționalizarea întreprinderilor, așa că descendenții au fost împăcați, fără însă a-și potoli ura unul față de altul, acuzându-se fiecare că a fost păgubit de celălalt. Scena semăna cu Hohote
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pieptul lui Oprișan. Se lăsa cu toată greutatea pe torace, până ce aerul era evacuat, apoi pe gât, sufocându-l; dădea din când în când drumul apăsării, așa fel încât, în reprize scurte de respirație, victima, complet epuizată, părea că va expia. Supliciul se repeta până ce sângele începea să se prelingă din plămâni la colțul gurii, în icneli de tuse. Atunci Țurcanu mai apăsă încă o dată pe torace cu ambele picioare, având o mină de satisfacție drăcească și coborâ: Scoală-te! Așa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
om de omenie.“ Invitat, la începutul anului 1895, de către foarte bunul său amic Constantin Mille, care devenise proprietar al cotidianului democrat și republican Adevărul, să lucreze în redacția sa, Bacalbașa părăsește ziarul Lupta (devenit din ce în ce mai neinteresant) înainte ca acesta să expieze din lipsă de fonduri. El trece, probabil încă din februarie 1895, la Adevărul, cotidian de după-amiază fondat în 1888 de către Alexandru V. Beldiman, bătrân boier moldovean, fost colaborator apropiat al domnitorului Cuza. În redacția acestui ziar din ce în ce mai bine receptat de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
experiența spirituală a solidarității cu destinul adamic și eshatologic al lumii. Istorie și universalitatetc "Istorie și universalitate" Mitul este o încercare de totalizare a experienței umane în forma unei narațiuni exemplare, având o valoare etiologică și soteriologică. Mitul explică și expiază. Timpul mitic este responsabil pentru condiția prezentă a omului. Miturile culturilor tradiționale surprind situarea omului în miezul unui conflict între forțele care guvernează cosmosul. Intuiția unității experienței umane a timpului este aici fundamentală. Lumea și umanitatea nu sunt simple abstracții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Apollon. Victoria unui zeu - luptător împotriva Dragonului, simbol atât al "autohtoniei" cât și al suveranității primordiale a puterilor telurice, este unul din miturile cele mai răspândite (§ 45). Specific pentru Apollon este, pe de o parte, faptul că a trebuit să expieze această ucidere devenind astfel zeul, prin excelență, al purificărilor; și, pe de altă parte, instalarea sa la Delfi. Procesul era deja terminat în secolul VIII11. Cât privește "originea" sa, ea a fost căutată în regiunile septentrionale ale Eurasiei, ori în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
grabă cineva dinăuntru strigă: — Am o grădină de săpat! Necăjiții își respectă rândul. Pleacă la muncă cine a venit primul. Restul așteaptă. Pe la nouă deja se pierd speranțele. — Hai la Conad! E un supermarket care nu aruncă la gunoi marfa expi rată; emigranții o găsesc în saci, pâinea la pâine, produsele din carne separat etc. Sunt ambalate în vid și încă bune. Dacă nu se găsește de muncă, de mâncare se găsește! La depozit am cunoscut un român înalt, frumos și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
poziției lui sociale. Complexul sărăciei, cauză a resentimentului, se transformă într-o obsesie a vinei, care nu-l perturbă mai puțin. își face o autoanaliză târzie în termeni patetici, pentru o posibilitate nerealizată, ratată și permanentizată ca vină imposibil de expiat altfel decât prin autoflagelare morală. Cu exclamația: "mi-e silă de mine" atinge paroxismul imaginii despre sine, atunci cănd "privațiunile supraomenești" l-au forțat să-i trimită lui Romain Rolland zguduitoarele Ultime cuvinte.... Eșecul total va veni mai târziu, după
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
de a-l fura sau e faptul că un străin se folosește de creierul lui. O parabolă posibilă a unei combinații inedite între plagiat și munca intelectuală cu negri (care e același lucru și nu e). Oricum, prin durere, personajul expiază. Iar apoi, pentru a treia oară, reîncepe. Și, pentru a treia oară, eșuează. Se îndrăgostește, însă nu de Portia (care nici n-ar fi avut cum să-l accepte). Ci de o făptură care e "pe jumătate pasăre, pe jumătate
