1,796 matches
-
le-a cântat celor peste 40 de voluntari adunați la Tășuleasa până când o ploaie torențială a întrerupt sunetul. Organizatorii au adus de toate: și focuri și zâmbete și eclipsă. În editorialul lui din EvZ, Mircea Cărtărescu povestește: Noaptea, la lumina făcliilor suedeze, am privit cum discul pământului obliterează, încet, discul lunii. Nu înțeleg prea bine activismul social, dar cred că înțeleg diferența dintre bine și rău. Și cred că „Tășuleasa social“ se încadrează în imaginea unei Românii mai bune. La mulți
Aniversară Tăşu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82827_a_84152]
-
Dar când ne-am întors la București, cineva ne-a dus, pe mine și pe sora mea, la Piata Română, unde oamenii improvizaseră un imens sanctuar. Mi-aduc aminte imaginea lumânărilor care ardeau, topite unele în altele, ca niște mici făclii. Rudele celor morți împărțeau mici pomeni. Eram copil și nu înțelegeam foarte bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții le numeau triste. La Piata Română, o
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
mea și-mi zicea: : - Nu te superi da? - Nu, nu, răspundeam eu. Eram foarte rușinos fiindcă mă simțeam În centrul atenției publicului spectator care era foarte numeros și se prăpădea de râs. Apoi a venit clovnul cu un soi de făclie aprinsă și m-a pus să suflu În ea, când am suflat sa făcut un nor de praf alb de nu se mai vedea nimeni În sală, decât aplauzele se auzeau și râsete. Când s-a potolit acel praf, eram
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
Voltaire a scris-o în 1771 pentru tânărul rege, slăvit ca principe al Luminii și Rațiunii în recele Nord, pentru că desființase cenzura și acordase libertatea expresiei (de fapt nu el, ci Struensee). Iluminiștii din roman îl văd pe rege ca "făclie neagră" în luptă cu lumina. Cât despre Struensee, liberal și ateu, acesta provine din Altona, unul din focarele iluminismului, primul porto-franco nordic. Soarta lui pare a fi semn că un regim care desființează orice sistem de reprimare a atacurilor dinlăuntrul
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
dat, a se înfățișa sintetic, în următoarea tonalitate valéryană: "Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi.// Castitate rog/ Carnea zăvorîtă,/ Eter să surîdă/ Ca în inorog:// Brațe-n dezvelire/ Ca joc de făclii,/ Mai mult infinire/ Sabia le urzi.// Încet ele prind,/ Și la buze poartă/ Sîngele divin care înțarcă/ Vis și arsură.// Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi" (Poem vechi șvariantăț). Spre deosebire de individul
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
Cronicar Creștinism caragialian Noul Caragiale va fi creștin... «sau nu va fi deloc!»": parafraza expresiei atribuite lui Malraux despre secolul XXI aparține dnei Anca Hațiegan. Autoare a unui articol despre O făclie de Paște (STEAUA nr. 11-12, 2002), dna Hațiegan crede că a venit timpul să luăm în considerare "fundalul mitic-creștin pe care e proiectată drama lui Leiba Zibal". Cum contemporanii n-au făcut o primire grozavă nuvelei, Caragiale (scrie dna Hațiegan
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
-l tăia capul prea mult", se sfătuia "la o pricină"cu oameni de încredere, dar cu frica lui Dumnezeu, "după ce auzea pe fiecare în parte, se culca, dormea un somn bun și pe la miezul nopții se scula, aprindea la candelă făclia din Vinerea Paștelor de la epitaf, cădea în genunchi dinaintea iconostasului și se ruga lui Dumnezeu să-l lumineze." Iar dascălul Chiosea, și alături de el alții, din mâinile cărora au ieșit știutori de carte românească, precum logofătul Greceanu, Văcăreștii, Anton Pann
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
publicând în masă articole elogioase și portrete sau inițiind chiar la Teatrul Național din București o „Săptămână Caragiale”. Cel mai frumos omagiu adus rămâne publicarea unei antologii de proză caragialiană de către cei de la Conservatorul, cuprinzând titluri cum ar fi O făclie de Paști, La hanul lui Mânjoală, Două lozuri, Telegrame, Amicul X..., Între două povețe, Cănuță, om sucit ș.a. Chiar și când Caragiale omul părăsește țara, Caragiale personajul nu dispare din presa vremii. Cel mai fidel ziar care îl menține aproape
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
pe care le încasează amicii infideli sau adversarii politici, chiar la cafiné central. Cu excepția dureroasă a preotului din Păcat... care își ucide copiii incestuoși cu pușca din două focuri fără avertisment. Chiar mai crud se poartă Leiba Zibal în O făclie de Paște cu adversarul său, banditul Gheorghe, dar are scuza că aici conflictul se putea termina doar cu moartea unuia dintre partanți. Personajele lui Camil Petrescu sînt niște duelgii fără leac. Se bat cu "epeul" și pistolul ca dracii. Andrei
