178 matches
-
sa - cel lansat de legionari, care nu doar că i-au anulat editarea volumelor Iarmaroc și Flori veninoase , ci au închis chiar și Editura „Drum”, cea care urma să le publice - cum ziceam, epigramele care i-au adus prima condamnare extraliterară din partea tiranilor vremii, deși excelente, devin greu de savurat pe măsură ce țintele lor devin obscure, uitate de vreme. În schimb, povestirea în două părți Moneda fantazienilor, scăpată ca prin minune de după toate indexurile și interdicțiile, e o dovadă a geniului vizionar
DESTINUL UNUI AUTOR DUBLU CENZURAT DE LORENA LUPU de ION PENA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_pena_1472733351.html [Corola-blog/BlogPost/370169_a_371498]
-
al narațiunii devenind un alter ego al povestitorului. E drept că unele scrieri au un caracter autobiografic evident precum Ultima toamnă a Valentinei Becart, fragmentul de roman al Mariei Apetroaiei sau narațiunea lui Mihai Știrbu - autori cunoscuți nouă prin preocupările extraliterare - dar și povestirile doamnei Anni-Lorei Marinka, aflată departe de țară, convingătoare prin dorul și nostalgia resimțită după cartierul natal. Cu siguranță că domnul Florin Contrea a beneficiat de mai multe informații, dar noi suntem mai reticenți având ca punct de
DUBLA LANSARE DE CARTE ( PROZĂ ŞI POEZIE).OMAGIU ADUS SCRIITORULUI MIRCEA MICU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dubla_lansare_de_carte_proza_si_poezie_omagiu_adus_scriitorului_mircea_micu.html [Corola-blog/BlogPost/348433_a_349762]
-
preluat și desăvârșit de modelul renascentist, Mircea Băduț consideră oportun, dată fiind criza majoră prin care trece umanitatea, să repună omul în prim-plan, să restaureze omul, de unde și viziunea sa antropocentristă, cu omul în centrul preocupărilor sale literare și extraliterare. "Melange"-ul astfel obținut, o îmbinare fericită între discursul de tip po(i)etic și discursul de tip științific, este în sine o paralelă-pledoarie între lumea ficțiunii și lumea științifică, fiecare operând cu un anumit tip de adevăr (realitatea ficțiunii
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/mircea_badut_1470057965.html [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
mediul în care trăiesc - fie că numim "mediu" țara sau orașul în care se desfășoară acțiunea, fie că ne "mutăm" la nivelul profesional ori relațional. Primul text, cu siguranță cel mai interesant pentru cititorul român, fie și numai din motive extraliterare, este Farsa, care dă și titlul volumului; acesta începe cu o parte în care personajul-narator descrie - cu participare și concizie, ceea ce e de notat - felul în care se trăia în România comunistă. Stilul sec, aproape cinic autopsiază fără scrupule o
Scrisul profesionist by Cristina Ionica [Corola-website/Journalistic/14742_a_16067]
-
de ani. Spre deosebire de majoritatea antologiilor, concepute pe criterii de gașcă, eu am exclus de la început o astfel de practică. Sunt mulți poeți pe care nu-i cunosc personal și nu i-am întâlnit niciodată. Am reținut poezia lor, nu considerente extraliterare, care pur și simplu nu m-au interesat și nici nu mă interesează. Văzând lipsa de interes a unor traducători sau edituri străine față de poezia românească, am dorit să sprijin poeții români, din care și foarte mulți tineri și foarte
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_profesor_doctor_dan_brudascu.html [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
artistică, în contextul literaturii clasice otomane. 12) Personalitatea literară a lui Nâbî; trăsăturile distinctive ale poeziei sale. 13) Nedîm, reprezentant emblematic al "epocii lalelei". 14) Tanzimat-ul și semnificația sa în istoria social-politică și literară a Turciei. 15) Semnificația literară și extraliterară a activității lui Namik Kemal. 16) Orientarea literară Millî Edebiyat și exponenții săi. 17) Reșat Nuri Guntekin în conștiința literară a Turciei moderne; ponderea romanului de tip popular în ansamblul operei sale. 18) Halide Edip Adivar - personalitate exemplară, reformatoare a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/193551_a_194880]
-
Jókai și "Geniu pustiu" al lui Mihai Eminescu, scrise ambele în aceeași perioadă, afirmând că cele două scrieri sunt „opere complexe, prin sinteza specifică pe care o realizează între paradigma romantică occidentală și o mentalitate literară determinată și de factori extraliterari specifici, (...) două romane ilustrând același model al romantismului central-european, spațiu care este, cel puțin pentru momentul la care ne referim, o insulă a nimănui, unde „viața-i vis”, adică refugiu în vis”. Romanul "Omul de aur" a fost tradus în
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
din pisică”", după "„Ciocoi vechi și noi”" de Nicolae Filimon, redactată cu iscusință și cu oarecare farmec în reconstituirea atmosferei, a fost reprezentată în 1954 la Iași. Caracteristică pentru dramaturgia lui Tudor Șoimaru este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu comandamentele extraliterare ale „artei” de propagandă impusă politic, pe coordonatele realismului socialist: un teatru cel mult agreabil, docil-convențional în formulele epocii, care a trecut rapid în uitare. Cele două biografii - ""Grigore Manolescu"" și "„Cezar Boliac”" - etalează o proză gazetărească, sobră, fără ariditate
