102 matches
-
păstrează nealterată. În viață lucrurile nu se petrec la fel de simplu ca în gândurile noastre. Nu pentru că nu am face ce trebuie, nu pentru că nu am lupta pentru ce ne dorim, nu pentru că am fi pedepsiți de o entitate abstractă pentru expierea unor păcate. Sau cine știe... Însă nu e o întâmplare că destui indivizi, căutând sub ruinele propriei vieți un sens oarecare, descoperă că străduințele lor seamănă cu încercarea de a găsi o noimă unui vârtej de întâmplări implacabile prin placiditatea
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici by https://republica.ro/femeia-din-fata-blocului-pornim-in-viata-idealisti-si-sfarsim-cinici [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă (chiar dacă se cam încalcă scripturistica veterotestamentară ... ) nu prin Femeia Terestră, ci prin Ipostaza sa MARIANICĂ - POEZIA (ei, da, Poezia, în Ipostaza ei Marianică, de Poezie a Duhului, „melanholizând” după Armoniile Paradisiace - „repară” relațiile Poetului cu Biblia, de
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_botez_soteriologia_iu_adrian_botez_1389861602.html [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
într-un alt anotimp”. Versurile se scufundă într-o boală fără leac, apropiată de cea a „cântăreților bolnavi” blagieni. Impresia aceasta este dată nu numai de monotonia limbajului, ci și de acutizarea unor stări care oscilează între vina tragică și expierea prin spovedania lirică. Dar autorul nu merge niciodată până la sfâșierea lăuntrică, fiindcă totdeauna apar niște repere (Dumnezeu, tata, bunica, bunicul) care aduc împlinire interioară, iar drumul bolovănos, limitele ființei, senzația neantizării acesteia și solipsismul trec în plan secund. Stilistic, zgârcenia
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1448128628.html [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
păr creț, ci de frumusețea spirituală, de chipul transfigurat al lucidității, de lumina nimbată a geniului. Inculpații sunt tranfigurați de vină, preiau ceva din nimbul judecătorului. Există o relație mistică între judecată și condiția de acuzat. Cea care tranfigurează este expierea. Acuzatul este coleg cu judecătorul, adică cu marele acuzat. Ca zi de interogatoriu, este preferată de către conducerea Tribunalului, duminica pentru că în această zi, omul fiind mai puțin distras de activitățile cotidiene, crizele existențiale, întrebările, nonsensul survin cu și mai multă
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/franz-kafka-procesul-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
efect. Este mai inutil ca un protest împotriva calviției. Flăcările și-ar sterpezi dinții cu pomana trupului său. *** Toamnă cu maniere de femeie fatală. Praful s-a ales de arvuna pentru sinucidere primită de la prietenul tău ca și de proiectul expierii într-un acvariu securizat în brațele caracatiței care dirijează „Patetica”. *** Vine o noapte doar pentru poet când urgisit de tată și pălmuit de steaguri prin jafuri, prin tertipuri, prin uneltiri obscure se-nscăunează rege al sălii de-așteptare. *** La capătul
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxx.html [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
de la concret la abstract, ci invers. Tulburător așadar, și ca urmare a unei asemenea răsturnări a ceea ce a practicat conștiința omenească. Pentru a lua în posesie lirică lucrurile, poeta simte nevoia de-a le privi, pipăi, mirosi. Incantația senzoriului reprezintă expierea d-sale profană: „Ceea ce ei au îmbulzit într-o confuzie colorată/ noi separăm cu zel (...) Ei mureau de mii de ori/ privind albul și numai prin acest fel de moarte/ se făcea un drum nou și lumina aurea prundul pe
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
sau „convertire”. Alte tipologii, propuse Îndeosebi de Emile Durkheim și Marcel Mauss, pun În valoare dimensiunile „pozitivă” (să ne gândim, de exemplu, la ofrandă sau la rugăciune), „negativă” (cazul interdicțiilor sau tabuurilor) sau „expiatoare” (cu referire la purificare sau la expiere). Privită, În maniera lui Erving Goffman, dintr-un punct de vedere etno-metodologic, analiza diferitelor ritualuri care ne punctează viața cotidiană se dovedește esențială deoarece pune În discuție „conduita umană” și ne informează astfel despre ceea ce Gilbert Durand numea, În anii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
depusese, pe un bolovan aplatizat, cu pioșenie, o cutie cizelată în filigran de aur și argint, nădăjduind fanatic, cu ultimele sale forțe, că obiectul aflat în interior nu-l va lăsa să se stingă, susținându-i miraculos conștiința, după iminenta expiere. In nomine Patris et Filis et Spiritus Sanctis! Vae, vae victis! Oh, la dulce France! Merci, merci, merci! Buuum...! Întuneric..., eclipsă..., durere..., o flacără..., din nou întuneric și el se deșteaptă, buimac, în lumină, la liman, întemnițat într-o formă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nevoie de un efort comun, instituțional, susținut politic, de un program social de refacere a identității noastre ca grup social. „Instituțiile constra-spălării”, care sunt tot eforturi cathartice, cu impact individual, nu sunt suficiente - este nevoie de o acțiune colectivă de expiere. Părerea mea este că avem nevoie de un program național, pe termen lung, care să ne asigure ieșirea din nenorocirea În care ne-a aruncat comunismul. Iar acest „program” nu poate fi doar „contra” - el trebuie să fie și un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
