56 matches
-
Josu, întreprinzător particular 27. Ana-Maria Vesa, șef de lucrări U.M.F. Victor Babeș Timișoara 28. Nicușor Tîrziu, CJT 29. Silvius Lombrea, șef birou Aeroport Traian Vuia 30. Manuela Turloiu, birou parlamentar 31. Maria Toth, Liceul Teoretic I. Hasdeu Lugoj 32. Floare Fășie, consilier parlamentar 33. Miodrag Caravila, director 34. Cristina Tomici, profesor Șc. cu clasele I-VIII, P.P. Neveanu 35. Cristina Bauer, profesor Liceul C. Sylva, Timișoara 36. Adeline Chilom 37. Corina Nistor, economist Rezerve 1. Mihaela Bâna, profesor Colegiul Național C.
Agenda2004-22-04-electoral () [Corola-journal/Journalistic/282469_a_283798]
-
semn a ceea ce suferise. A, și-i lipsea un pantof, dar nu-mi mai aduc aminte dacî era stăngul sau dreptul. Tata ăn schimb avea chipul schimonosit și brâzdat de tâieturi adănci, iar pârul ăi era nâclâit de sănge. O fășie din sacoul gri, elegant, ți lipsea cu tot cu buzunare. Știam cî sunt morți și totuși mî găndeam sî le spun sî se ridice, pentru cî ăn sala de teatru spectatorii au plecat, a râmas unul singur și-ar vrea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
primă crestătură-n corp și îndată apoi o lua la fugă, urmărit de rudele răposatului, care aruncau cu pietre după dânsul, ca și cum l-ar pedepsi pentru că ar fi comis un atentat asupra făpturii lui Dumnezeu. În urmă, înfășurând cadavrul cu fășii, emblemă a unei a doua copilării, îl depuneau să se odihnească la Necropole (orașul morților), sub paza geniilor bune. ORFEU (Homer 907 ani înainte de Christos). Sufletul nemuritor, ziceau Grecii, se află pus în creieri, în partea corpului cea mai eminentă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ne-au fost chiar ei... Nu salvăm țara de rele Cu actuali foști securiști, Cu pramatii și lichele Și cu pro-anti-băsiști... Nu salvăm țara ce-i spartă În bucăți, s-o rupă iar Ca pe un carton de hartă În fășii de dor amar... Nu salvăm țara cu-obrazul Întors iar pentru scuipați Când ne bântuie necazul, Nu așa suntem bărbați! Nu salvăm țara din gheare De magnați magnetizați De putere, vânzând țara Altor și mai mari magnați... Nu salvăm țara
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
semnătura, există licărul unui titlu preferat? Care este acesta și de ce? - Îmi iubesc cărțile ca pe copiii mei, patru la numar: “Crâmpeie de viață” (2005), “Gând purtat de dor” (2006), “Prin sita vremii”(2007) , “Oglindiri” (2009). În toate am pus “fășii de suflet” atunci când le-am dat viață. Dar “Gând purtat de dor”, monografia sentimentală a comunei în care am scos țipătul dintâi, acel moment unic al ivirii mele pe pământ, darul vieții venit din Ceruri, Țigănești-Teleorman, mi-e mai aproape de
INTERVIU CU PROZATOAREA ELENA BUICĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350813_a_352142]
-
drept al acestui râu nefericit. Sârma ghimpată și ,,bravii” grăniceri nu-i permiteau măcar să asculte vocile rudelor de pe malul opus, să afle dacă sunt sănătoși și dacă mai sunt în viață. Doar vântul hoinar, ca un trădător, împrăștia vocile pe fășia neutră a bietului Nistru, ale cărui ape se revărsau strălucind sub soare. Nopțile acestei familii treceau în neliniște, doar capul ei, adică bunica, era din Basarabia, fapt ce însemna că era de peste hotare. Ba ici, ba colo aveau loc arestări
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
desprins ca dintr-un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol,/ fărămițând în aer fășii subțiri de clopot./ Când temnicerul mișcă vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătușele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cușcă” surghiunit,/ eu chem. În preajmă morții și raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu.../ închis ca-ntr-un
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Autorului te-am cautat ieri într-o dimineață fără de rază prin mărăcini și nuferi speriați; te-am căutat și-am dăruit florilor ce nu voiau să se deschidă o altă culoare; te-am căutat și-am hrănit spinii înfometați cu fășii din umbra mea fără contur și m-a găsit amurgul încă cerșitorind lumină... încă scormonind lumi de mult uitate in odihnă. te-am căutat ieri, într-o dimineață de iarnă când florile de gheată sfârșeau în cioburi de rouă. te-
