450,301 matches
-
piață a Vienei, ,Naschmarkt", printre peperoni, broccoli, fileuri roze de somon, rodii, stridii, nu departe de Operă, în imediata apropiere a sălii de expoziții Secession, cu acoperișul din frunze de acant aurii, în cel mai autentic Jugendstil, unde Klimt... de fapt, Viena e guvernată de doi monarhi luminați care te urmăresc din toate vitrinele cu marțipan și lenjerie de damă: Klimt și Mozart. Căutăm înnebuniți o cartelă de telefon. Trebuie s-o găsim pe doamna Schaffhauser, atașat cultural la Ambasada României
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
că la capătul celor 5-600 de pagini mi-a rămas un gust straniu, pe care la început mi-a fost greu să-l identific, pentru că nu avea nimic de-a face cu bucuria lecturii. Eram încă la vârsta când trăiam faptele de cultură ca ,fapte de arme" și în fiecare carte citită vedeam o performanță, iar în autorul ei, un concurent. Or aici, în cartea lui Vargas Llosa, cheful de a coborî în arenă și de a-mi verifica piruetele comparându
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
5-600 de pagini mi-a rămas un gust straniu, pe care la început mi-a fost greu să-l identific, pentru că nu avea nimic de-a face cu bucuria lecturii. Eram încă la vârsta când trăiam faptele de cultură ca ,fapte de arme" și în fiecare carte citită vedeam o performanță, iar în autorul ei, un concurent. Or aici, în cartea lui Vargas Llosa, cheful de a coborî în arenă și de a-mi verifica piruetele comparându-le cu ale altuia
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
ani mai mult decât mine. Nu 100, nu 1000, nu 2500 de ani, ci doar 6. Timpul acela scurs cu miile sau cu sutele de ani și care împingea existența autorului într-un trecut mitic, care o izola în stranietatea faptelor sale și înălța opera pe tipsia inaccesibilității ei, transformându-i geneza în mister, timpul acela - fie el și doar de o sută de ani - menit să mă despartă ontologic de un personaj pe care de-acum nu-l mai puteam
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
o casă, cu intenția evidentă de a fura. Mai întâi se trezește din somn soția, apoi soțul. Acesta din urmă pune mâna pe pușca de vânătoare, îl urmărește pe hoț până în garaj și îl împușcă. Elemente secundare ar fi (cronologia faptelor e, până în clipa de față, incertă): stăpânul casei a sunat la Poliție, apoi între el și hoț a avut loc o mică luptă, în timpul căreia pușca s-a descărcat în capul intrusului. Prin urmare, ar fi vorba mai degrabă de-
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
din Constituția României, are vreun conținut sau e, pur și simplu, o vorbă goală, aruncată în focul confruntărilor politice. În fine, dacă există formule juridice prin care statul chiar face ceea ce spune. Adică cum, ce și cui garantează. Las deoparte faptul că legea, modificată cam pe jumătate, continuă să se refere la ,avutul obștesc", adică la proprietatea care e mai degrabă a statului. E un reflex care spune totul despre mentalitatea conducătorilor țării, pentru care cetățeanul și cetățenia continuă să rămână
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
decît un simplu consilier de specialitate, mai exact ca un adevărat partener al lui Victor Florean în acest complex și riscant proiect cultural, Mircea Bochiș asigură permanent nu numai nivelul valoric al participării, ci și autoritatea și credibilitatea întregului fenomen. Faptul că simpozionul de sculptură este acum cunoscut în toată țara și în străinătate, că există deja liste de așteptare cu sculptorii care urmează să participe la edițiile viitoare, că prezența la Baia Mare tinde să devină un reper important în inventarul
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
principiilor de parteneriat, de comunicare, de profesionalism și, nu în ultimul rînd, chiar o altă percepție a ideii de libertate. Pînă una alta, la Baia Mare, Victor Florean și Mircea Bochiș au creat un cuplu exemplar prin raritate și prin eficiență, fapt care dovedește limpede că ne îndreptăm către o lume normală, o lume care produce perturbații grave mentalităților retardate și conștiințelor asistate, însă al cărei viitor este, fără îndoială, singurul care trebuie asumat. (va urma) P.S. Prima ediție a Festivalului Internațional
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
să stăpînească în mod egal expresia cinematografică și pe aceea a artelor plastice, fac dificilă comunicarea și, cu atît mai mult, analiza. Președintele juriului, Alex. Leo Șerban, a compensat, însă, prin prezența lui la Baia Mare, deficitul de comunicare ulterior. Oricum, faptul că în spațiul public au ajuns prea puține informații, nu este un motiv să se abandoneze acest gen de acțiune care posedă un enorm potențial de comunicare și o substanță ideatică și expresivă la fel de viguroasă. Premiul festivalului a fost obținut
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
acțiune care posedă un enorm potențial de comunicare și o substanță ideatică și expresivă la fel de viguroasă. Premiul festivalului a fost obținut de pelicula Fast film a cunoscutului artist austriac Virgil Widrich, ceea ce spune foarte mult despre festivalul însuși. Inclusiv despre faptul că organizarea celei de-a doua ediții ar fi un cîștig enorm pentru piața culturală românească. (P.Ș.)
