118 matches
-
uită să mulțumească. Bolnavii mai sunt cum mai sunt, dar însoțitorii, crescuți la școala Google a culturii medicale și comunicaționale sunt adevărate Circe indolente. Am auzit pe coridorul-emițător, cuvinte indecente ca la un meci de fotbal, argumente asupra unor drepturi fabulatorii ale câte unui înțepat în deget. Dar am auzit și vocea moralei cuminți. Un domn care părea trecut de 80 de ani, sunându-și soția acasă după un accident suferit pe o trecere de pietoni, sus. Cu o căldură care
Trimis înapoi în viață, vă scriu de pe patul de convalescență despre sufletul spitalului... by https://republica.ro/trimis-inapoi-in-viac-a-va-scriu-de-pe-patul-de-convalescenc-a-despre-sufletul-spitalului [Corola-blog/BlogPost/338084_a_339413]
-
este scriitura, căreia i s-ar putea subsuma o temă a iubirii (între Matei și Eva în masura în care, descifrând textele ce formează cele două romane constitutive, reconstituim și relația dintre protagoniști) și una a familiei (în Eva). Fluxul fabulatoriu al memoriei lui Matei creează impresia de fluiditate deosebită a textului. Transformările care se produc neîncetat se dovedesc rezultatul unui joc al imaginației elucubrante a acestuia. Jocul se regăsește la toate nivelurile prozei lui Șlapac. Pornește de la primul cuvânt al
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
timpului, cu toate relele și bunele trăite, prin operele create, Ion Iancuț știe ce lasă și va lăsa, cu prețul unui tribut care ne privește pe noi, toți. Fascinant și inconfundabil în plăsmuirile lui antropomorfe, în care palpita viziunile figurativului fabulatoriu renascentist, baroc sau suprarealist, într-o demonstrație de sublimare simbolist-metaforică, ni se confirmă și în acest recital de sculptură în bronz, dar și de teatralitate, Ion Iancuț, un artist cu apariții publice rarefiate în ultima vreme. Veronica Marinescu
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
cîștigat. Relația cu René e analizată cu o luciditate cîteodată crudă, asistăm la dezvelirea fără prejudecăți a unei feminități incendiare. Totul ar indica un jurnal senzațional. Și totuși... felul în care sînt notate sau povestite faptele îl face să fie fabulatoriu. Boala, moartea, un avort, iubirea, dezamăgirea, dorul de țară, micile bîrfe, toate sînt voalate. Pe de-o parte, de un misticism special, asumat, pe de altă parte, de un fel de eleganță metaforică. Primul ține de o filosofie personală, sentimentală
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
sinuciderea tatălui meu stă ceva puternic, o esență conținînd chiar enigma vieții. A sta ochi în ochi cu tot ce are viața mai îngrozitor: acest lucru, în mod paradoxal, mă ajută să supraviețuiesc și chiar să trăiesc o înaltă jubilație." Fabulatoriu e chiar felul în care Gabriela Melinescu își privește propria viață, felul în care construiește neîncetat un model de comportament zguduitor în efortul pe care îl presupune. Feminitate și ascetism. Și un jurnal special, care cere o lectură aproape hermeneutică
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
nucleu de rabini rămași În Palestina. Ei Împărtășesc aceasta sectelor inițiatice musulmane, sufi-ilor, ismaeliților, motocalleminilor. Iar de la aceștia Îl află Templierii“. „În sfârșit, Templierii. Eram Îngrijorat“. Băteam cu degetele mari Planul care, ca o pastă moale, se supunea dorințelor noastre fabulatorii. Templierii descoperiseră secretul În timpul acelor nopți de insomnie, strângându-și În brațe colegii lor de șa, În deșertul unde sufla inexorabil simunul. Îl smulseseră bucată cu bucată de la cei ce cunoșteau puterile de concentrare cosmică ale Pietrei Negre de la Mecca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
micșorarea liberă a inspirației din lumea văzută sau visată, din reviste sau ziare ș.a.m.d.. Ea a devenit astfel un mod de a exista prin pictură, fără program, fără dileme sau crize existențiale.” (Vasile Savonea) „...Artistul este prin tipul fabulatoriu, inedit și spontan al imaginației sale un naiv de structură și prin aceasta poate cel mai original, autentic și interesant dintre naivii români. În vreme ce la mulți artiști naivi sursa de inspirație și idealul de performanță aparțin inventarului tematic și tehnic
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
vedem selectând și luând în posesie (fragmentar) lumi impalpabile. În fapt, la construcția unui edificiu poetic durabil participă memoria abisală, acționează semnale arhetipale și rezonanțe inefabile, fascinează, dincolo de cunoscut, amintirea evenimentelor neîntâmplate, acestea, toate, componente de infrastructură, instituind o cunoaștere fabulatorie, magică, onirică, spontană. Pe de altă parte, în suprastructura ascensivă se interferează pulsiuni imanentiste și transcendențe, lumina diurnă și ora astrală, penumbre și halouri cosmice. I Acolo unde antenele cunoașterii și mecanismele silogistice ale rațiunii (obligatorii în toate științele) nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de plachete de versuri pentru copii, scrieri suave țintind modelarea timpurie, cu motivația că: "Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor o patrie..." Până târziu, întoarcerile lui în copilărie, în concretul miraculos, se vor constitui în suculente etape fabulatorii; creatorul în plină maturitate abordând acum probleme grave, vorbind de alternanțe repetabile, de tristeți și înfrângeri, se redresează etic apelând la memoria vie a vârstei paradisiace. Prin "întoarcerea la izvoare", Mihai Cimpoi definea concis fenomenul basarabean de sfârșit de veac
