137 matches
-
limitare crunt artificială a condiției umane, menită a o agrava pe cea intrinsecă. Marginea, în acest sens malefic, e vicleană și vorace, provocatoare de dezechilibruri: "știu că de mult marginile mă așteaptă flămînde/ și fac obositoare și complicate calcule/ pentru fărîmitura de echilibru" (o durere cu degetele-nfipte în ziua de mîine). O purtătoare de vești funeste: "tot mai triste vești/ de la marginile imperiului/ tot mai tîrziu și tot mai triste/ vești de la marginea imperiului" (o spaimă născută în somnul bătrînilor barbari
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
Arată-mi câte zile fac De-Aici și Pân-Acolo Și câte pâini mai am în straiță până la Banchetul lui Apollo, Când s-o termina dumicatul din urmă S-ajung la Păstorul Fără De Turmă, Când voi pune pe limbă ultima fărâmitură cu țipăt Ajunge-voi să mă duc și să mă-ntorc din Egipet De unde am adus Marele Sipet Cu toate Răboajele Tărâmurilor Atlantide Peste care Oceanul tălăuzind se deschide Până la Templele Timpului zălogit în cele trei piramide. Zice-voi: sfârșit
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
și lăcomia lor. La începutul anilor '90, mai aveau prudența să plătească bine măcar organele represive. Astăzi nu mai au de unde, așa că polițiștii sunt și ei gata să facă grevă. După ce-au prăduit totul, abia dacă mai au câteva fărâmituri pe care le aruncă magistraților. E singura socoteală rațională pe care o fac: pentru că, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge să aibă de-a face cu ei. Și atunci probabil că le vor reaminti oneștilor domni care astăzi refuză
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
mea mi-e necesară, pentru ca să nu fiu desfigurat de neînțelegerea celor din jurul meu, n-aș mai pune mâna pe toc ca să scriu aci. Dar sunt lucruri - nespus de multe - pe care numai eu și Dumnezeu le știm. Din ele, o fărâmitură aruncată pe hârtie aci." (p. 104). Scriitorul se instalează involuntar într-un paradox: detestă jurnalul ca scriitură de utilitate strict personală sau ca terapie eficientă, dar îl folosește ca mijloc de comunicare cu posteritatea, într-un sens reparator; își construiește
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
lumile, stările și obsesiile lui Silviu Purcărete, prin timpul petrecut de el la Craiova, prin spectacolele puse în scenă acolo. Reîntîlnirea cu un mare artist, cu un prieten prețios, este reconfortantă. M-a obligat, în cele din urmă, să regăsesc fărîmituri din propiul eu, să refac, fragmentar, momente din istoria teatrului realizat de acest regizor și raportul meu profesional și emoțional cu ele. Imagini de teatru mare care cheamă timpul din mine și reașează, firesc, raporturile cu ceea ce este major. Plecarea
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
Prins în labirint) Poeta dă dovadă de mult bun simt în logodirea cuvintelor în imagini încărcate de prospețime. În fața dușmanilor ca niște haite de lupi care vor s-o sfâșie, se roagă smerit: “Dă-mi, Doamne, din puterea Ta divină/ Fărâmitura ce mă va salva/ De foamea haitei! Nu sunt eu de vină,/ Că ei sunt lupi, iar eu sunt alceva.” (Noaptea din noi) Dar poeta nu insistă asupra aspectelor aflate în umbra vieții, le privește cu înțelepciune, cu calm și
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
senzația unui "tîrziu" și de psihismele celui neajuns "nicăieri, niciodată". Definirile prin negație ("Șunt eu, omul fără de însușiri pe curînd/ pe ecrane...") sînt singurele potrivite pentru cel care, din festinul unei orbitoare potențialități adăpate cu dulci iluzii, a căpătat doar fărîmiturile unui prezent dezamăgitor și restrictiv; un prezent derutant pînă la a implora, precum un poem mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
înfăptuit marea ruptură a Romei de Orient, de Bizanț... Curios, cel mai viu lucru din ce-am văzut în fosta livadă a lui Lateranus unde azi se ridică bazilica și palatul este viclenia băiețașului cu laptele și bătrînul ademenind cu fărîmituri de biscuiți șoriceii ascunși într-un canal cu chepeng găurit, chiar sub privirile lui Francesco d'Assisi, - monumentul de vizavi de bazilica San-Giovanni. * Dar, soarele puternic te îndeamnă să intri repede într-un adăpost, și intru în bazilica răcoroasă dominată
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
