76 matches
-
seriozitatea imbecilă, eroarea și teroarea unei istorii fără nicio noimă, ba chiar și, vorba lui André Breton, oroarea. El poate fi, desigur, o "barieră", după cum e o ghilotină. Bombă, petardă, pocnitoare sau, baremi, un bruiaj subit, râsul (cel "urât de filistini", cu un cuvânt al lui M. Ralea, mai înainte să se facă, și el, un filistin roșietic) e, îndeobște, exploziv. Explozia, însă, este scurtă și, uneori, ratând, e doar un fâs... Deschid, aici, o nouă paranteză, ca să-ți spun că
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Breton, oroarea. El poate fi, desigur, o "barieră", după cum e o ghilotină. Bombă, petardă, pocnitoare sau, baremi, un bruiaj subit, râsul (cel "urât de filistini", cu un cuvânt al lui M. Ralea, mai înainte să se facă, și el, un filistin roșietic) e, îndeobște, exploziv. Explozia, însă, este scurtă și, uneori, ratând, e doar un fâs... Deschid, aici, o nouă paranteză, ca să-ți spun că,-n toiul perestroikăi, am scris, pe-un capăt de hârtie, un mic, așa-zicând, "oracol", rămas
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
dos. Figura care focalizează această lume "întoarsă" e erosul, poemele care îl adună mai ales în partea a doua a cărții fiind foarte elocvente în privința filtrului prin care autoarea percepe lumea și poziția sa acolo: erosul e "asasinat", surîsul e "filistin", tunsoarea e asemenea "craniului" unei statui, pînze de păianjen cresc între degetele "lui", respirația e "fetidă"; așa: "Am încercat să fug/ dar, obosită, noaptea,/ îți simțeam respirația/ pe gît/ Și, descurajată,/ m-am întors/ în locul unde stăteai,/ dar n-am
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
întemeiază". Justificarea existenței omenești sub forma ei perenă este poetică. De pildă, plasând în plină lumină personajele pozitive moral, și aruncând în umbră pe cele nesemnificative sau negative, precum în Întoarcerea Fiului risipitor, Coborârea de pe cruce. Orbirea lui Samson de către filistini ș.a., Rembrandt face justiție poetică. Justiție poetică face și Rafael în tabloul Transfigurarea: Iisus situat înalt strălucește în lumina intensă, pe când în planul inferior mișună în semiobscuritate o masă de oameni înspăimântați de un copil pradă unui atac de epilepsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aruncat-o fără să catadicsească să se uite ce-i în plic - mi-am zis eu plin de aroganță și disperare - o fi zvârlit-o la gunoi fără s-o citească, o fi crezut că-s reclame tembelul, cretinul ăsta, filistinul ăsta de taică-meu. Îmi amintesc - ca să ne-ntoarcem și mai mult în timp la șirul deziluziilor mele -, îmi amintesc că într-o dimineață am aruncat o minge de baseball înspre tata și apoi am așteptat zadarnic s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
insulă și doar un drum desfundat, neasfaltat ne desparte de taverne, de magazinul general și de intrarea în tabără dinspre plaja propriu-zisă. Clio comandă în general o mâncare cât mai specifică locului. Eu iau de regulă pizza, pentru că sunt un filistin și sunt în vacanță și pot să fac tot ce-mi poftește inima. Cu vreo două zile înainte de incidentul cu salutul și sutienul de la costumul de baie, descoperisem că poluarea e atât de redusă în partea noastră de insulă, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dună mică de nisip la 3 dimineața, poți vedea albastrul și purpuriul Căii Lactee întinzându-se pe tot cerul. Nu mai văzusem niciodată Calea Lactee și mi se părea smulsă dintr-o producție științifico-fantastică a anilor ’50. Pierduți în spațiu. — Ești un filistin, zise Clio. Am încuviințat, coborând din nou privirea spre ea și trăgând prin pai o gură zdravănă de cocteil Zombie, puternic alcoolizat, așa cum se prepară la barul taberei. — Obiceiul ăsta pe care-l ai să compari lucrurile din