milioane au fost mutați, au emigrat sau au fost alungați. Or, din păcate, iar revenim la generația ’80 - din păcate, În anii ’90 nu s-a reușit impunerea punctului opt de la Timișoara și nu s-a realizat acest proiect de expiere a memoriei trecutului. Au trecut cincisprezece ani și noi În continuare avem probleme cu recuperarea arhivelor Securității, cu recuperarea memoriei refuzate, cu accesul la dosarele indivizilor care ne conduc și care sunt Într-un fel sau altul - și spunea Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
felul în care o umanitate atât de pestriță, de diversă, de vitală, de plină de imaginație e domesticită de zornăitul vulgar al banilor. Indiferent că sunt moștenitoarele unei averi colosale - precum surorile Sternwood -, că acceptă cu stoicism, ca într-o expiere târzie, să-și petreacă viața în infernul umed-torid al serei cu orhidee, în compania bătrânului general, așa cum o face Rusty Regan, sau că nu-și pot imagina existența altfel decât în postura de hiene amușinând prin gunoaiele mirosind a bani
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
probează vinovăția micuței asasine ce obișnuia să-și sugă degetul și să poposească, neinvitată, în paturile bărbaților. Descifrarea enigmei nu aduce cu sine așteptata relaxare. Totul rămâne apăsător. N-ai senzația că binele a triumfat asupra răului. Nu există nici expiere, nici răsplată - vinovățiile continuă să bântuie mintea personajelor. Numai că vinovați cu adevărat sunt martorii, nu făptașii. Izolată în lumea ei bolnavă, între perversitatea unei maturități de care nu e conștientă și iresponsabilitatea unei vârste pe care n-o poate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
trebuie neglijat faptul că urechile au avut un rol în sarcina miraculoasă a Mariei. Urechile au aici o semnificație de creație și de sublimare a materiei. În imaginar, urechea are o legătură intimă cu pedeapsa. Ea este locul fizic al expierii, după cum arată expresiile: «a fi tras de urechiă, «a lăsa urechile în josă. Automutilarea pe care și-o aplică Van Gogh se poate înțelege parțial prin această interpretare simbolică. Vezi Bijuterie pentru cercei. Oase În mai multe tradiții, oasele fac
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
poem din Memorial, referindu-se la demonii masculini și feminini. II O mască este și Julien Ospitalierul, prietenul detectivului Arthur. Dar Sfântul Julien Ospitalierul, personaj de legendă (evocat de Flaubert într-o faimoasă povestire), își ucisese părinții; absolvit după o expiere dură, el urcă în final spre sacru. Ficțiune de grad secund, Ospitalierul lui Emil Brumaru trăiește (cum îl prezintă detectivul Arthur) "departe de lume c-o bilă în mână", sărută îngenunchiat "șifonierul" și îndoapă "șerpișorii sinilii cu smântână". Ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că proiecție negativă a eului creator, ci și ca protest personificat împotriva falsității creștinismului instituționalizat, precum corect notează Robert Ryan: "În Urizen, Blake a întrupat obiecția sa față de întreaga teologie a supunerii, a negarii de sine, a penitentei și a expierii pe care a nutrit-o creștinismul instituțional" (2003, p. 156). Sarcasmul (poate, involuntar) al lui Blake sugerează că, deși Urizen este rău, creștinismul, ca organizare formală, îl depășește. Rezultatul teribilului conflict dintre ego și eu este, dintr-o anumită perspectiva
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
caz, chinul este acceptat ca fiind o cale absolut obligatorie de parcurs. Nu poți spera În mântuire dacă nu treci tu Însuți prin nenorocirile pe care le-ai produs. Chinul are, În cazul acesta, semnificația simbolică a unui ritual de expiere, reparator. Mitologia chinurilor este plină de eroi și exemple: Danaidele, Sisif, Tantal, Oedip, Raskolnikov și seria este departe de a se Încheia. Ceea ce trebuie reținut este faptul că situațiile Închise ale vieții, ca și persoanele care Îi cad victime, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau revoltă. Stilul naratorului Timoteo este chiar omul Timoteo, prizonier al problematizării propriilor obsesii, hrănindu-se din anticipări, închipuiri și dezmințiri succesive ca dintr-un delirant repertoriu de erori, frustrări și mustrări de conștiință. O conștiință a păcatului și a expierii, mână-n mână cu o irepresibilă tentație a deriziunii, inclusiv față de persoana cu care are o relație intimă de durată; deriziune în insolit tandem cu un devotament cvasireligios, probă stranie a nevoii copleșitoare de a iubi și de a fi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