declară temerile cele mai intime: "cine știe când mai prind o zi/ primitoare că spatele/ unui bărbat adormit" (Un copil). Sau se laudă copilărește cu prietenia unui poet: "m(ircea) i(vănescu)/ îmi trimite zilnic/ două pungi de plastic/ cu fărâmituri de poezie" (Din Sibiu). Sau povestește - cu inima încă bătându-i puternic de emoție - ce i se întâmplă când scrie: "Uneori o plăsmuire devastatoare/ țâșnește printre silabe/ că molia ce-și făcuse culcușul/ în rană de purpura a soldatului" (Lumea
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
cheamă cu un fluierat special, punînd mîna pe un miez de pîine... Trei porumbei apar numaidecît de sub patul cazon învelit cu o pătură cenușie perfect întinsă. Apar blînzi, fără să se ferească, oprindu-se la picioarele noastre și ciugulind iute fărîmiturile de pîine. Sub pat, spunea A., aveau mei pus de el; dar se vede treaba că isprăviseră meiul și ieșiseră să se reaprovizioneze în odăița curată cu geamul veșnic deschis. Erau la etajul doi. Porumbeii, dacă ar fi vrut să
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
ea se va usca. Rănită am fost și îngenunchiată în colb și pietre! În umbra unui gând, mă fură ultima lacrimă neștearsă. Atinge-o, de-ți va fi vreodată dor de chipul meu. Doar așa voi înălța iubirea, împrăștiată în fărâmituri,prin colb și pietre! Șterge-mi ultima lacrimă și-mi închide rana (încă sângerândă), dar numai de-ți va fi vreodată dor de chipul meu. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: DE-ȚI VA FI VREODATĂ DOR / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN
DE-ŢI VA FI VREODATĂ DOR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381771_a_383100]
-
aburind". Să precizăm că, în pofida grațioaselor precauții pe care le ia autorul său, scrierea în cauză accede la o unitate împlinită poate chiar prin cultura intensă a fragmentului asumat cu forța vitală a autenticității sale, aceeași autenticitate ce determină întregul. "Fărîmiturile prețioase" ale mozaicului reprezintă calea cea mai sigură către ansamblul înțeles, în minuțioasa-i edificare, ca un complex organic. Perspectiva lui C.D. Zeletin ține seama de dublul plan al existenței marei artiste de odinioară. Pe de o parte ea n-
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, devine un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar stilizarea voit „cuminte” de care face uz: zburătoarele negre ce scurmă după fărîmituri, mîinile înroșite de frig, fumurile ce ies din coșurile caselor etc. (Îngerul Bobotezii). Abordînd trecutul cu o părelnică stăpînire de sine, încearcă a acoperi simțămîntul dureros prin mimica unei jovialități gen „rîsu-plînsu”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
unic" a avut acest bun simț și n-a băgat mâna În buzunarul săracului: s-a gospodărit, s-a cotizat și n-a luat un leu de la alții. Voi de ce luați? Doar vă declarați "partide democratice". De ce ne furați și fărâmitura de la gură? De ce nu vă mai ajunge? Lăsați la o parte sloganul cu "În vest așa se procedează... am luat tiparul"! Ce-ar fi să nu ne mai băgați În tipare gândite de unii ce se cred deștepți (și asta
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Vedeți, noi n-am năvălit niciodată peste alții ca să le furăm averile, alții, Însă, au năvălit peste „mămăliga” noastră și li s-a părut mai bună decât tot aurul lor. Așa și voi, vânduții, vreți să ne furați și ultima fărâmitură de mămăligă pentru că nu vă mai ajunge cașcavalul vostru. Dar uitați un singur lucru, unul singur, dar esențial : când noi nu vom mai avea nici o fărâmă de mămăligă, voi veți dispărea, pentru simplu fapt că fără mămăligă nu vom mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de gheață cu sângele tău catifelat, susurând în cămăruțele inimii mele. tu ești odihna vieții mele de coride, de poștalioane de ceață, de săgeți zbârnâind odihna mult așteptată cu lumină, cu îmbrățișări de mușchi cald de copac, cu furnici cărând fărâmituri de pâine către buzele noastre. nouă în primul loc: găsești că ploaia ușurează așteptarea ta, apele curgând în partea de sus a cerului tău, cel de deasupra cerului celorlalți, împrospătează gândurile tale, liniștesc sufletul tău, aduc prosperitate grădinii tale suspendate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pus iar și iar de la început, ca un disc zgâriat, ca un ecou al unui ecou ca o oglindă în fața altei oglinzi, cu mine la mijloc. din bucăți de copilărie, zidesc un perete între pieptul meu și tristețile groase cu fărâmiturile de pâine rămase, mă înconjur cu o sferă protectoare de porumbei. îmbrăcată într-un costum de baie nou-nouț, sar dintre oglinzi într-o piscină cu apă roz, încălzită de răsăritul unei noi orânduiri în societatea sufletului meu. șase în primul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Weeks (adăugându-i două piese și modificând ordinea cântecelor), Van Morrison a ținut să se mai distanțeze o dată față de posibila legătură dintre biografia sa și conținutul discului: „E pură ficțiune. E vorba de niște povestiri în formă muzicală — alcătuite din fărâmituri, din conversații pe care le-am auzit, din lucruri pe care le-am văzut, din filme, ziare, cărți care s-au transformat în povestiri. Asta e. Și nimic mai mult.” Firește că un critic cu abilitatea și informația lui Greil