viața reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oameni care se plictisesc singuri. Se vede ușor că Schopenhauer face aici apologia firilor introvertite în dauna celor extrovertite. Pe omul extrovertit Schopenhauer îl numește cu un cuvînt la modă pe vremea lui: Philister. Noi astăzi l-am traduce prin "filistin", dar Maiorescu îl traduce savuros prin "filistru" și păstrează termenul de-a lungul întregii cărți. Ce sunt atunci "filiștrii" din perspectiva urîtului vieții? Schopenhauer spune: filistru e tocmai cel lipsit de aptitudini intelectuale, omul care, neștiind să se bucure de
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
Ce i se opune realismului în economia intimității productive a lui Șerban Foarță? Mai puțin acel realism oniric, la mare cinste sub pana unui Leonid Dimov, pe care-l întîmpină cu ondulații ale prudenței: „Nu, nu cred că sunt un filistin onirofob, - Dumitru Țepeneag avînd, pe vremuri, amabilitatea de a vedea în mine, de nu chiar un oniric get-beget, un, cel puțin, «oniroid»". În mult mai hotărîtă măsură însă scriitura, lucrătura verbală densă, nutrită de innumerabile rezerve combinatorii, de-o inepuizabilă
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
există nici un sistem de referință privilegiat”? Sau „două spirale răsucite una împrejurul celeilate reprezintă un secret al vieții”? În locul unor astfel de fulgurații, găsim îngustimi etice și aberații sociale, în totul un talmeș- balmeș de istorioare inepte bune pentru uzul filistinilor. Din acest motiv, Sagan nu are îngăduință față de adevărul revelat în scripte. Potrivit astronomului american, contrastul dintre cît de mare e absența lui Dumnezeu în univers și cît de sufocantă e prezența lui în Biblie ar trebui să dea de
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
se pare o inechitate irespirabilă, la fel cum nu pricepe ce rost au opreliștile morale de felul celor cuprinse în decalog. Cîtă vreme vor exista interdicții, nu va exista armonie - aceasta e premisa doctrinarului „gîndirii slabe“. În aceeași logică de filistin ateu, lui Vattimo i se pare inadmisibil că, în crezul creștin, se afirmă că Iisus stă la dreapta Tatălui, ceea ce este o insultă adusă stîngii europene și implicit o ofensă adusă egalității dintre sexe: de ce neapărat Dumnezeu trebuie să fie
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
în cînd rateuri, tolerînd epave spirituale, ori există ceva vital în miezul trăirilor de credință. Apoi, Dawkins e încredințat că orice religie poate fi explicată prin cauze naturale (darwiniste sau psihologice), iar cine susține existența unui element supranatural e un filistin vetust, vrednic de a fi supus caterisirii publice. Greșeala lui Dawkins e că judecă religia dinlăuntrul teoriilor cognitive, de parcă scopul suprem al religiei ar fi cunoașterea universului. În realitate, dogmele nu au rostul de a explica lumea, ci de a
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
e că deficiența în cauză nu e defect de conformație, ci ferment înzestrat cu virtuți culturale, orice ființă cu apetit umanist fiind atinsă de o deficiență similară. E îndeajuns să constați că opusul deficienței în spirit e suficiența arogantă a filistinului contemporan: pleziristul trăind în secvențe scurte, puse cap la cap în catene de evenimente care nu culminează într-un sens sufletesc. Filistinul este plin pe dinăuntru, adică suficient în accepția deplină a termenului, și din acest motiv nu pricepe în
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
atinsă de o deficiență similară. E îndeajuns să constați că opusul deficienței în spirit e suficiența arogantă a filistinului contemporan: pleziristul trăind în secvențe scurte, puse cap la cap în catene de evenimente care nu culminează într-un sens sufletesc. Filistinul este plin pe dinăuntru, adică suficient în accepția deplină a termenului, și din acest motiv nu pricepe în ruptul capului de ce pentru deficient viața aduce cu o repetiție absurdă, de o monotonie ce amenință să fie ruinătoare. A-i pomeni
