35 matches
-
Simona Vasilache Sînt cărți care par făcute din rotocoale pufnite de samovar. Scrise anume ca să aburească felioarele de sticlă prinse în rama unui pince-nez. Ori lucrate, precum picturile sfumato, de partea cealaltă a ceții. Iar impresia asta nici măcar nu ține de lectură. Ți-o dă, aș spune, felul lor de politețe puțin desuetă, însă îmbietoare, cînd încă
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
a amintit că „sunteți sindicaliști”, că „vă aflați în plin efort de pregătire a examenelor”, că „vacanța va veni ca o destindere binemeritată după o muncă încordată” ș.a.m.d. Deci am fost siliți să ne mulțumim deocamdată cu 2 „felioare” de vacanță, adică cu cîte 3 zile libere la finele ultimelor săptămîni (23-25 și 30-1). 15 ian. 1952. Cursurile noastre s-au suspendat de marțea trecută și timpul s-a scurs cu pregătirea examenelor, adică mai exact a examenului de
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
aveam impresia că intram într-o grotă, în vizuina unei sălbăticiuni formidabile, a unui vrăjitor cu puteri magice. Uneori, vara, duminica după-amiază, pe biroul plin de farfurioare, înflorea un pepene mare cu miezul dulce, zemos, alteori cești cu ceai și felioare de prăjituri pregătite de Gabi Defour dădeau de lucru mâinilor noastre. Eram cu Dinu, Dr. Nini Radian și Sandu Lăzărescu cu soțiile lor. Dr. Voiculescu ne citise sonetele scrise în săptămâna ce tocmai trecuse. Dinu asculta tulburat, cu sufletul plutind
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
treizeci pe care le-am efectuat, mi-a rămas în minte scena când, pe Boul. Felix Faure, către Rue du Commerce, am văzut-o pe Sanda Stolojan cu un coșuleț pe braț, săltând voios către casă, iar în coșuleț, două felioare de șuncă, făcute sul, artistic, ce e drept, în țiplă și staniol. Nu m-a zărit, nu i-am ieșit în față. Atunci. în ultima clipă mi se aduce la cunoștință faptul, din cale afară de comentat, că bossul ar fi
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
binelea, cum mi-a prezis Maria. Ciorba părea a fi bună. Se îndopase atâtea luni cu lecturi și-și neglijase digestia cu o superioară indiferență. Stomacul i se chircise, i se pliase, i se îngrămădise sub coastă, un măr, o felioară de pâine erau pentru el un adevărat chilipir, secreta acizi și mistuia totul cu un zel desăvârșit, apoi se strângea iarăși ghem și aștepta cu aceeași aleasă răbdare. Auzise ea despre unul care venise de la închisoare și-și pusese nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
da, vă rog. Omul așeză tava în mijlocul mesei de răchită, fără nici o ceremonie, se îndreptă de șale. Nu-i prea plăcea să fie trezit din somn noaptea. Vă doresc poftă bună. Le adusese două conserve, un cuțit, o lămâie, câteva felioare de costiță, ridichi de lună și bere. O cină pe cinste, se entuziasmă Ovidiu la vederea bucatelor. Chiar îmi era foame. Reveniră acasă a doua zi, spre seară. Intrară în apartament braț la braț. Carmina se gândea din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui Moșu', în cabina de la teatru a nevestei lui Andrei? Pentru că erau în fruntea "edificării socializde". Și de ce-o fi trebuind ca unii să plătească pentru greșeli, cînd greșelile altora nu se plătesc, deși toți și-au întreținut nu felioara de pîine, ci burta? Conștiința era mai puțin costisitoare. În ce mă privește, exemplul cel mai șocant de "încorporare a monstrului" a fost ordinul dat de nu'ș care primar de sector din București, în anul 2002, să se văruiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
simt frigul de ieri din tren, răspunde, fără fasoane, Dora. S-a făcut, revin imediat. Ciprian dispare doar pentru câteva clipe și intră încărcat cu o tavă mare pe care tronează un samovar și farfurioare cu bunătăți : zacuscă, brânză telemea, felioare de cârnaț, șuncă și tobă, mici găvănoase cu dulcețuri și miere. Totul pare să o fi așteptat pe Dora cu grijă și delicată atenție. Dragoș a trecut de dimineață pe aici, mi-a spus că o să veniți și să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