TE-AM CĂUTAT de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360156_a_361485]
-
se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De-atunci negura eternă se desface în fășii, De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute Și în roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase în viață de un dor
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
crieri Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!” O, sărmane! ții tu minte câte-n lume-ai auzit, Ce-ți trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit? Prea puțin. De ici, de colo de imagine-o fășie, Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie; Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost, O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? Poate vrun pedant cu ochii cei verzui
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
locului, nu se mai aude nimic. - Mare pehlivan ești dom'le. Dacă te-ai prins, hai să-ți spun că nu-mi e rușine. Ziua îmi îngheață picioarele chiar dacă țin focul aprins. Și atunci ce am făcut? Am tăiat o fășie de polietilenă cam de un metru juma'te pe care am înfășurat-o cum înfășurau înainte soldații moletierele, până sub genunchi. Fâșâie al naibii, dar îmi ține și de cald. - Și seara când o scoți, nu simți un frig subit
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
vreunul din ei să-și fi dorit în mod expres acest lucru. Marian se uită mai mult din reflex, în stânga și-n dreapta și constată că era printre ultimii care întraseră în pauza de masă. În ambele părți, pe marginea fășiei în lucru, pe grupuri constituite după afinități, colegii lui serveau deja prânzul. Doar la vreo sută de metri în spate, către punctul inițial, printre alte zeci de utilaje oprite, mai zări deplasându-se cupa unui excavator, care își efectua ultimele
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
în timp s-a așezat câteodată uitarea, lunec spre meditație și port cu mine cea mai fascinantă armă: amintirea. Căci, filă cu filă, îngălbenite de timpul nemilos, eu iau cu mine nemurirea și nimeni nu-mi poate spune că acele fășii ale trecutului nu se pierd, din moment ce cu aripi de hârtie îmi baz prezentul. Cred că aș părea puțin narcisist, dar îmi iubesc particulele de praf dintre ani, căci peste solfegiul marginilor mele îmi dau seama că poate unele cuvinte au
POVESTEA UNUI JURNAL. MIE ÎNSUMI ŞI NIMĂNUI ALTCUIVA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348318_a_349647]
-
se mișcă... cel întîiu și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De-atunci negura eternă se desface în fășii, De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute Și în roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase în vieață de un dor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
unor crieri Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri! O sărmane! ții tu minte cîte-n lume-ai auzit, Ce-ți trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit? Prea puțin. De ici, de colo de imagine-o fășie, Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie; Și când propria ta vieață singur n-o știi pe de rost, O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? Poate vr-un pedant cu ochii cei verzui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mine prin ce hudiți cutreier cu îndeletnicirile mele pentru "Asistența femeii". Să te Jj? odată pe-acolo, te-ai sătura! Prin ochii lui Mini treceau atunci priviri care, desigur după ideile ei, ar fi proiectat, la examenul unor instrumente viitoare, fășii ele uliți, colțuri, alei, popasuri, un film de peisagii fragmentate, la lumini și anotimpuri felurite, dar toate învăluite în farmecul ce da acelei priviri o lumină de fericire enigmatică. - Sunt aceleași! zise încet. Drumurile pe care le cutreieri tu sunt
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la izbucnirea dramei conjugale, care avea un așa de ciudat sfârșit. Ca și otrăvurile, acum etichetate în flacoane cu cap de mort, din trupul Lenorei, întreaga atmosferă a locului își lămurise asijectele; aburul, care atunci învăluia tot, se rupsese în fășii așezate numai pe anumite locuri. Mini. rămânea în spații salubre, de unde privea, ca o spectatoare pe care nu a cuprins-o ebrietatea nesănătoasă a emanațiunilor. Ideile, ca și aspectele, luau forme azi cumpătate, clare. Moșia grădina, casa, vestibulul luminos, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