Tudor Șoimaru (scriitor) () [Corola-website/Science/323364_a_324693]
-
Laurențiu Parva. Ideea fundamentală ar fi că prin Războiul de Independență poporul român a ajuns pe deplin la conștiința de sine, momentul dobândirii independenței naționale fiind, în consecință, cheia de boltă a conștiinței românești. Supraevaluată la vremea apariției, din motive extraliterare, de coechipierii ideologici ai autorului - și contestată exagerat, în replică, de adversarii lor -, suita de romane a lui A. nu e lipsită de calități literare, de o sobrietate a expresiei în acord cu sensibilitatea cititorului modern. Scriitorul a preferat idealizării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
române după primul război mondial. Cum au întâmpinat confrații (poeți și critici) această pană năbădăioasă, imprevizibilă și incomodă? E. Lovinescu îl remarcă de la început și, în 1929, îl introduce în Istoria literaturii române contemporane nu fără unele rezerve față de „pasiunile extraliterare” ale tânărului polemist. Foiletonistul are două din însușirile capitale, după Lovinescu, ale criticului literar: tendința spre obiectivitate și conștiință profesională. Sunt și altele, remarcate apoi de Lovinescu în Memorii, Istoria literaturii române contemporane (1937) și în T. Maiorescu și posteritatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
religie și organizare ecleziastică, ideologii, mentalități etc.) le este acordată o atenție specială, dat fiind rolul acestora în configurarea literaturii propriu-zise. Îmbinarea cultural-literar e abandonată începând de la ceea ce e numit „emergența literarului” (capitolul Primul val romantic - 1830-1840), considerațiile privind fenomenele extraliterare relevante pentru literatură fiind pentru epocile ulterioare țesute în substanța comentariului istorico-critic. Modalitatea de tratare aplicată e, dincolo de acest punct, unitară: pe epoci, curente și autori. Criticul nu se angajează în gesturi iconoclaste, nu simte imboldul de a-și personaliza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
și acest Mo Yan, care nici măcar nu e dizident, ba mai mult, e cam protejat de sistem? O asemenea întrebare vine cumva firesc, deoarece nu de puține ori premiul mult râvnit a ajuns să fie câștigat din considerente mai degrabă extraliterare. Am auzit parcă mult mai puține voci care să conteste decizia suedeză în 2009, decât acum. Schimbarea este o carte ciudată. În primul rând, la nivel formal, avem de-a face cu un demers insolit și care de regulă se
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
să fac nici o datorie și să nu mă îngrijorez de fluctuațiile nebune ale dobânzilor de la bancă. A apărut cu întârziere și recenzia Carinei W., în Dagens Nyheter, asta după strălucitele articole din celelalte ziare. Ei bine, sunt criticată pentru „fapte” extraliterare: pentru avorturile făcute (ea însăși, în loc să avorteze copilul nedorit de iubitul ei, a preferat să-l nască și să-l oblige pe „tată” să plătească pensia alimentară), pentru lecturile mele din Nietzsche, astea toate neavând nimic cu noua mea carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
coerentă! Nu mă uita! Nu ne uita! René. Ianuarie Acest an, 1994, a început febril, cu neliniște, cu reproșul pe care mi l-am făcut mereu că nu m-am concentrat mai mult, risipindu-mă în tot felul de activități extraliterare, ocupându-mă de bagatele. Oh, când voi deveni eu însămi, când voi ajunge măcar în apropierea acelei imagini pe care am avut-o în copilărie despre menirea omului de a exersa mereu lucrul de care se simte legat, chiar chemat-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
IV, 1974-1994) contribuții de istorie literară, evocări și interpretări critice utile pentru cercetătorii vieții și operei scriitorului, originar de pe meleaguri buzoiene. Materialul constă în texte inedite, corespondență, iconografie, documente de arhivă și mărturii privind biografia scriitorului, familia, activitatea literară și extraliterară etc. Volumele din această serie tipărite după 1989 conțin date și mărturii zguduitoare despre anii de detenție ai lui V. Voiculescu. Anvergura reală a explorărilor întreprinse de O. în domeniul istoriei literare și culturale se vădește în lucrările Scriitori buzoieni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288560_a_289889]
-
a fost rezultatul unei deveniri, al unei acumulări progresive, care nu a implicat doar împletirea unor factori culturali, ci și de natură politică și socială. În general, se consideră de altfel că realitățile artistice nu pot fi desprinse de contextul extraliterar în care s-au născut, devenind până la un punct o reflectare a acestuia. Desigur, există multiple nuanțări privind această relaționare a literaturii la condițiile exterioare, dar, cel puțin în ceea ce privește clasicismul secolului al XVII-lea francez, se observă unanimitatea opiniilor referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a mai diminua meritele anticilor, a echivalat în ochii marilor creatori clasici cu o profanare. Actul acesta de insurgență în raport cu dogma clasică, pe deplin asumat de autorul său, vizează o serie de motivații, care țin mai mult de o sferă extraliterară. Charles Perrault fusese multă vreme omul de bază al ministrului Colbert cel însărcinat cu propaganda regimului. În timp, Perrault însuși devine responsabil de "departamentul gloriei regale"58, căpătând abia ulterior și funcția de supraintendent al edificiilor regale, funcție ce i-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
