78 matches
-
Fermionul Weyl este o particulă ipotetică propusă de matematicianul și fizicianul german Hermann Weyl în 1929, lipsită de masă și cu alte proprietăți neobișnuite. Timp de decenii s-a crezut că neutrinii sunt particule Weyl, până când, în 1998, s-a descoperit
Fermion Weyl () [Corola-website/Science/334534_a_335863]
-
până când, în 1998, s-a descoperit că aceștia au masă. În prezent nu se cunoaște existența unor astfel de particule elementare dar, în iulie 2015, o echipă de cercetători a anunțat observarea unei cvasiparticule care deține aceste proprietăți. Deși toți fermionii cunoscuți au masă, Hermann Weyl a teoretizat posibilitatea existenței unor fermioni lipsiți de masă și care posedă sarcină electrică. În iulie 2015, o echipă internațională condusă de oameni de știință de la Universitatea din Princeton, a anunțat observarea unei astfel de
Fermion Weyl () [Corola-website/Science/334534_a_335863]
-
prezent nu se cunoaște existența unor astfel de particule elementare dar, în iulie 2015, o echipă de cercetători a anunțat observarea unei cvasiparticule care deține aceste proprietăți. Deși toți fermionii cunoscuți au masă, Hermann Weyl a teoretizat posibilitatea existenței unor fermioni lipsiți de masă și care posedă sarcină electrică. În iulie 2015, o echipă internațională condusă de oameni de știință de la Universitatea din Princeton, a anunțat observarea unei astfel de particule teoretizate cu 85 de ani în urmă, într-un cristal
Fermion Weyl () [Corola-website/Science/334534_a_335863]
-
pe care cercetătorii de la Princeton l-au proiectat în colaborare cu cercetători de la Centrul de Inovație Colaborativă a Materiei Cuantice din Beijing și de la Universitatea Națională din Taiwan. Anterior, în iunie 2015, cercetătorii au publicat un studiu unde teoretizează că fermionii Weyl ar putea exista în anumite cristale, cunoscute ca „semimetale Weyl”, care pot împărți electronii din interior în perechi de fermioni Weyl care se deplasează în direcții opuse. Conform fizicianului Zahid Hasan, profesor la Universitatea din Princeton și conducătorul grupului
Fermion Weyl () [Corola-website/Science/334534_a_335863]
-
Beijing și de la Universitatea Națională din Taiwan. Anterior, în iunie 2015, cercetătorii au publicat un studiu unde teoretizează că fermionii Weyl ar putea exista în anumite cristale, cunoscute ca „semimetale Weyl”, care pot împărți electronii din interior în perechi de fermioni Weyl care se deplasează în direcții opuse. Conform fizicianului Zahid Hasan, profesor la Universitatea din Princeton și conducătorul grupului de cercetare, aceștia sunt „cărămizi” fundamentale, doi fermioni Weyl putând fi combinați pentru a obține un electron. Însă acești fermioni nu
Fermion Weyl () [Corola-website/Science/334534_a_335863]
-
cunoscute ca „semimetale Weyl”, care pot împărți electronii din interior în perechi de fermioni Weyl care se deplasează în direcții opuse. Conform fizicianului Zahid Hasan, profesor la Universitatea din Princeton și conducătorul grupului de cercetare, aceștia sunt „cărămizi” fundamentale, doi fermioni Weyl putând fi combinați pentru a obține un electron. Însă acești fermioni nu sunt particule de sine stătătoare, ci cvasiparticule care pot exista exclusiv în interiorul acestor cristale. Mai exact sunt o activitate electronică ce se comportă ca particulele obișnuite în
Fermion Weyl () [Corola-website/Science/334534_a_335863]
-
de fermioni Weyl care se deplasează în direcții opuse. Conform fizicianului Zahid Hasan, profesor la Universitatea din Princeton și conducătorul grupului de cercetare, aceștia sunt „cărămizi” fundamentale, doi fermioni Weyl putând fi combinați pentru a obține un electron. Însă acești fermioni nu sunt particule de sine stătătoare, ci cvasiparticule care pot exista exclusiv în interiorul acestor cristale. Mai exact sunt o activitate electronică ce se comportă ca particulele obișnuite în spațiul liber. Una din proprietățile speciale ale fermionilor Weyl este aceea că
Fermion Weyl () [Corola-website/Science/334534_a_335863]
-
un electron. Însă acești fermioni nu sunt particule de sine stătătoare, ci cvasiparticule care pot exista exclusiv în interiorul acestor cristale. Mai exact sunt o activitate electronică ce se comportă ca particulele obișnuite în spațiul liber. Una din proprietățile speciale ale fermionilor Weyl este aceea că aceștia nu se ciocnesc de obstacole, ci trec fie prin ele sau pe lângă ele, spre deosebire de fermionii obișnuiți, cum sunt electronii, care ricoșează atunci când se ciocnesc, generând căldură și diminuând eficiența transportului de energie. Faptul că aceștia