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
latura spectaculară: suspans, culoare locală, aventuri picarești, șabloane, stereotipii, menite să „complice” și să agrementeze intriga întru captarea publicului favorit. Ucenicind în umbra maeștrilor recunoscuți ai genului (H. Sienkiewicz, Al. Dumas, M. Sadoveanu), B., artizanul, tinde să împace propria aptitudine fabulatorie cu exigențele documentare, dar fără să evite ilustrativismul, o abundență uneori fastidioasă a detaliilor ce risipește din „magia” povestirii. Îndatorat „tradiției orale”, nu uită, altfel, să-și declare stirpea și să-și cultive precursorii (în Ispirescu, împăratul basmelor, 1983). Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
însă cu entuziasm”) și cel prin care conștiința pierderii de identitate se confundă cu aflarea adevăratei identități a realității. „Mă duci târâș/ ca pe o targă un mort - / important e să ai o direcție”. Tocmai prin această instalare în deriziunea fabulatorie, în indecizia și „levitația” semnificațiilor, poezia lui M. din ultima ei etapă întâlnește în câteva puncte vitale poetica generației ‘80, la a cărei impunere redactorul Editurii Cartea Românească a contribuit într-un chip decisiv. Din romanticul euforic iese un poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
bătălie aproape pe viață și pe moarte pentru propria lor cedare ori rezistență. Dumitru Gh. Bordeianu consideră că despre Pitești (și Gherla continuatoare) nu au dreptul să vorbească decât cei care au trecut pe acolo, altfel mărturia riscă să fie fabulatorie, iar respectivii mărturisitori niște impostori. Apoi, mărturisitorii, Înainte de a scrie, trebuie să aibă niște martori În viață care să Îi poată verifica și controla 39. Nimeni nu are dreptul să-i judece pe reeducați, afirmă autorul, În afara lui Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sau tradiționale, ale relațiilor de rudenie sau despre ceea ce el definește drept ,,gîndirea sălbatică'', deși antropologul structuralist refuză să perceapă în activitatea mitică doar caracteristici sincretiste și fuzionale. ,, Departe de a fi, așa cum s-a susținut adesea, opera unei "funcții fabulatorii", cu spatele întors realității, miturile și riturile sînt în primul rînd valoroase prin aceea că păstrează pînă în zilele noastre, sub o formă reziduală, modurile de observație și reflecție care au fost (și probabil rămîn) adaptate cu exactitate unor descoperiri
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
versuri sau prozastic-ritmate, sunt conduse de un fel de logică magic infantilă, lăsând impresia că sunt rostite chiar de copii. Unele cărți sunt însoțite de ilustrații grațioase, viu colorate, care narează imagistic episoadele descoperirii și înțelegerii lumii, într-o manieră fabulatorie copilărească. În timpul din urmă, O. s-a înfățișat cititorilor și ca memorialistă, cu Declarație de avere (2002), volum care, fără să revoluționeze în vreun fel tehnicile și miza autoficțiunii, este unul de amintiri în sensul curent al termenului, selectiv, autentic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
alt cuvânt, de „a fabula”. În opera sa, epicul este extrem de viguros, iar răsucirea spre sine a literaturii nu-i secătuiește izvoarele. Este aici un exemplu, rar îndeobște, unde autocentrarea și vocația imaginativă se susțin reciproc. Libertatea de invenție, apetitul fabulatoriu îl apropie de o linie consacrată a prozei de la noi: Mircea Eliade - Ștefan Bănulescu, cu precădere în Sara, unde elementele fantastice abundă. O Oltenie livrescă și cvasimitică ființează în cărțile lui A., precum în Vladia lui Eugen Uricaru, cu precizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
formă de compensare a propriului său trecut incert, obscur sau traumatizant. Romanul psihobiografic are un rol esențial, așa cum se poate deduce din cele de mai sus. El este, În special În ceea ce privește trecutul persoanei, un suport moral și sufletesc major. Funcția fabulatorie a reprezentării de sine trebuie considerată, În cazul acesta, ca având un rol pozitiv. Este funcția care uită și „repară” un trecut inacceptabil pentru persoana respectivă. În felul acesta „rănile” Eului sunt acoperite. Dar romanul individual nu este numai un
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
micșorarea liberă a inspirației din lumea văzută sau visată, din reviste sau ziare ș.a.m.d.. Ea a devenit astfel un mod de a exista prin pictură, fără program, fără dileme sau crize existențiale.” (Vasile Savonea) „...Artistul este prin tipul fabulatoriu, inedit și spontan al imaginației sale un naiv de structură și prin aceasta poate cel mai original, autentic și interesant dintre naivii români. În vreme ce la mulți artiști naivi sursa de inspirație și idealul de performanță aparțin inventarului tematic și tehnic
