133 matches
-
poate fi acum nici măcar plagiată. Din acel sound, alcătuit de creatori care descifrau bine partitura și legile armoniei, se construia o stare privilegiată, o zonă fragil-subiectivă, un teritoriu interzis neinițiaților, o intimitate sonoră în care visai după legile și rigorile fantaste ale visului și îți construiai Legenda Personală pe măsura puterii tale de evaziune din realitate. Totdeauna anostă, previzibilă și conformistă. Continui să-mi spun că LP-ul Paolo Coelho, asonorizat în frumoasa poveste Alchimistul, este Legenda Personală a unui adolescent
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
în apă și chiar în foc, dar căruia îi e refuzată sfera aerului, asta înainte de a se metamorfoza în fluture sau spirit eteric. în orașul acesta superb, dorințele sunt excitate la culme, natura se estompează, ținută la respect de arhitecturile fantaste ale granitului și asfaltului. Mă liniștesc de �a dori" privind intens un măr, mirosindu-l, observând structura lui sofisticată: o planetă în miniatură. Mă liniștesc de boala civilizației: consumul, incitația la producerea dorințelor - coji goale, munți în forme false fără
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
fără strălucire, fără nuanțe, fără idei. Distanțate de drama epocii, citite azi, fără a face abstracție de raportarea la unitatea de măsură a timpului trecut, asemenea amănunte pot părea astăzi, cui nu le-a trăit direct, comedii ale unor minți fantaste, bolnave, dar care nu se mai constituie în surprize. Mai ales dacă ne gândim la cititorul tânăr, al zilelor noastre, care nu are criterii valabile pentru a stabili o relație sau un eventual punct comun cu asemenea fond, dureros experimentat
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
Circumscris unui cadru domestic și gospodăresc, aidoma lui Arghezi, autorul Cîntecelor naive pare a nu accepta la un moment dat nici măcar gratuitatea contemplației (din care ar putea germina oțiul aristocratic sau orgoliul estetic), implicîndu-se meșteșugărește în funcționarea realiilor d-sale fantaste: „Tăia-vom rîma cu toporul/ De groasă ce-i./ Naivi, audia-vom corul/ Grașilor miei.// Vom ajuta melcii la treabă./ Roua din prag/ O vom căra, subtil, în roabă/ Din lemn de fag.// Și pentru a-i mări misterul,/ Cînd
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
asemenea pasaje de violent exotism senzual fără a medita la izolarea crîncenă care aștepta obștea românească, la naționalismul agresiv ce a coroborat-o după un timp, la pudibonderia oficială? La faptul că orice aspirație către lărgimea orizonturilor geografice sau doar fantaste era suspectă, taxată drept cosmopolitism ori trădare de patrie? În nu mai mică măsură sînt elocvente imaginile excentrice, insigne sfidătoare ale autonomiei spiritului creator, ale dreptului său de a-și situa chipul așa cum dorește. „Un risc, o aventură totală”, cum
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Gheorghe Grigurcu Insolitul volum al lui Șerban Foarță, Spectacol cu Dimov, reînvie pentru subsemnatul o lume: cea a vieți literare bucureștene din anii’60-’80. Sînt puși să defileze o serie de personaje ale ei, într-un gen de evocare fantastă, însă picantă prin stringență verbală, pe o scenă despre care am putea zice, cu aceeași îndreptățre, că nu mai există ori că există întru eternitate. Prospețmea regiei ( formale, dar și morale) e în măsură a da iluzia "veșnicei reîntoarceri" ( o
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
și percuție, împreună interpretăm aceeași bucată simfonică pentru urechi siderale, fiecare cum poate, cu creierul, cu picioarele, unii în păduri, alții în vizuina de bloc, alții în stații lunare. Sîntem un miceliu vast, cîntător. Acoperim pămîntul cu sputa noastră corozivă, fantastă, cu cultura noastră de circuite integrate și biți; asemenea penicilinei pe o lamă de sticlă într-un laborator ne înmulțim frenetic sub ochiul scrutător al neantului; adiem la unison în vîntul frecvențelor radio, ne agităm armonios sub ploaia programelor de
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
cu adevărat celebre, atît ele cît și unchiul din America, starea vremii, marea, America însăși, pe scurt - totul, inclusiv cerul care tolănit pe o sofa în mijlocul oceanului ne face semn cu mîna. Numai că, pentru a fi celebre, aceste ființe fantaste au luat totul în calcul: și apa în plămîni, și sarea în ochi și gurile "strigătoare la cer". Nemaifiind posibilă o lectură inocentă, necum senină, a textelor Aglajei Veteranyi, după ce ea și-a luat viața, înecîndu-se în apele reci ale
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