Fermion Weyl () [Corola-website/Science/334534_a_335863]
-
Mai exact sunt o activitate electronică ce se comportă ca particulele obișnuite în spațiul liber. Una din proprietățile speciale ale fermionilor Weyl este aceea că aceștia nu se ciocnesc de obstacole, ci trec fie prin ele sau pe lângă ele, spre deosebire de fermionii obișnuiți, cum sunt electronii, care ricoșează atunci când se ciocnesc, generând căldură și diminuând eficiența transportului de energie. Faptul că aceștia nu au masă poate însemna că pot transmite sarcina electrică mult mai repede și mai eficient decât electronii. Acest lucru
Fermion Weyl () [Corola-website/Science/334534_a_335863]
-
funcții de undă deoarece s-a efectuat ceva pentru a determina poziția unui electron, starea electronului devine o eigen-stare a poziției, ceea ce înseamnă că poziția are o valoare cunoscută. Principiul exluziunii al lui Pauli spune că nici un electron (sau alt fermion) nu poate fi în aceași stare cuantică cu altul din același atom. Wolfgang Pauli a extins principiul excluziunii al lui Pauli folosind ceea ce el a denumit "grad de libertate cuantic bivalent" pentru a descrie observațiile unui dublet, care înseamnă o
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Fock, numită și cuantificarea a doua, este o descriere a stărilor unui sistem de particule identice, utilizată în mecanica cuantică și teoria cuantică a câmpurilor. Ea reprezintă o alternativă la produsele de funcții uniparticulă simetrizate (pentru bosoni) sau antisimetrizate (pentru fermioni). Acestea sunt înlocuite prin operatori de creare și anihilare, definiți în 1927 de P.A.M. Dirac pentru un gaz de fotoni și utilizați de Pascual Jordan pentru un gaz de electroni. Teoria a fost elaborată în continuare de Vladimir Fock
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
de stare formula 1 ale unui sistem de N particule identice, considerate în primă aproximație ca dinamic independente, se construiesc, pornind de la un sistem ortonormat complet formula 2 în spațiul Hilbert al unei singure particule, prin simetrizarea (pentru bosoni) sau antisimetrizarea (pentru fermioni) produselor de tipul formula 3 Ansamblul funcțiilor generate prin acest procedeu constituie o bază în spațiul Hilbert al sistemului de N particule. Această descriere este utilizată pentru a calcula proprietățile sistemelor cu un număr redus de particule identice, cum sunt atomul
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
particule se află în starea formula 11, ... formula 12 particule se află în starea formula 13, iar în alte stări nu se află nicio particulă. Numerele de ocupare pot lua valorile 0, 1, 2, ... pentru bosoni dar numai valorile 0 și 1 pentru fermioni; evident, formula 14 Formalismul include cazul special N = 0, care nu are sens în mecanica cuantică nerelativistă, dar este omniprezent în teoria cuantică a câmpurilor, în urma proceselor de creare și anihilare de particule la energii relativiste; starea Fock respectivă, numită "starea
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
stării de vid. Presupunând că starea de vid este normată la unitate rezultatul normat la unitate este Întrucât funcția de stare pentru bosoni este simetrică, trebuie impusă condiția ca operatorii de creare și anihilare cu indici diferiți să comute: Cazul fermionilor se deosebește prin faptul că funcțiile de stare sunt antisimetrice, iar numerele de ocupare pot avea numai valorile 0 sau 1. Pentru a obține acest rezultat trebuie ca operatorii de creare și anihilare cu indici diferiți să anticomute: Starea Fock
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
că funcțiile de stare sunt antisimetrice, iar numerele de ocupare pot avea numai valorile 0 sau 1. Pentru a obține acest rezultat trebuie ca operatorii de creare și anihilare cu indici diferiți să anticomute: Starea Fock a unui sistem formula 43 fermioni identici se obține prin aplicarea repetată de operatori de creare asupra stării de vid; fiecare operator poate fi aplicat o singură dată, iar numerele de ocupare sunt toate egale cu 1: Această stare este echivalentul determinantului Slater din tratarea convențională
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
e hamiltonianul uniparticulă. Un calcul direct arată că echivalentul său în spațiul Fock este Termenul biparticulă este de forma unde formula 59 e o funcție simetrică. Reprezentarea sa în spațiul numerelor de ocupare este unde formula 61 pentru bosoni și formula 62 pentru fermioni. Trecerea de la mecanica clasică a unei particule la mecanica cuantică a aceleiași particule se face înlocuind mărimile fizice observabile prin operatori în spațiul Hilbert. Trecerea de la mecanica cuantică a unei singure particule la teoria cuantică a unui sistem de particule