neexpresiv. Ploaia contenise, dar aleile erau încă pătate de lacuri mici. I se părea că pe măsură ce înaintează e dusă undeva departe, în exil, și o ciudată emoție o rechema spre miezul viu al orașului. Cum reîncepuse să picure dintr-o fășie de nor, birjarul ridică coșul trăsurei; atunci mersul i se păru lui Mini mai plăcut. La ora asta, a siestei, avu o senzație de adăpost și legănare. Desigur, prin vilele înalte, liniștite, ca și cum erau nelocuite, locuitorii dormeau. Mini trecu în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se concedie și fugi. Nici nu deschise umbrela prin curte. Abia când se văzu în afară de primejdia de a fi reținută, se adăposti sub en-cas-ul mic, care dintr-o dată îngreunat de apă, îi apăsă mâinile. Găsi adăpost bun subt castani, pe fășia de alee centrală. Tramvaiul sosea. Puțină întîrziere și l-ar fi pierdut. Se emoționa. Era întuneric din cauza norilor groși care otrocolsau, dar nu era încă nici cinci. O primiră în tramvai cu solicitudine, ca pe o pasăre muiată. Era tocmai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
când mai apropiate, când mai șterse. Privind în jur ea gândi ceea ce desigur aceia doi simțeau: că e cea mai frumoasă noapte de pe lume! Dincolo de grădini, orașul începea să se deslușească la lumina nopței, de pe care pâcla se desprindea în fășii leneșe. Mini ajunse în prag. Mai privi o dată înapoi orașul, așa cum le întorci după o ființă scumpă!
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și un susur ușor de păsări. O spirală vânătă de fum șerpui din cădelnițe, se urcă și dispăru pe fereastră, lăsând o risipă plăcută de mirodenii. Soarele căzuse probabil mai jos. Mini, care nu mai vedea nici reflexul vioriu, nici fășia mătăsoasă de cer, fu trasă de aurul ce trăgea contururi capricioase pe icoane în zona de umbră a bisericii; contururi care radiau așa de prețios, că lumina venită prin ogive, electricitatea candelabrelor, flacăra luminărilor groase păreau sarbede. Era aici o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ionela-Roxana Alexandrescu Aici sus: Viteza cu care călătorea tăia epiderma întunericului în fășii săngeri asemeni unui chirurg nepriceput, dar nu conta căci puterea de autovindecare a întunericului nu are nevoie de nici o farmacie de la colțul străzii sau bani pentru a pleca „afară” căci aici era Afară. Gavriel lasă găndurile să i se alăture
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
ca o făptură care, fiind martor atât la geneza cât și la extincția universului, ratează destinul cristic. Întocmai ca în Duhovniceasca lui Arghezi ("Am fugit de pe Cruce, / Ia-mă-n brațe și ascunde-mă bine. //), poetul ignoră mântuirea prin răstignire "Fășii de lumină caută gândind / Sfârșitul lumii. Rar se sting și se aprind... Așa era... așa era întâiul ceas. / De nu m-ar fi chemat, pe cruce aș fi rămas. // 78 În prima strofă a poeziei Parafă..., el se simte un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pălind frunzele, tivindu-le pe unele cu mătase galbenă, topind pe altele în picături de prețios metal, învăluind în pânze de șafran nuanțele albastre, nuanțele mauve ce au rămas din vara dusă: pe jos se întind pete roșii și arămii, fășii din sângele agoniei verii. În primul plan se situează Christ, fin, aerian, învăluit într-un aer de mister, în acea notă care îi da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elevi. De exemplu, dacă avem de realizat tema „ Îndoituri din hârtie” la clasa I, vom ține seama de nivelul de pregătire a elevilor. Nu toți elevii vor reuși să realizeze „Coiful” sau „ Bărcuța” dacă nu vor ști să obțină din fășia dreptunghiulară un pătrat, dacă nu cunosc figurile geometrice și dacă nu stăpânesc suficient de bine etape de lucru. De asemenea, elevii nu vor putea modela scene simple din lecțiile de limba română dacă nu stăpânesc suficient de bine conținutul lecției
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]