spre a-și demonstra forța. Lupta pe viață și pe moarte se desfășoară cu o aparență de joacă, păstrîndu-se mereu zîmbetul pe buze și ținuta elegantă. Homo ludens înțelege a-și asuma, în chip paradoxal, gravitatea confruntării cu o bonomie fantastă, cu o plăcere a poetizării voioase, vizibilă inclusiv în comentariile sau autocomentariile emise de ipostazele în număr de șapte în care se întrupează. Iată portretul făcut de Nicolae }one lui Daniel Bănulescu: "Cap de șeic și fire de răzbătător. Mi
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
amenințate de artificiul “distins”, de elevația factice, căutînd a înlătura asocierile, după cum declară d-sa, “tocite, umflate sau golite de sens”. Poeta se apropie de lucruri cu o atenție a descriptorului mai curînd decît cu o dispoziție a contactării lor fantaste prin metaforă, atitudine ce nu exclude, ci dimpotrivă sporește, un atașament emoțional. Căci în măsura în care antipoezia e o ironie la adresa poeziei, ea ni se înfățișează adesea, în chip compensator, vascularizată, în pofida asperităților ei, de-o sensibilitate existențială care se poate dovedi
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
atitudine duală față de Petru și reformele lui."( p.47) Gogol descrie un Petersburg sumbru, din care se evadează doar în vis sau nebunie, un oraș absent din punctul de vedere al peisajului exterior, în schimb bogat în caractere iluzorii, tragi-comice, fantaste. Vraja ambiguă a orașului pune stăpânire și pe Dostoievski, cel care îl va descrie și în viață și în operă ca pe un infern, un oraș ostil pe toate planurile, un adevărat imperiu al întunericului, comparabil cu romanul lui Dickens
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
într-un regim concentraționar, mecanismele politic-administrative funcționează prin imprevizibil, prin "salturi" într-o direcție sau alta, într-o atmosferă năucitoare a arbitrarului. Are loc o alternanță de interdicții și aprobări, părelnic nemotivate și unele și altele, sub egida unei birocrații fantaste, care menține în egală măsură deznădejdea și speranța victimelor. în pofida compactei negativități, niciodată nădejdea unei reparații nu e definitiv pierdută: "Trebuie numai să reușești să pătrunzi în locul interzis, ca să poți să te explici; odată intrat acolo cererea ta este ascultată
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
de kappa, fructe de prâsnel și de lampeduză, dulceață de lapis lazuli” (p. 42) și altele, multe, asemenea. Ingeniozitățile lexicale amintesc de primul Mușina, cel din Cinci și cel din Strada Castelului 104, mereu dispus să închidă realitatea în liste fantaste. Așadar, deși sunt poeme în proză (gen nemaiexersat de Alexandru Mușina până acum), acestea îi trădează imediat amprenta stilistică. Ceea ce demonstrează odată în plus două lucruri, cumva contigue: că poeții generației optzeci nu reprezintă nici pe departe o masă informă
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
Iliria" (Decembrie). Sau: "Corbi eddici (Hugin și Munin, Cugetul și Memoria)/ șoptesc și acum veștile/ culese cîndva în incursiuni de recunoaștere" (Arheologie descriptiva). Sau: "Astfel clamez,/ cu toate orologiile lichide/ din pînzele lui Dali"(Dali și orologiile lichide). Prin factura fantasta a transpunerii în trecutul pe care-l venerează (viața actuala fiind pusă în paranteză), poetul realizează o ironie biografica: "în urmă cu 17 ani, pe cînd prietenul din liceu/ dorea să devină medic ginecolog/ și cumpără cărți de sexologie,/ pe
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
Gheorghe Grigurcu Vizitînd pentru prima dată Bistrița, în primăvara acestui an (1999) am pătruns, încîntat, într-un burg vechi, compus în bună parte din construcții începînd cu veacul al XIII-lea, pe zidurile cărora se pot încă desluși desenele fantaste ale vîntului medieval. Am constatat că între aceste ziduri venerabile pulsează, în actualitate, o viață a spiritului demnă de toată atenția. Alături de o robustă filiala a Uniunii Artiștilor Plastici, trăiește aici și o grupare de scriitori, dintre care nu mai
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
inversă. Ioan Alexandru a renunțat la frenezia sa dionisiacă inițială, clocot individualist anarhic, în favoarea unui discurs liturgic, de largă audiență ortodoxă, coroborat cu o evocare instituțională a vieții ecleziastice, Ion Gheorghe s-a înfundat în zona mîloasă a unei arheologii fantaste, stăpînite de năzăririle unui imperialism tracic, Adrian Păunescu a schimbat registrul liric propriu-zis pe unul lozincard-agitatoric, așadar de prefabricate ideologice, reglate, conform preferinței intime, la mulți decibeli etc. Cum stau lucrurile cu Constanța Buzea? După cum ne informează autoarea, copilăria sa
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare atenuata de ideea anamorfozelor pe care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu mirosul tău de floare din băli/ neortodoxa intraductibila aurorală/ iar aceasta vorbire a ta zbura/ labirintic se întindea/ prin văzduh/ pînă la duh/ și la stea/ le transfigura!//o și aveai ochiul mare și rotund/ un ochi lung