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
ca protopărinții săi mitologici? Căci de mîncat mînca ceva în fiecare seară, la televizor, ceva! Ce?" Ca și următoarea insultă moale precum o pastă, acolo unde ar trebui o duritate de cremene: "Dar tocmai cînd moara de vînturi părea că expiază, cu o ultimă zvîcnire zvînturaticului îi cășună pe Sadoveanu, Călinescu, Arghezi, Preda, Barbu, Stănescu... Porcul metaforic îi îngălă cu grele batjocuri (ticăloși, obedienți), încercînd astfel să-și sporească prestigiul de rîmător etic și oferind lumii și o nouă nearistotelică definiție
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
cînd din perspectiva Ruxandrei Balaci, contemporaneitatea este ceea ce nu s-a născut încă, adică virtualitate pură. 5. Pentru că în loc să integreze proiectului artistic contemporan un sit flexibil, el însuși receptacul și exponat în aceeași măsură, cum ar fi un spațiu industrial expiat în sistemul lui de referință, dar resuscitat prin conversia la un alt tip de realitate, totul a fost îngropat în măruntaiele casei de nebuni pe care Ceaușescu și-o construise sieși, pe numele ei Casa Poporului, întrucît, în mod evident
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
are un real simț al perceperii istoriei, al devalorizării omului prins în invizibilul angrenaj de măcinat destine. Există, evident, o intrigă cu suspens, un thriller inaparent, un scenariu ce se scrie cu viețile, culpabilitatea și complicitățile celor șase personaje ce expiază fiecare printr-o misterioasă și atroce moarte, învederată de autor în ultimul capitol: Execuția: 23 august '99. Ca într-o geneză inversă, devenită Judecată de Apoi, moartea fratelui Osman înseamnă Ziua a Șaptea, urmată de cea a lui Pandrea, a
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
frumusețea în lucrurile înconjurătoare. Deseori, printre scene grotești, între două observații sarcastice ale autoarei apar mici oaze de poezie, bijuterii stilistice capabile să pună în evidență indiscutabilul talent literar al Adrianei Bittel: Am umblat fără noimă pe străzile vechi. Soarele expia pe fațade ocru, cenușii, gălbui, se filtra prin frunzele înroșite ale iederei ca prin palme bătrâne, cu sânge subțiat, și alina trandafirii arși de brumă din mici grădini deșirate între ziduri. }ipete de ciori rotite pe cerul sidefiu, încă în
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
e contrapus mineriadelor. Eseul Ruxandrei Cesereanu poate fi astfel înțeles "și ca un omagiu adus ŤGolanieiť, adică spiritului liber". Dar miza cărții este etică, spuneam, nu atât prin faptul de a "omagia", cât prin acela de a denunța și a expia. Simptomatic, imaginarul scriitoarei Ruxandra Cesereanu e la rândul lui violent, în chip programatic și ostentativ. O arată selecția metaforelor obsedante, vizibile în chiar titlurile altor cărți ale sale (Oceanul schizoidian, Călătorie spre centru infernului", Deliruri și delire", Panopticum. Tortura politică
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
de a-l fura sau e faptul că un străin se folosește de creierul lui. O parabolă posibilă a unei combinații inedite între plagiat și munca intelectuală cu negri (care e același lucru și nu e). Oricum, prin durere, personajul expiază. Iar apoi, pentru a treia oară, reîncepe. Și, pentru a treia oară, eșuează. Se îndrăgostește, însă nu de Portia (care nici n-ar fi avut cum să-l accepte). Ci de o făptură care e "pe jumătate pasăre, pe jumătate
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
deoarece nu mai ... suporta "binele" făcut lui de aceștia (T, 367). După ce a beneficiat din plin de favorurile sistemului, P. Dumitriu a decis să rămână în Occident pentru a-și răscumpăra prin literatură păcatele tinereții (Sunt aici tocmai pentru a expia. Să ispășesc prin scris - P, 116). De fapt, de multe ori, rațiunile exilului au fost mixte, politico-literare. B. Nedelcovici a considerat că hotărâtoare pentru decizia sa de a pleca din România a fost refuzul de a i se mai tipări
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]