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
influența școlii franceze a anilor '60 și '70313. Să amintim doar câteva care, deși la început au fost considerat simple "ciudățenii", tind astăzi spre o recuperare valorică, bucurându-se de priză atât la public, cât și în rândul criticilor: Tratament fabulatoriu (Mircea Nedelciu), Ingeniosul bine temperat (Mircea Horia Simionescu), Tache de catifea, Tobit (Ștefan Agopian), Tangoul memoriei (George Cușnarencu), Frumoasa fără corp (Gheorghe Crăciun) ori Femeia în roșu (Mircea Mihăieș, Adriana Babeți, Mircea Nedelciu) și lista ar putea continua încă. Astfel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru exactitatea detaliului științific e, evident, parodică, întrucât realitatea palpabilă a textului nu poate fi confirmată, ci doar trucată. Iar rolul autorului Umberto Eco e și el trucat, tot parodic, unul modest, de simplu scrib care transcrie "din pură plăcere fabulatorie". Parodic este și incipitul propriu-zis al romanului, care face trimiteri intertextuale la Biblie pentru a ne arunca mai apoi în "cea mai neagră" confuzie. După un intertext solemn ("La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
al genurilor, al tipurilor de texte: literar și nonliterar, ficțional și nonficțional, narativ, des criptiv etc.) și al viziunii, care subliniază obsesiv forța povestirii de ași produce propria realitate. Autorii romanului postmodern se integrează generațiilor ’80, ’90: Mircea Nedelciu (Tratament fabulatoriu, Zmeura de câmpie, Femeia în roșu - coautori, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș), Gheorghe Crăciun (Compunere cu paralele inegale, Pupa russa), Mircea Căr tărescu (Travesti, Orbitor), Ioan Groșan (O sută de ani de zile la Porțile Orientului), Ioan Mihai Cochinescu (Ambasadorul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pot fi definite astfel ca o suită de poeme despre poem, Într-o serie, tipic modernistă, a reflecției poeziei asupra propriei condiții. „Personajul” care se conturează și exprimă În ele este un poet, Poetul), iar „evenimentele” sînt supuse unui „tratament fabulatoriu” ce le subordonează, În ansamblu, problematicii creației. Altfel spus, programul teoretic (avangardist) trasat În manifestele propriu-zise și În eseurile din A doua lumină - Între repere concrete ale ambianței socio-literare - apare aici topit În structurile prozei poetice, În care „eul empiric
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pentru oricine faptul că occidentul a dat fără drept de apel câștig de cauză culturii ideaționale. Au existat voci care, încercând să nuanțeze chestiunea, au făcut opinie separată. Bergson vorbește de un rol „biologic” al imaginației. El vede în „funcția fabulatorie” o reacție a naturii contra puterii dizolvante a inteligenței. Psihanaliza (Freud și Jung) relevă rolul de factor de echilibru psihosocial pe care îl joacă imaginația simbolică. Totuși, aceste voci se aud greu din mijlocul corului majoritar iconoclast care cere la
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trandafirului de Umberto Eco. Fără ca relația dintre cele două scrieri să fie univocă, memoria cărții autorului italian regizează global înscenarea epică a lui Ț. Textul permite atât lectura inocentă, cât și pe cea avizată. Pentru lectura genuină frapante rămân capacitatea fabulatorie nestingherită, știința de a crea atmosferă, de a evoca pitorescul medieval al mediului ardelenesc. În schimb, pentru lectorul inițiat în dedesubturile literaturii livrescul are rolul unui spațiu de ecou, unde sensurile se amplifică, devenind o cutie de rezonanță. Cuptorul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
naturale ar constitui, în viziunea sa, un prim înveliș al miturilor, un suport cu valoare universală, deși puțin determinat direct, deoarece mitologia nu este o simplă "traducere poetică a fenomenelor atmosferice" (acestea sunt doar cadrul, "o primă condiție a funcției fabulatorii"); însă există și straturi istorice și sociale, poate chiar și mai importante. Toți aceștia sunt însă factori externi, în timp ce miturile sunt "conduse din interior printr-o dialectică specifică de autoproliferare și de autocristalizare care-și este sieși propriul resort și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ne lasă aparențele să credem.201 Pentru Jean-Jacques Wunenburger, mitul ilustrează capacitatea imaginației umane de a crea povestiri exemplare, suficient de bogate și de complexe pentru a îngădui variații nedefinite și a face loc unei transmiteri colective, printr-o "conduită fabulatorie specifică", atât din punctul de vedere al activității creatoare, cât și din punctul de vedere al receptivității: participarea la mit este dublă, fiecare fiind, în același timp, receptor, prin ascultare sau lectură, și întotdeauna și puțin recreator, în măsura în care transmisia, orală
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]