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
face scîrbă - ce amantă vulgară” (la început). Parcă dintr-un plictis, dintr-o dezabuzare pe care și le asumă precum aspecte ale dramatismului ființei, poetul recuză complexitățile formale, le înlătură cu o mișcare a mîinii, măturînd de pe masa de scris fărîmiturile lor de prisos în favoarea simplității. A unei simplități enigmatice, precum în picturile lui Giorgio de Chirico: „orașul are două străzi / ele se taie la mijloc / în unghi drept / crucea spînzuratului // eu locuiesc într-o cameră / eu locuiesc într-o / cameră
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
unii lideri europeni nu inspiră încredere. Potrivit fostului premier italian, care a participat la un forum privind alegerile legislative din 24 și 25 februarie, organizat de către agenția națională de presă Ansa, "Germania și Franța nu vor să cedeze nici măcar o fărâmitură din puterea lor". Premierul demisionar al Italiei, Mario Monti, care beneficiază de susținere din partea Uniunii Europene, a declarat recent că UE se teme de întoarcerea lui Berlusconi care, în cazul victoriei la alegeri, ar aveaun impact negativ asupra monedei euro
Silvio Berlusconi, supărat pe UE, Ashton și Van Rompuy by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56825_a_58150]
-
naturală și fără concept. Talentul, înzestrarea, verva, naturalețea sînt incontestabile, însă poetul le lucrează cu o formată conștiință poetică, în structuri variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În poeziile erotice (precum Fără pretenții), ironicul e slab, pentru ca „fărîmiturile de hîrtie îndrăgostite de ebonită” și micile „blănițe încărcate cu electricitate” să poată ilustra o lege a atracției universale, dincolo de cenușiul existenței în socialism. În altele, în număr mai mare, sarcasmul ia culori de pamflet anticeaușist, poetul înscriind personajele în
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
am jurat să nu mai scriu nici o poezie erotică, nu pot scăpa din mrejele în care mă ține prins cu destulă putere, încă, muza veche. Îmi strigă mereu la ureche foamea-i de versuri erotice. I-am mai aruncat câteva fărâmituri asupra cărora aș vrea să aud părerea ta, dacă merită a fi numite hrană pentru o muză. Două din ele nu au nici un titlu măcar. Dacă va fi să-ți placă, poate găsești tu un titlu potrivit. Am scris atâtea
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
sau de ce ar trebui să o facă. Ultimele fraze sunt în mare măsură deducția mea, valoarea filmului constând tocmai în faptul că nu intră în analize, lăsând bucăți de ambiguitate de-a lungul firului narativ cum lăsau Hansel și Gretel fărâmituri de pâine. Nici nu face judecăți. Plus că arată povara frumuseții, un subiect cu care puține pelicule își bat capul. Cam toți bărbații pe care îi întâlnește Heidi sunt atrași fizic de ea, dar nu mai mult de o noapte
Cine are premiera în ianuarie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10934_a_12259]
-
e cam la fel în mai toate mediile mic-provinciale ale țării. Mai prejos de muncitorii necalificați, de măturători și de vidanjori, care, nu ne îndoim, n-ar munci nici o zi fără plată, oamenii scrisului se cade a ciuguli, aidoma vrăbiilor, fărîmiturile care nu costă pe nimeni nimic. Moartea Columnei apasă pe conștiința diriguitorilor Amarului Tîrg. Cu siguranță, faptul va fi consemnat în istoria locului și va rămîne acolo și după ce rezonanțele atît de efemerelor partide de fotbal și ale petrecerilor mai
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
pământ, răsuflându-și zborul, rămânea pe-o sutime de secundă în punctul mort, înainte de-a porni să cadă înapoi, Cărăbuș părea că ghicește ceva în mintea lui. Căuta să-și prindă boțul întreg, să-l prindă tot, până la ultima fărâmitură, și când îl avea întreg cules din largul cerului, fața i se lumina, căci cele ghicite aveau a se împlini". Dar acum Onache nu se regăsește pe sine. Își pierduse cei doi fii în război și trebuia să dea socoteală
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]