93 matches
-
pentru că le poate oricine inventa și nu era nevoie de atâtea relații pentru a culege truisme. (...) Doamna Bovary e mai vie decât madam cutare, pe care am cunoscut-o, și mai cuminte e să scriu despre fictiva madam Valsamaky, născută Farfara. De altfel, numai ea trăiește pentru mine" (p. 316-317). Reticența va fi învinsă (e adevărat), la insistențele colegilor, dar nu fără a mai penaliza o dată egolatria și a-și arăta preferința pentru sublimarea specifică marii creații. Opresc aici extrasele, considerând
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
se împărtășească și pe fiul său, Tudorel. Acesta, intrat la legionari, refuză: - Cărțile sînt lucruri moarte. Viața e mai interesantă. Gonzalv Ionescu face într-adevăr din cărți niște mortăciuni, citate în bibliografii pentru a obține un post de profesor. Doamna Farfara citește de-a valma un număr mare de romane franțuzești fără a reține autorul, doar ca divertisment facil. Bonifaciu Hagienuș și Panait Suflețel sînt "putrefiați de cultură", dar se rezumă la antichități. Ultimul citește cu deliciu Virgiliu. Primul cercetează străvechi
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
proba de evaluare la Limba română. Elevii au avut de răspuns la 15 întrebări legate de un text de două pagini adaptat după " Lebedele sălbatice" de Hans Christian Andersen - varianta I de subiect -, respectiv " O poveste cu...tâlc" de Minodora Farfara - varianta II. SUBIECTE Limba română. O parte a elevilor au primit varianta I de subiect, iar ceilalți, varianta II, acestea fiind repartizate, pe rânduri, în fiecare clasă, pentru a se evita copiatul. La varianta de subiect cu text adaptat după
SUBIECTELE la Limba română de la evaluarea elevilor din clasa a IV-a by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/28340_a_29665]
-
aceeași femeie, Katia, rusoaica. În capitolul 4., Codex vallachorum, un roman epistolar desfășurat în Balcanii primei jumătăți a secolului al XIXlea, spionul Jacoppo Vizanti este trimis de un personaj sus-pus, poate chiar împăratul austro-ungar, să o supravegheze discret pe diva Farfara, cea mai mare soprană a tuturor timpurilor, care face un fel de turneu. Capitolul 5, Capul împăratului: în timpul războiului din Kosovo, anii ’90, deci, reporterul Ivo Scarlat transmite în direct pelerinajul la moaștele împăratului Constantin XI Paleologul Dragases, care sunt
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
te uiți la mine Parcă-aș fi stafie? - Ce vrei, gloabă slută? Te trezii din somn!... Mârțoagă limbută, Te crezi mare domn? Catâr... corcitură, Nu mai necheza!... Și mai taci din gură; Nervii nu-mi călca. Tont neobrăzat, Ești o farfara!... Râzi ca un turbat, Zbieri ca o lichea. Crede-mă că bine... N-ai să mi te simți, La boier i-oi spune Că m-ai scos din minți. - La așa cântare... Mai să cad pe jos. Rage-n gura
CALU ȘI VIOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377629_a_378958]
-
dânșii prigonire și să le dai înscris la mâinile lor, îndreptarea și alegerea ce le vei face. Și fiindcă D-ta să ști.1800, ghenar 18 [La condică, Sud Mehedințí, Pomojnic] [ ADRESĂ] În cinstita mână Dumnealui biv vel clucer Alexandru Farfara, ispravnic ot sud Mehedinți. Cu multă plecăciune [Semnătura pomojnicului Isprăvnicatului] ............................................. Document de 2 file(copie cu semnături originale)aflat în posesia autorului. O copie s-a depus și la Arhivele Naționale Mehedinți 3. 1816, decembrie 21. Zapis de vânzare pământ
DOCUMENTE MEHEDINȚENE INEDITE DIN VREMEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1622 din 10 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376350_a_377679]