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
o lectură de pe urma căreia toată lumea are numai de cîștigat. PS: Într-unul din numerele anterioare ale României literare, comentînd Jurnalul (1996-1997) doamnei Monica Lovinescu m-am referit la criticul literar Vladimir Streinu ca la un colaborator al fostei Securități. În pofida faptului că citatul din Jurnalul doamnei Lovinescu nu prea lăsa loc de interpretare (,În scurta mea absență, V. răspunde la un apel al lui Stelian Tănase. E aproape înspăimîntat: a dat în arhive peste denunțurile lui Caraion. Despre el se mai
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
de persoane, deformări de nume, mistificări. Connaisseur sau ignorant ? Vrând să informeze asupra strălucitului precursor al esteticii informaționale, Matila Ghyka, șapoul ni-l oferă pe Matila, numele de botez, ca Mathya, iar pe Ghyka, numele de familie, ca Ghica, nesocotind faptul că ramura moldovenească a familiei, căreia îi aparținea Matila, iscălea Ghyka, forma Ghica rămânând ramurii muntenești. Asta ar mai fi cum ar fi, dar autorul ni-l prezintă pe Matila Ghyka drept ,inventator" al Numărului de Aur, ca și cum o categorie
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
și prieten al lui Marcel Proust. Numai că numele lui nu e nici măcar pomenit, ceea ce e grav, deoarece ,dintre Bibeștii amintiți, el se cuvenea cel dintâi numit într-o evocare a Corcovei și a atitudinilor lui Marcel Proust față de România. Faptul că Martha Bibescu ,își petrecea verile" la Corcova, unde și le petrecea și soțul ei ,doar atunci când nu era lansat în cine știe ce aventură în Africa, Iran sau America", adică grosul vieții, e complet neadevărat. Cuplul princiar a trecut de câteva
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
foarte mare de colaboratori, s-a observat că s-ar fi impus o selecție: nu toți semnatarii meritau să-și aducă modestele contribuții la dicționar. Unii scriitori sau teme au încăput pe mîini nepricepute, semnatarii fiind practic depășiți de subiect, fapt care a condus la diferențe calitative mari între tratări: stiluri nepotrivite, cînd plate, cînd pamfletare, abordări sumare, anacronice, școlărești sau chiar rău-voitoare, texte cu omisiuni, inexactități și chiar cu erori (,articolele despre Avangardă, Dadaism, Constructivism sînt pline de inexactități", scrie
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
moderni sînt privilegiați printr-o atenție deosebită și prin aducerea la zi a viziunii critice în articole datorate atît unor autori mai tineri, cît și veteranilor... în timp ce unii autori ceva mai Ťclasiciť rămîn într-o ramă vetustă, favorizată și de faptul că același autor este obligat să interpreteze la distanță de un sfert de secol același scriitor pentru care probabil nu are multă simpatie" și încă (în Dilema veche, nr. 90/2005): , Mai multe texte referitoare la autori din sec. XIX
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
i se poate reproșa coordonatorului", insistă Șt. Borbély, dar prefața e explicită. Cred că Dan C. Mihăilescu, simțind cenzura pe propriile texte și demonstrînd asta pe larg în Idei în dialog, are dreptate cînd, discutînd același caz Beniuc, acuză, de fapt, ,opacitatea lui Eugen Simion la condamnarea trecutului, cantonarea în estetic o dată cu punerea între paranteze a umbrelor biografiei". Este acesta un efect extrem de pervers: nu mai știi ce și cui anume să reproșezi neajunsurile medalioanelor în condițiile ,intervențiilor" coordonatorului în virtutea păguboasei
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
m'en fiche-ismul coordonatorului general distribuind accentele, verdictele și spațiile". Dacă P. Cernat vorbește, în aceeași linie, despre ,filtrul canonic al coordonatorului general" și despre ,partizanate și subiectivisme excesive", Ion Simuț găsește ,inevitabil" (în cel mai pozitiv comentariu la DGLR ) faptul că ,cel mai vulnerabil e sectorul de literatură contemporană, cu multe inconsecvențe, lacune și disproporții". În fine, un ultim efect, nu și cel mai puțin important, al tuturor viciilor de procedură, y compris și de componență a colectivului este cel
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