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
a autorului corabiei bețe: "Un suflu deschide breșe în pereți, împrăștie limitele caminelor". Evident, se află la mijloc o vitalitate ieșită din comun a spiritului, o bucurie de-a există, care distruge lumea reală, pentru a o compensa printr-una fantasta, cu o jenă personală. E ca si cum un leu ar devora puii din specia să, care nu-i aparțin, spre a procrea alții (Ortega y Gasset: "sufletul liric atacă lucrurile naturale, le hrănește sau le ucide"). "Ucigaș" al lucrurilor naturale, poetul
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
al legilor/ Care țin isonul lui Pan și lui Elohim,/ Cu succes fraged de martie sfărîmător./ Și citadela mă cîntă" (Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului și de incertitudinea vegetalului, divinul se identifică cu poetul prin omogenitatea intemporalitătii fantaste, prin mirabila contemporaneitate a toate celor ce au ființat, ființează și vor ființă: "Mă voi înfrînge, de toate descarnat./ Strălucește umbră ramurilor pe trunchiul copacului/ Și eu privesc alarmă de pe coaja/ Mea arătînd prin falie/ Roșeața fragedă că de obraji
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Groapă cu lei). Dar Daniel Corbu nu rămîne în preajma oricum intemporalelor "vetre", a "stelelor umflate de plîns", a "speranței care bate că un clopot", îndreptîndu-se spre derivațiile mai recente ale romantismului, pe care le reprezintă pozele insurgentei plebeiene, ale încrîncenării fantaste, ale sfidătoarei reverii exotice. Dacă Baudelaire definea romantismul drept "o binecuvîntare a cerului sau a infernului căreia îi datorăm stigmate eterne", să ni se permită a preciza că, deși "eterne" în sens moral, aceste "stigmate" suferă mutații de ordin estetic
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
două: sau autorul e un jurnalist incorigibil, și atunci nu e capabil să transfigureze realitatea brută a informațiilor cotidiene (decît într-o direcție mobil-jurnalistică), sau, dimpotrivă, el se lasă antrenat de plăcerea de a fantaza pînă în teritoriile imaginației foiletonistice, fantaste și chiar fantastice (ultima însușire nefiindu-i deloc străină), iar atunci nu mai poate fi expediat printr-o simplă și usuratecă eticheta". Aci am putea să ne amintim și de recepția foarte favorabilă pe care Șerban Cioculescu a făcut-o
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
în părul electrizat de spaimă// două globuri de carne/ albindu-se în fața ochilor noștri" (adevărul este o cîrtiță albă). Efectele unui asemenea mod de-a fi sînt multiple. Mai întîi apare consemnarea minuțios-detașată a fenomenelor mărunte, îngroșată uneori cu trăsături fantaste (singurătatea acută e predispusă a halucina). Dar imaginea nu aparține, în conștiința poetului, lumii ca atare, ci unui tablou. Astfel autorul se desprinde - izbăvitor - de concret, nu și-l asumă decît în chip simbolic: "dar dacă vrei să pictezi tot
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
sclav. În afara obiectului acțiunii sale de seducție, pentru Paul nimic nu mai exista. Vorbea șoptit cu Ciuci, fără întrerupere. Pe urmă, a început să cînte Flandern in Not." Nimic extraordinar pînă aici, un poet monden, plin de succes, cu gesturi fantaste, boeme. Numai că acel cîntec, piesa lui de rezistență în cucerirea femeilor, după cum spune glumeț Crohmălniceanu, e un vechi cîntec german despre moarte, un cîntec sumbru, obsedant, un fel de indiciu înspre partea nevăzută, plină de traume a personalității poetului
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
concretul arzător, precum un metalurgist fără mănuși și fără ochelari de protecție. Nota sa specifică o reprezintă o impulsivitate, o sangvinitate a asociațiilor. Cele mai dense stihuri ale poetului se nutresc din resursele imprevizibile ale materiei, vălurite de o suflare fantastă: "muzica feței se descompunea lăsînd în urmă/ venele lustruite ca lungi liane/ care se agață înfricoșate de zidurile oarbe./ toamna își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
în stradă și a trage în mulțime, la întîmplare". Un terorism de cabinet! Precum în frenetica învolburare a unui carnaval, creatorul de acest tip își pune măști terifiante, amuzîndu-se cu o presupusă vocație distructivă sustrasă planului acțiunii practice. Frenezia sa fantastă are sensul relevării unei energii în sine, a unei defulări ce răspunde nu numai ,,stării de furie" avangardiste, ci și unei disponibilități de reconstituire a unor rețele ce leagă la un mod neașteptat fenomenele, de frămîntare a unei materii cu
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]