-
N.D. Popescu vor fi, cu un prilej sau altul, luați în pleasnă. Sunt, fără îndoială, exersări pentru opera maturității. O fiziologie ca Broaște... destule - Nuvelă pesimistă poate fi socotită prima schiță caragialiană. În Smotocea și Cotocea se prefigurează perechea de farfarale Lache și Mache, în vreme ce băcanul Ghiță Calup, gardist civic de o credulitate ce îl sortește încornorării, îl anunță pe Jupân Dumitrache. Dacă nu inventivitatea comică impresionează în toate aceste texte, în schimb e vădit scrupulul stilistic, ce avea să devină
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
prezentate de Bolliac, sunt și unele atestări documentare. Plinius cel Bătrân, de pildă, descria folosirea unui soi de pipă la care țeava subțire era meșterită dintr-o trestie [lat. arundô] : „Se spune că fumul obținut din planta uscată [= podbeal, Tussilago farfara], arsă împreună cu rădăcina sa, dacă se inspiră printr-o trestie, lecuiește tusea cronică” (Naturalis historia, XXVI, 16). „Trebuie să recunoaștem - a conchis Odobescu - că toate popoarele Sciției au practicat fumigațiuni de diferite specii, cu scopul, unele de a se înveseli
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe care, odată suprimate de oficialități, le făcea să reapară sub titlu schimbat. În 1859, împreună cu C. A. Rosetti, e redactor la „Țânțarul”. Mai mult de unul singur susține foile „Spiriduș”, „Nichipercea”, „Cicala”, „Opiniunea națională”, „Sarsailă”, „Ghimpele”, „Daracul”, „Urzicătorul”, „Asmodeu”, „Farfara”, „Cucu”. În anii 1860 și 1861 scoate o serie de broșuri: „Coarnele lui Nichipercea”, „Coada lui Nichipercea”, „Ochiul Dracului”, „Arțagul Dracului”, „Codița Dracului”, „Ghearele Dracului”, încercând să înșele vigilența cenzurii, care suspendase „Nichipercea”. A folosit pseudonimele Iago, Ioana lui Vișan
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Panorama sau Mineiele lui Nikipercea, I-II, București, 1860; O pagină a vieții mele sau 22, 23 și 24 ianuarie 1859, București, 1861; Iluștrii contimporani, București, 1861; Întemnițările mele politice, București, 1861; Talmeș-balmeș de la nașu-meu Nikipercea, I-II, București, 1861-1863; Farfara, București, 1865; Opere satirice, I-III, București, 1875; Armatelor române, [București, 1877]. Traduceri: Paul de Kock, Sora Ana, I-II, București, 1856; J.-L. Carra, Istoria Moldovii și a Românii, București, 1857; Florian, Gonzalv de Cordova, București, 1858; Béranger, Bunul
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
cm. Folosiți frunzele pentru vindecarea rănilor, leziunilor, înțepăturilor de insecte și ca tonic pentru tulburările colice sau intestinale. Folosiți ca apă de gură pentru afte și dureri de gât. Ceaiul din semințe este bun ca spălătură pentru ochi. Podbalul (Tussilago farfara) Înalt de 15 cm când înflorește. Este grozav pentru siropurile de tuse și pentru tratarea problemelor respiratorii. Tătăneasa (Symphytum officinale) Înaltă între 90 - 150 cm. Faceți cataplasme din frunzele de tătăneasă pentru a vindeca întinderile. Spălătura din frunze este bună
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
sedimentelor din ficat și rinichi. Ceaiul este folosit pentru probleme gastrice sau intestinale. Este bun pentru grețuri și tratamentul colicilor. Turița (Galium aparine) Este utilă întreaga plantă. Este un diuretic puternic și este folosit pentru dizolvarea depozitelor renale. Podbalul (Tussilago farfara) Frunzele sunt partea folosită. Această plantă se leagă de toxinele din sistem și ajută la eliminarea lor. Un foarte bun expectorant. Tătăneasa (Symphytum officinale) Se folosesc rădăcinile și frunzele. Este un foarte bun expectorant, lenitiv și emolient. Ceaiul este foarte