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
Deși cuvântul "atom" denumea inițial o particulă care nu poate fi împărțită în particule mai mici, în utilizarea științifică modernă atomul este compus din diferite particule subatomice. Particulele constituente ale unui atom sunt electronii, protonii și neutronii; toate trei sunt fermioni. Ca excepție, atomul de hidrogen-1 nu are neutroni, iar nu are electroni. Electronul este de departe cel mai puțin masiv din aceste particule, la , cu sarcină electrică negativă și cu dimensiune care este prea mică pentru a fi măsurată folosind
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
numărul de neutroni poate varia, determinând izotopii acelui element. Numărul total de protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare cuantică în același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să ocupe o stare cuantică diferită de
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
de neutroni poate varia, determinând izotopii acelui element. Numărul total de protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare cuantică în același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să ocupe o stare cuantică diferită de toți
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
protoni și neutroni determină nuclidul. Numărul de neutroni relativ la cel de protoni determină stabilitatea nucleului, anumiți izotopi pretându-se la dezintegrare radioactivă. Protonul, electronul, neutronul sunt clasificați ca fermioni. Fermionii se supun principiului de excluziune al lui Pauli, care interzice fermionilor "identici", cum ar fi mai mulți protoni, să ocupe aceeași stare cuantică în același timp. Astfel, fiecare proton din nucleu trebuie să ocupe o stare cuantică diferită de toți ceilalți protoni, și același lucru este valabil și pentru neutronii din
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
și nucleonii sunt de fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare ca și electronii. urile sunt particule de spin 1/2, din familia de fermioni (un fermion, doi fermioni), nume generic atribuit particulelor care au proprietatea că nu se pot găsi în aceeași stare cuantică, spre deosebire de bosoni, particule cu spin întreg sau zero (0, 1, 2, ...), care au adesea rolul de mediator sau de „transportor
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
sunt de fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare ca și electronii. urile sunt particule de spin 1/2, din familia de fermioni (un fermion, doi fermioni), nume generic atribuit particulelor care au proprietatea că nu se pot găsi în aceeași stare cuantică, spre deosebire de bosoni, particule cu spin întreg sau zero (0, 1, 2, ...), care au adesea rolul de mediator sau de „transportor” de radiație
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare ca și electronii. urile sunt particule de spin 1/2, din familia de fermioni (un fermion, doi fermioni), nume generic atribuit particulelor care au proprietatea că nu se pot găsi în aceeași stare cuantică, spre deosebire de bosoni, particule cu spin întreg sau zero (0, 1, 2, ...), care au adesea rolul de mediator sau de „transportor” de radiație ( Electric field
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
răcire al acceleratorului de particule Large Hadron Collider de la CERN. . Fizicienii au creat recent un condensat fermionic din perechi de atomi fermionici ultra-reci. În anumite condiții, perechile fermionice formează molecule diatomice și se supun condensării Bose-Einstein. Pe de altă parte, fermionii (mai ales electronii supraconductoari) formează perechi Cooper, care, de asemenea, manifestă superfluiditate. Acest lucru recent cu gazele atomice ultra-reci a permis oamenilor de știință să studieze regiunea dintre aceste două extreme, cunoscută sub numele de crossover BEC-BCS. În plus, supersolidele
Superfluid () [Corola-website/Science/314338_a_315667]
-
ocupare, emisia și absorbția de radiație fiind descrise de operatori de creare și anihilare. Punctul de vedere ondulatoriu a fost introdus în același an de Jordan, care a indicat că operatorii de creare și anihilare trebuie utilizați și pentru electroni (fermioni), descriși printr-un câmp cuantic. Fermi a publicat în 1930 o versiune concisă de electrodinamică cuantică, în care electronii atomici erau descriși de ecuația relativistă a lui Dirac. La începutul deceniului 1930, electrodinamica fusese așadar reformulată conform cu principiile teoriei relativității
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]