smârcuri s-au ridicat în zbor, speriate, păsări de apă. În ochiurile de apă limpede și încălzită de soare înotau cohorte de peștișori. Ne-am umflat pântecele cu zmeură dulce și parfumată, iar copiilor le-am dat și câte o felioară din pâinea pe care știam că trebuie să o drămuim, întrebându-ne când și de la cine vom primi și alte provizii. Seara ne-am scăldat în voia cea bună, nu ne privea decât soarele apunând; m-am simțit ca renăscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ies cu ochii deschiși (botezat); am intrat răsfățat, râzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărat, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele și viața îmi spuneau puțin, acum știu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat cu cei cărora le-am greșit, cu prietenii și dușmanii mei, ba și cu mine însumi.” El a uitat și a iertat, așa cum
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
sisteme de alarmă la pulberăriile nopții. *** Unghia lunii atinge harfele plopilor 1200 de carate scapără în privirile lupului hăituit printr-o plantație de fulgere negre. Cizmele vânătorilor calcă peste universul concentraționar al pânzei de păianjen. *** Pe limba ei rubinie cât felioara de portocală încearcă bufnița tăișul morții. În poligonul de tragere cineva ia pulsul unei mitraliere. *** La amiază vântul răvășește imense abajururi prin vii. În ierburile rare șerpii sună harfe de venin. Mângâietoare acoladele vinului cuprind moartea între împărtășanie și spălarea
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
și, taie felie cu felie. Pâinea-i mare, făcută-n cuptor cu lemne, se vede pe ea puțină cenușă rămasă și nervurile verzei pe care a fost pusă coca, să n-o ardă prea tare cărbunii. Din slănină taie câteva felioare pe care le așează pe-o farfurie. Ia o ceapă roșie, o curăță, îi trage un pumn zdrobind-o de lemnul mesei și-o așează lângă slănină. Pune pălincă în cele două păhărele, privește atent cuprinzând întreaga masă, își freacă
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
apartamente, București, str. Coltei 9, str. Aurora 22. 8396. Zalman Aizic, 8 apartamente, București, str. Alex. Moruzi 37. 8397. Zlotha Ștefan, 9 apartamente, București, str. Doamnei 23. 8398. Zaharia Luiza, 9 apartamente, București, str. Batiștei 1, str. Olanda 1, Într. Felioara 3, Într. Slatineanu 3. 8399. Zimbae Gogu, 7 apartamente, București, str. 14 Martie 20. 8400. Zagăr Herman, 4 apartamente, București, str. Cantemir 74. 8401. Zingirgian Alice, 7 apartamente, București, str. 6 Martie 61. 8402. Zingirgian Ervant, 6 apartamente, București, str.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
și o aruncă la picioarele ciudatei creaturi. Șobolanul (care se dovedi ulterior a fi femelă) Își mișcă botul În aer și apoi, apucând cu o lăbuță (ce semăna atât de bine cu mâna unui om, Încât Ippolit avu o tresărire) felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Gheișa“ scoase un chițcăit gingaș. „Am avea noi atâta inimă să refuzăm o doamnă?“ În fine, luând figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând o traistă de piele sub abdomen? Dar, În fond, judecă el, cangurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cât niște pepeni, altora vacile le-au fătat viței cu două și trei capete... Sfârșitul lumii e aproape“, medită el, umplându-și borcanul cu spirt Royal și Îndoindu-l cu zeama de la murături rămasă Într-o farfurie. „Mai doriți o felioară?