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
c-ar fi luat din odaia unde era arhiva prefecturei, aceasta e întîia versiune, și mie mi se pare că aceasta e cea adevarată; destul e că bietul palat au ars. Eminule, tu-mi scrii că-mi trimiți "Tararale" și "Farfarale", nu le-am primit, mițule! Să vede că tot din cauza haosului în care să găsește încă poșta. Eminescul meu iubit, tu-mi scrii așa de frumos câteodată, și câteodată numa, ia așa. Mițule Răutăcios; eu am sfârșit de tradus nuvela
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
știu că ești departe! Te sărut și te sărut și iar te sărut când ești bun și-mi scrii, când nu, apoi te ocăresc, acum-însă te sărut. Veronica 17 ianuarie 1880 [VERONICA MICLE] Scumpul meu Eminescu, Am primit "Scrîncioabele" și "Farfaralele" pe cari ai avut nespusa bunătate a mi le trimite; într-adevăr, în starea mea de izolare în care trăiesc, cetitul mă mai distrage puțin, dar adevărat că numai puțin! Presupun însă că tu le cumperi aceste jurnale, în cazul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe pat câteva ore, vorbind de toate, sărind prin asociațiune de la un plan de viitor la impresiuni despre cunoscuți, uitară aproape cum se aflau acolo și se treziră în cântecul cocoșului. - Felix, pentru Dumnezeu, fugi de aici! Marina e o farfara,dacă ne vede, umple lumea de povești. Du-te, du-te. Otilia sărută repede pe Felix pe un obraz, iar acesta îi sărută mâna și o lipi de obrazul lui. De acum încolo, cei doi se întîlneau adesea noaptea, când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ioanide e un om original, e șarmant, ce mai vorbă! Și povesti cum într-o zi venise la ea arhitectul cu buzunarele pline de cireșe amare din speța acelora cărnoase, sangvinolente și tot așa de dulci precât de amărui. "Madam Farfara, zisese el (doamna Valsamaky iscălea Angela Valsamaky, născută Farfara), am să-ți spun un secret: am mâncat din bunica dumitale!" "Ce oroare! exclamase madam Valsamaky. Ce-ți veni?" " Totuși, e perfect adevărat!" și Ioanide reaminti doamnei Valsamaky-Farfara că la moșia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorbă! Și povesti cum într-o zi venise la ea arhitectul cu buzunarele pline de cireșe amare din speța acelora cărnoase, sangvinolente și tot așa de dulci precât de amărui. "Madam Farfara, zisese el (doamna Valsamaky iscălea Angela Valsamaky, născută Farfara), am să-ți spun un secret: am mâncat din bunica dumitale!" "Ce oroare! exclamase madam Valsamaky. Ce-ți veni?" " Totuși, e perfect adevărat!" și Ioanide reaminti doamnei Valsamaky-Farfara că la moșia Tămburești, unde era înmormîntată bunica, creștea în vecinătatea imediată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dozeze bine extremele. Erau cam mulți ani de atunci, și madam Valsamaky fusese turburată. Dar Ioanide schimbase tonul deodată, trecând la o convorbire inocentă și lipsită de orice paradox. "Nu vorbesc pentru tine, o ironizase mental Ioanide atunci, naivă madam Farfara, vorbesc Ioanei." (Ioana era fata doamnei Valsamaky.) Bonifaciu Hagienuș, un fel de silen cu pielea fălcilor căzută, individ versatil și servil, epicureu nu lipsit de fineță, povesti și el, scandalizat, cum, întîlnindu-l odată pe stradă pe Ioanide, pe care nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toate părțile: "N-o să mai avem cafea! Cumpărați cafea!" răspândind el însuși psihoza depozitării. În timp ce Saferian și doctorul Rapig conversau astfel, cu întreruperi de meditare, fie clătinând din cap, fie printr-o propoziție interjecțională, intră pe ușă madam Angela Valsamaky- Farfara, gătită din ac