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
întâi l-au bătut, a poruncit regele să fie pârjolit cu foc și să îndure tot felul de arsuri. Și picura sânge din rănile lui în așa măsură, încât șiroaiele de sânge care curgeau din rănile lui stingeau chiar luminile făcliilor, dar printre pâlpâirile flăcărilor se putea auzi glasul tânărului care spunea: ÎȚi mulțumesc, Doamne, că m-ai învrednicit să pot spune și eu cum a spus odinioară proorocul Tău: Trecut-am prin foc, cu foc ne-ai lămurit, precum se
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cu surcele focul bârfitorilor Cine sunt se naște în continuare, Ce am fost nici nu s-a terminat Eu - alta Adolescența - o minge de ping pong între mine și București și fereastra mea de la etajul patru pe Calea Victoriei. Adolescența - o făclie stinsă, Un muc de țigară aruncat Pe asfaltul întrerupt de găuri al Bucureștiului Care îmi sărută tălpile cerșind amintiri Adolescența - o minge de ping pong Nu întotdeuna aruncată înapoi. În întâmpinarea cuvintelor mele când devin carnivore, când își cer uncia
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă nu Am plecat Dar plec Mereu Cu fiecare plecat care îmi lasă Făclia sa aprinsă Ca far al timpului rămas Eu Din întâmplare Mă văd în acest oraș Printre atâția vii ce fug de viață Speriați ca de-o invazie barbară Și nu iubesc și nu întreabă și nu dau Numănui nimic Nici
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
n-are nume poți vedea fața lumii dincolo de înțelepciunile bucuroase dar el merge pe miriști de uraniu îngână liota unui timp de strajă se zăresc suburbiile cu inimi arse pe loc entelehia simte înțepătura de viespe și totuși vântul cu făclii în copcile furiei sfâșie materia mai apoi cu tandrețe ai privit panterele delirând prin savanele de morți anunțate să mai încerc o dată suferința și usus rei îți zici am privit ședeam toți în jurul pălămidei care scotea fum de slove și-
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
fiecare având libertatea de a alege o societate sau alta. Se decuplaseră deja circuitele electrice, telefericul, pus la conservare de Lunetta, încremenise, iar, pe coridoare, pe străduțe, în jurul plantațiilor, lângă cascade, în ogrăzi și-n toate locurile accesibile, tronau felinare, făclii, lămpi, lumânări, asemănătoare cu acelea de la Înviere. Nu pentru așa ceva se pregătiseră, însă, montagnarzii, ci pentru căderea în timp, de care le vorbise Negrescu. Erau convinși că sosise momentul mult întârziat. Parcă și anotimpul le era propice, căci noaptea era
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
practică predilectă a lui, nu se mișca în cabina lui rulantă, care făcea rondul întregii cetăți. Își supraveghea doar ostașii, încremeniți în posturile lor de veghe. Deplasarea pe orizontală făcea o separație și între întunericul de dincolo de cetate și luminile făcliilor, lumânărilor și felinarelor din interiorul ei. Nu se știa cât e ora. Ceasurile de mână, de masă și de buzunar fuseseră strivite. Curând, se lansă un alt zvon în mulțime. Evenimentul crucial era așteptat în jurul orei trei, hotarul atâtor minuni
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
erau atacați. Dar, ca în timpul raidurilor aeriene, montagnarzii stinseră toate luminile și se tolăniră pe iarbă. Abia atunci apărură, pe rând, verii, cu gesturi discrete, bine măsurate. Făcură semne să dispară și mucurile de țigări, pentru a nu fi stânjenite făcliile lor, desprinse parcă din drapelul montan, în cele trei culori: roșu, vișiniu și albastru. Invenția asta - după unii, revelație -, îi încântă pe cei care nu se prăbușiseră încă în somn, căci regresiunea în timp presupunea mutații de ritualuri și simboluri
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
sau căzuți în genunchi și murmurând ceva nedeslușit într-un registru monoton. Textul aparținea graiului romanș, sau reprezenta un amestec, cu cuvinte preluate de la toate rasele prezente pe paltou. După ce străbătură cam jumătate din incinta cetății, încrucișară de câteva ori făcliile. Vocile lor puternice, amplificate de rezonanța locului, puseră stăpânire pe montagnarzi. Aceștia căzură cu toții în genunchi, asemenea celor de la Kabba, în timpul slujbei, dar îmbrăcămintea lor nu mai era albă, ci aidoma cu a celor care trăiseră în secolul al XIII