primește un mesaj scris de mâna Hannei: "Băiete, ultima povestire a fost deosebit de frumoasă. Mulțumesc. Hanna". Astfel aflăm că între timp ea învățase să scrie și să citească singură, parcurgând aproape întreaga bibliotecă a memoriilor despre lagărele naziste. Tentativă de expiere, conștiință de sine. Dobândirea libertății de a se confrunta cu adevărul ei și al celorlalți. După 18 ani de detenție, libertatea ce i s-a acordat, în urma cererii de grațiere, n-o mai interesează. Drept care, în preziua eliberării, Hanna se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Martei, ci și episodul-rapel-quiproquo legat de prostituata Victoria, cu care avusese chiar o incisivă relație orală în acea ploioasă noapte madrilenă, și care va nimeri fulgerător sub roțile unui autobuz. Deàn, felonul soț al Martei, aflat sub același regim de expiere prin narațiune, relatează moartea amantei la Londra, în aceleași împrejurări. Coincidențe, sinonimie, contrapunct. Agonie și moarte. Mesaje mortale. Frigiditate emotivă și comemorare. Rămâne din viața fiecăruia atât cât se ascunde. Îngânându-și solidar partitura sfârșitului, epică și poematică, cititorul și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Marin Mincu, care inițial respinsese discursul poetului considerându-l aparținător unui „manierism ermetizant și steril”, îl redescoperă din alt unghi și îl proclamă „mare poet”, deschizător de drum al textualiștilor cu miză existențială, semnalând drept caracteristice pentru demersul lui poetic „expierea în text”, „o alunecare lentă și încăpățânată dinspre textul vieții spre existența textuală” și „încercarea tragică de a trece dincolo de pragul limbajului”. Mulți dintre poeții generației 2000 îl adoptă pe M. drept precursor, pornind tocmai de la această perspectivă interpretativă, atitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
discreția extremă a metaforei, universul casnic sau familiar cu zbuciumul sfâșierii existențiale, peisagistica de atmosferă - de factură deseori onirică - cu fronda, cu vaticinarea obscură ori cu chestionarea ontologică - obosită, suspendată, desolemnizată de autoironie, dar deloc privată de tragism - și cu „expierea în text”. Iată, de pildă, cum dintr-un tablou vag alegoric se degajă o neliniștitoare senzație de profunzime, de gravitate și urgență: „pe unde plutiră cetăți vâslește și lacrima/ ochiului nostru care este al doisprezecelea/ iar dincolo (tânără tânără) o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
evreu, în ceasul morții, strigă numele lui Iisus Hristos. Personal, n-am asistat la moartea vreunuia. Dar dacă acest lucru este adevărat, și trebuie să știți acest lucru foarte bine, vă întreb, punându-mă în situația evreilor care asistă Ia expierea fratelui lor: este un strigăt de pocăință din ultimul ceas, ca al tâlharului de pe cruce, sau un strigăt disperat în fața înfrângerii, ca al lui Iulian Apostatul: „M-ai învins, Galileene!". Indiferent care ar fi poziția spirituală a celui care moare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pactului semnat cu Mephiticus, însăși viața fiindu-i condiționată de săvârșirea zilnică a unui omor. Acest Sisif al morții mereu amânate, în același timp „Călăul lui Satan”, înzestrat însă cu conștiință, ajunge, înspăimântat, să își negocieze propria sinucidere, pedeapsă și expiere totodată. În Don Juan apocalipticul, „comedie neagră cu balet, măști și cântecele”, destinul lui Hitler apare ca bufonadă tragică a simulacrului, nebuniei și morții. Hitler joacă aici rolul „îngerului slut”, iar un bizar personaj proteic, cu numele de Joker, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Romanele de "formare", bildungsroman, de inițiere prin mortificare nunta "în cer", amînată -, de inocență roman al "adolescentului miop" și suferință, pentru care sacrificiul este fără sens imediat "întîia noapte de război" -, de penitență față de o proprie crimă neînțeleasă vină, châtiment, expiere "pădurea de simboluri" a Spînzuraților și a Ciulendrei toate conțin scheme ale traseului prin care ceea ce este caută a deveni inteligibil. Literatura lumii atinge vîrsta romanului după ce experiența celorlalte genuri, liric și dramatic, sau chiar a epicului grandios, epopeic, evoluase
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pune la primul puseu. Se poate vorbi de la inceput de o melancolie atipică, lipsind simptomul major al melancioliei - durerea morală. De asemenea, spre deosebire de melancolie, la care instinctul de conservare este denaturat, automutilarea sau raptusul suicidar survenind sub presiunea ideilor de expiere ca formă a evadare din de suferință, la schizofrenici aceste acte sunt generate de un intens dezgust față de viață. Deosebirea psihozelor schizofrene de psihozele depresive se bazează în primul rând pe aspectele evolutive, în schizofrenie durata sindromului depresiv apărând scurtă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]