cu un tailleur pepit, punctat în piept cu o crizantemă artificială. Saferian se ridică cu greu de pe scaun. Sărută mâna musafirei pe deasupra biroului și, invitînd-o să ia loc, spuse: - S-a făcut așa cum a dorit clienta. - Cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deși trăgea și un profit. Prin mijlocirea ei și cu ajutorul plinului de blândețe Saferian, se evita penibila ofertă pe piața comercială. Într-un mic schimb de vorbe glumețe se rezolva o problemă dificilă. - Mi-i dai acum? mai întrebă madam Farfara, evitîndtrivialul cuvânt "bani". - Îndată. Și Saferian vîrî mâna în sertar, scoase după ochi o parte din banii de la inginerul Nacu, îi numără, aruncă la loc G. Călinescu două hârtii și puse într-un plic alb, elegant, suma de douăzeci de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
își făcu plăcerea de a pune lui Gaittany întrebarea cea mai spinoasă: - Foarte bine, să viu, nu zic, dar cu cine voi avea onoarea? Gaittany, dregîndu-și glasul, îl asigură că era vorba de o masă între prieteni obișnuiți: Saferian, madam Farfara și ceilalți, nimic neprevăzut. - Vii, nu-i așa? Prezența dumitale e capitală, ești pivotul serii, fără dumneata contramandăm! - Bine-bine, am să văd! - Perfect! Înregistră satisfăcut Gaittany, te așteptăm. Întrebarea lui Ioanide asupra componenței grupului nu era fără rost. Gaittany avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cotlet pe care acela îl curăța metodic de carne. Și cum viitorul ministru nu pricepea, îi explică: Pentru Ștolț, câinele meu! Atunci Pomponescu, foarte amabil, sistă descarnificarea și luând un șervețel de hârtie depuse cu grijă osul pe el. Madam Farfara se grăbi și ea să ofere câteva bucăți pe care le socoti agreabile pentru un câine. Mai mult, Pomponescu disertă asupra fidelității rasei canine, evocă iarăși viața sa în raport cu acest subiect, descrise amănunțit o cățelușă pe care i-o dăruise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
decoroasă și plină de tact, dădea un rezultat social plăcut. Ministeriabilul cumpărase de la o țigancă cu flori câte un trandafir, nu mai mult (cu oarecare tocmire), și oferise fiecărei femei câte unul. Trandafirii erau de altfel mari și superbi. Madam Farfara și Smărăndăchioaia căpătase, respectiv, unul alb și unul roz, Ioana, unul ca sângele coagulat. În cele din urmă, Pomponescu ridică paharul și ură sănătate lui Conțescu și toate cele dorite celorlalți. Gulimănescu replică: - Să vă vedem ministru cât mai curînd
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
contemplase pe Ioana, întîi cu coada ochiului, apoi privind-o franc cu pupilele lui de un albastru turburător. Cu mâinile bătea darabana pe masă, ceea ce la el însemna, fiind la mijloc o femeie, interes acut și prevestire de furtună. Madam Farfara, femeie foarte experimentată și intuitivă, spuse, examinîndu-i ceașca: - La dumneata nu pot să citesc, ești om sucit, uite cum s-astrîns toată drojdia. O să ai o agitație mare, vreo pasiune... Arhitectul, foarte puțin atent la predicțiune, compara cele două femei, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
examinîndu-i ceașca: - La dumneata nu pot să citesc, ești om sucit, uite cum s-astrîns toată drojdia. O să ai o agitație mare, vreo pasiune... Arhitectul, foarte puțin atent la predicțiune, compara cele două femei, pe mamă și pe fată. Fizionomic, madam Farfara și Ioana semănau. Așa plină, cu buze roșii, cu pielița moale și pufoasă ca a piersicii, fusese și madam Valsamaky. Ioana avea însă ceva inedit, mai animalic și picant. Umerii obrajilor îi erau ridicați spre ochi ca la mongole, aducea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]