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui schimb de materii, două trupuri într-unul singur, unul al morții, altul al nașterii: „în stînga, o făclie aprinsă. După/ dezlegarea de la sfînta/ spovedanie. O/ cioară ciugulește și cîrîie, mimînd atît de bine dezorientarea/ și tristețea. În spate,/ constrîngerile:/ dovadă// a ridicării întru salvă. Se aude zăngănit de linguri, o/ fi pe-aproape vreo cantină/ populară. De jur
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
latină, preluată din grecește, a struțului este chiar Struthio camelus; ea circula deja în latina medievală. S-a arătat de altfel că în Istoria sa Cantemir dezvoltă o figură etimologică, pornind de la nume pentru a reinterpreta realitatea (căci numele e „făclia și lumina a ființii lucrurilor”). Numele compus este interpretat ca dovadă a unei realități hibride: Strutocamila e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită și vita păsărită”, identificată cu Mihai Racoviță, moldo-muntean din rațiuni politice. De fapt, la Cantemir apare doar
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
aceasta din urmă, nu fără a-i reproșa "tehnica de vodevil" (p. 224). Destul de superficial pentru nivelul de astăzi al criticii, Horia Petra-Petrescu analizează comicul de situație, comicul de limbaj, satira socială, originalitatea personajelor, tehnica dramatică. Nuvelele Păcat și O făclie de Paște, punând în lumină "excepționala gradare psihologică a sentimentelor" (p. 189), drama Năpasta sunt plasate judicios în contextul naturalismului francez și rus. Orizontul comparatist este cea mai frapantă dintre calitățile tezei, dacă luăm în seamă și tinerețea exegetului și
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
a spațiului domestic. Nota aceasta din ce în ce mai gravă se regăsește în Corbul lui Poe sau în poezia lui Bacovia (,isterie macabră"), până la a deveni terifiantă, ca în Odiseea (,o carceră a răzbunării divine"), în Eneida (,un înfiorător adăpost obscur"), în O făclie de Paște (o ,citadelă a fricii"). Adâncindu-se în tragic, spațiul închis ia forma capcanei, a ,ănchisorii" (Dante, Hugo, Gogol, Dostoievski). a ,camerei de tortură", anihilată ironic în Harap-Alb prin transformarea ,casei de aramă încinsă", o casă a crimei, în
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
frați și să slujească cuvântul. Totuși, peretele cel din mijloc (cel ce îl împiedica să ajungă la desăvârșire) a fost dărâmat, iar moartea a fost învinsă. Astfel stau lucrurile: după cum o masă întunecoasă, o ceață se lasă și acoperă o făclie, care continuă să ardă și să lumineze, la fel se așază deasupra acelei lumini (a harului) vălul (întunericului păcatului). De aceea mărturisește (cel de sub har) că nu este desăvârșit, nici liber cu totul de păcat. Am putea zice (că prin
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
de păstrare și afirmare a tot ceea ce este frumos și bun la români”. Marele Pedagog român Virgiliu Radulian. colaborator și susținător al filosofului culturii, conchidea că: „Artur Silveștri avea sentimentul responsabilității vremurilor ce le trăim. Cred că a fost o făclie a contemporaneității noastre... A fost întotdeauna drept și demn, om luminos, credincios, optimist și senin sufletește, încrezător în puterea binelui și a credinței, smerit și modest, muncitor și harnic, dăruit total cauzei romanismului, a nației noastre... L-aș compară cu
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
poezia intitulată Singurătate la Eminescu: În odaie, prin unghere / S-a țesut păienjeniș" ce devine Singur la Bacovia, cu același accent pe încăperea pustie și neprimitoare: "Odaia mea mă înspăimîntă, / Aici n-ar sta nici o iubită. / Stau triste negrele tablouri, / Făclia tremură-n oglindă". În alt loc, în proza Tîrziu, același spațiu inospitalier găzduiește un poet abulic: "Singur prin casă fac versuri", în timp ce în noapte "un greier cîntă în tăcere". Atmosfera și chiar elementele care o generează apar și în Melancolia
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
ce fac un destin o urmă și piatra stă acolo zece mii de ani dar omul un om chiar un anumit om orice ar face și gândi cum ar putea concura piatra poate prin curiozitate frică debordantă uimire și vis incandescent" făclie nebună în plină amiază ce nebun în plină amiază ochii mei sutiene funebre luminează visează ziduri lungi lungi lungi acel ceva teribil ce nu e realitate pentru că e mai mult decât realitatea ce nu e vis ci trezire învăluind lucid
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]