în perioada în care se petrece întâlnirea cu A.K., adică în toamna anului 1937, scriitorului nu i se atribuise încă funcția de șef al rezistenței intelectuale. Protagoniștii curentului antifascist erau împrăștiați, nu se coagulase deocamdată o unitate a împotrivirii, faptul că erau exilanți stânjenea sforțările de solidarizare. Din acest motiv, în relatarea ulterioară a lui A.K., când în autobiografia sa se va opri asupra episodului, va destăinui că tema angajării politice n-a avut întâietate în schimbul de păreri. Omiterea
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
de lingușeală și servilism. Să efectuăm o demarcare. T.M. știa cine este, ce poteci a defrișat, ce moștenire a lăsat în urmă. Această conștiință de sine nu conține nimic discordant. La el se ivește mai pronunțat ca la alții comprehensiunea faptului că se încheie un circuit, că e ultimul dintr-o serie, că nu se mai poate scrie mai bine și mai profund în direcția decisă de el. "Mir ist, als käme nichts mehr" (Senzația mea e că n-ar mai
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
dându-și seama, ,paradisul său pierdut". Mai precis, el situează satul Lisa în veacul al XVII-lea, când a fost atestat de un document semnat de principesa Anna Bornemisza - numele doamnei fiind demn de un vers dintr-un hai-ku. De fapt, este vorba de satul Vitoriei Lipan, a cărui viață tăcută e ritmată, silită, nu de legile oieritului, ci dăruită celor ale lucrării pământului. Strămutarea puerului din cătun de către unchiul său Gheorghe, zis ,Domnu' George" la un liceu extrem de bun, foarte
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
tipici, probabil în virtutea unei programări abisale și irevocabile, și crede, așa, de una singură, că lumea se coagulează în jurul unor principii, că în măruntaiele ei palpită încă, abia ascuns privirilor vulgare, un inalterabil zăcămînt paradisiac, gata oricînd să reinstaureze în fapt ordinea și frumusețea dintîi. În al treilea rînd, ea este convinsă că oamenii sunt cu totul altceva decît simple carcase ambulante, că ei au neliniști, frămîntări, aspirații, că tînjesc după înalte valori morale și că sunt incapabili să trăiască altfel
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
într-o comuniune adîncă și indestructibilă. În al patrulea, al cincilea, al etc., etc? rînd, Paula Ribariu nu are nici o îndoială că adevărata existență este aceea a spiritului, că funcția majoră a acestuia este interogația căreia i se răspunde prin fapte, că arta este un regulator al existenței și un argument decisiv în negocierea cu eternitatea, că ființa noastră nu este pasageră și că esența ei nu este alterabilă. Și pentru a susține toate astea, ea și-a dezvoltat atît de
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
ori simple constatări precum cea de față. încă se mai dă vină pe calitatea traducerilor; se mai practică și acest soi de transfer; monștri sacri autohtoni, care în franceză sau engleză nu sună atît de sublim ca în românește... în fapt, politica promovării prin traduceri are un efect lesne de văzut cu ochiul liber: lamentabil și împiedicînd apariția în Occident a unor scriitori care să dea literaturii române mult rîvnita aură de universalitate. Autorul român ajuns în librăriile din Occident e
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
liber: lamentabil și împiedicînd apariția în Occident a unor scriitori care să dea literaturii române mult rîvnita aură de universalitate. Autorul român ajuns în librăriile din Occident e un fel de Mutu care rupe tăcerea după ce a fost dat în fapt că se droghează și despre care se știe că e tobă de Dostoievski. Oricum, el este cam același de niște zeci de ani, ajuns un veritabil patriarh și stăpîn al filierei, amintind la infinit să se înscrie pe orbita succesului
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
treacă vreodată prin cap să-și ceară scuze în public pentru contraperformanțele sale literare. Una din grijile lui de căpătîi este să-i împiedice pe alți conaționali să-i ia pîinea asta de la gură, intrînd pe filiera traducerilor. E notoriu faptul că și-n privința asta românii se comportă diferit de polonezi, unguri, cehi, ruși etc. E o chestiune de mentalitate și de cultură în ultimă instanță - alte două verigi ale cercului vicios de care vorbeam mai sus. E, de asemenea
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]