“, se adresă el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și murăturile vă stau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aia cu debaraua, de-am râs în tot nenorocu’ meu, se uita toți și râdea și am râs și eu, că erați ca la cinema, filme d-alea de talente mute, da’, zău, dacă se cunoaște matoleala... Dar totuși, o felioară de tort. Eu l-am făcut... — Nu-mi place, ce să fac! Se va rezema și ea de bufet. Îi voi întinde țigara să și-o aprindă și pe a ei. Se va feri amuzată, crezând că vreau să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o Între dinți. Cerul gurii i se strepezise și Noimann Îl destinsese, dând pe gât un păhărel de Alexandrion, punctat cu cinci steluțe argintii. Viața, dincolo de tot felul de neplăceri și neajunsuri, Își avea farmecul ei. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se întindea, în vecinătatea mesei, o porțiune din mocheta nouă, gri-albăstruie. Nu prea vreți să auziți ce tot încerc să vă spun de o vreme încoace. Poftim? tresări Dragoș. Se întoarse spre Alexandra, dar întâmplător dădu cu privirea peste o felioară subțire de castravete, căzută de pe o tartină jos pe mochetă, chiar lângă pantoful ei. Alexandra îi urmări privirea și zâmbi ridicând ochii spre el. N-a căzut de la mine. Eu ce-mi pică în gheare nu scap! amenință ea în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să mănânc șnițele pe vremuri ca astea pe care le trăim. Nu vreau să te influențez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă scrijelitul dalelor cu bastonul acela subțirel. Bodogănea doar, supărat: „Niciodată! Niciodată!“ Popa Băncilă îl urmărea curios, neîncrezător, ușor amuzat, nedumerit. Aproape îi pierise foamea. Mai mușcă totuși din șnițel și înghiți și trei felioare de gogoșar. Mai mult mecanic. Studia fața aceluia, așa cum o prindea dintr-o parte. Nu-i fu greu să observe pe frunte, deasupra ochilor, două pete alburii, aproape rotude, nu mai mari decât ștampila parohială. Se vedea clar că locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală, ferfenițite de scrâșnetul dinților și cu potențiometrele gurilor date pe mucles. La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile fulgerând de mânie ca argintul și brațele încordate, precum niște coloane de aramă lustruită, ascultau neclintiți purtătorii de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părea focoasă și tăcut spirituală, aci somnolentă. Din această cauză era poreclită "Indolenta". Într-un anume moment, Ioana căzu între două atacuri vizuale concentrice din partea lui Pomponescu și a lui Ioanide. În vreme ce acesta din urmă dărăbănaia cu degetele, Pomponescu tăia felioare subțiri de măr și cu o scobitoare le introducea în paharul de vin al Indolentei, asigurînd-o că mărul dă o aromă deosebită băuturii. Aceasta, ținând trandafirul sub nas, privea felin din ochii ei mari, păstrând Bietul Ioanide o neutralitate echivocă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gândește la altceva. Ne așezăm, Regina îmi indică un loc pe o sofa lângă Rege. Sîntem șase persoane în cameră, plus doi chelneri tineri care, după ce pun în fața fiecăruia o farfurioară cu două triunghiulețe de pâine acoperite unul cu o felioară de somon și altul cu câteva icre negre și o coajă de lămâie, se lipesc de perete ținând un șervet alb pe braț. Conversația se leagă greu. Încep să depăn amintiri din prima mea vizită la Versoix, în 1991. La
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putea spune dintr-o privire dacă ar fi furat cineva o singură roșie. Din fericire, lungile șiruri de morminte din cimitirul alăturat Îi țineau departe. În afara beneficiilor nutritive, botanica era un subiect incitant. În dispensar, doctorul Ransome tăia și colora felioare de tulpini și rădăcini de plante, le monta sub microscopul doctorului Bowen și Îl punea pe Jim să deseneze sutele de celule și vase hrănitoare. Clasificarea plantelor era un Întreg univers de cuvinte; fiecare buruiană din lagăr avea un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]