textul pornografic, se presupune că are ca obiectiv "să nască, în cititorul lui, dorința de a se delecta, să-l facă să trăiască o stare de tensiune și lipsă, de care va trebui să se elibereze recurgând la o soluție extraliterară"8. Acest obiectiv de excitare sexuală implică, astfel, o anumită atitudine din partea cititorului, după cum se subliniază și în următoarea definiție care se vrea consensuală: "Pornografia reprezintă, sau evocă limpede, un aspect al naturii sau al activității sexuale întreținute de una
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
unde potențează, de regulă, umorul frust. Un alt aspect al vecinătății literare a celor doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării . În publicistica lui Caragiale, putem vorbi de un comic al cotidianului parodiat, care mizează pe "întregul sistem de fenomene extraliterare convertibile într-un univers artistic sau cu destinație artistică"257. De aceea, de la improvizațiile cu Mitică, personaj central (dar și alte nimicuri, mofturi felurimi), ale căror poante condensate esențializează metehne ale mentalului nostru colectiv, până la narațiuni mai ample cu substrat
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, prelungit pînă la scriitorii romantici de la mijlocul secolului al XX-lea. Pompiliu Eliade a studiat epoca din punct de vedere istoric și politic, urmărind circulația ideilor în tot felul de texte, extraliterare si literare, dar și în acțiunile înseși ale oamenilor politici; în plus, a avut în vedere influența ideologiei franceze în acest domeniu. (Volumul De Vinfluence francaisa sur Vesprit public en Roumanie, Paris, 1898, studiază epoca "luminismului" pînă la 1821 ; cele
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
obiect previne orice monotonie. Personalitate critică în care se îmbină, într-o formulă fericită, cultura, gustul, competența, sârguința, luciditatea, disponibilitatea și, mai ales independența (față de mode, grupări, doctrine rigide, fanatisme scientiste, estetice sau ideologice și, în general, față de orice interese extraliterare), C.-E. a dobândit o autoritate greu de egalat. El nu este un critic „de generație”, militant în numele unei grupări generaționiste. Este un critic - întâmplător, tânăr - care scrie cu egală atenție despre literatura unor scriitori din toate generațiile. În volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
cartea de debut, Proza lui Eminescu, în aceeași linie înscriindu-se monografia E. Lovinescu, scepticul mântuit (1971). La data scrierii monografiei, E. Lovinescu, directorul de conștiință al criticii interbelice, era însă o persona non grata (în unele privințe, din motive extraliterare), fiind supus, în deceniul precedent, unui tir de atacuri proletcultiste. Reluarea în dezbatere a marelui critic, cât și a rolului decisiv pe care l-a jucat programul său estetic după 1919, era, în chiar momentul dificil al „tezelor” ceaușiste de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Rodia de aur („Viața românească”, 1920), reprezentată la Teatrul Național din Iași, iar mai târziu la București și Craiova. Comedia într-un act V-a venit numirea, jucată la Naționalul ieșean în 1922, dar scoasă de pe afiș din cauza unui incident extraliterar, indica dezinvoltură în mânuirea procedeelor farsei și vervă. „Cronica gastronomică”, „Însemnări pe șervet”, „Gastronomice”, presărate de-a lungul timpului în reviste literare și de tip magazin rămân, dincolo de performanțele lor în materie, opera unui estet al bucătăriei și al cramei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
fi fost deopotrivă precursori în numeroase inițiative istorice, iar strămoșii noștri primordiali, dacii, i-ar fi devansat pe cuceritorii lor romani prin limbă și vechime etnică. Oricât de mult sunt socotite compromise prin esența și mai cu seamă prin derapajele extraliterare deplorabile, ideile p. au supraviețuit, vitalitatea lor fiind legată de preeminența sentimentului legitim național, dar în primul rând a orgoliului disproporționat pe care acest sentiment îl generează într-o mentalitate vernaculară, insuficient adaptată la normele și exigențele lumii moderne. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
declară partizan al „teoriei stratfordiene”, care îl identifică pe autorul operei în persoana actorului de la The Globe. Teoria e dezvoltată și astfel, adoptându-se uneori tonul pamfletului: inițiatorii dezintegraționismului shakespearian sunt atacați cu vehemență și reduși la ridicol cu arme extraliterare. Complexitatea afilierii culturale a lui P. iese mai limpede la iveală când se urmărește reacția lui față de literatura română, mai ales față de cea contemporană. Semnificativ e, din această perspectivă, interesul său față de formele tradiționale, chiar și atunci când s-ar spune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]