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă/ Sorbind în armonia a cetelor cerești,/ Unde, ostaș, d-aicea acol-ai și grăbit". Fragmentul selectat conține două motive cu o frecvență semnificativă în lirica romantică: 1. motivul neînțelegerii și/ sau ingratitudinii contemporanilor/filistinilor față de poet; 2. motivul apartenenței poetului la patria celestă. Primul motiv confirmă structura dualistă, contradictorie a insului romantic, oscilînd perpetuu între a fi solitar și a fi solidar. Evocîndu-l pe Cîrlova, Heliade scrie, de fapt, despre sine, anticipînd profetic, în
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
nu este încă întru totul demascat, vaca Heidegger a mai slăbit, dar laptele Heidegger se mai mulge încă. Heidegger, în pantalonii săi bufanți tociți, în fața casei-bloc din Todtnauberg, ca într-un decor, mi-a rămas în minte ca fotografie demascatoare, filistinul gânditor cu scufie neagră de Pădurea Neagră pe cap, în care s-a tot pus la fiert imbecilitatea nemțească, spunea Reger. Suntem bătrâni, am luat de-acum parte la multe mode ucigătoare, la toate aceste mode ucigătoare în artă și
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
noastră ar fi fost să murim, literalmente, de foame." Fără îndoială, în mintea lui Dalí, la acea vreme, bazându-se pe experiența lui Baudelaire și a altor genii, nu era nici o îndoială că geniul era sortit, în mod fatal, mizeriei. Filistinii, sicofanții, epigonii și mediocritățile avansau. Geniile mureau de foame. Desigur, biografii au putut citi - și au și făcut-o - orice fel de lucruri din amintirile lui Dalí cu privire la sărăcia sa de tânăr artist la începuturile vieții sale cu Gala. Ei
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
reste, mai trebuie dovedit că prietenul dumneavoastră are ceva merite. Nimeni nu i le atribuie în afară de Monsieur Stroeve. — Și atunci cum vrei să recunoști meritele? întrebă Dirk, stacojiu la față de mânie. — Există o singură cale - aceea a succesului. — Ești un filistin. Nu te pricepi deloc la artă, îi strigă Dirk. Dar gândiți-vă la marii artiști din trecut - Rafael, Michelangelo, Ingres, Delacroix - toți au avut succes. Hai să plecăm, îmi spuse Stroeve, că altfel îl ucid pe individul ăsta! XXIII L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cărți despre care nici nu auzise -, turăind liste de titluri cu ușurința unui vânzător de la Brentano’s. D’Invilliers a fost parțial păcălit și total Încântat. Fără să poarte nimănui pică, aproape că hotărâse că Princeton consta În parte din filistini mumificați și În parte din plicticoși mortali și că a da peste o persoană În stare să rostească numele lui Keats fără să se bâlbâie, dar care, evident, se spăla și pe mâini, era un eveniment. — Ai citit Oscar Wilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
antologie cu poemele lui Rupert Brooke. Căuta, Împreună cu Tom D’Invilliers, printre stelele de la Princeton pe cineva care să poată deveni Întemeietorul Marii Tradiții Poetice Americane. Populația studențească Însăși era mult mai interesantă În anul respectiv decât fusese tot Princetonul filistin de acum doi ani. Lucrurile se Învioraseră surprinzător, deși prin sacrificarea unei bune părți din farmecul spontan al anului de Început. În vechiul Princeton nu l-ar fi descoperit niciodată pe Tanaduke Wylie. Tanaduke era student În anul al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reușești? Doar nu mi-ai permis să suflu nici o vorbuliță. — Firește că nu - nu pot judeca un bărbat În timp ce vorbește. Dar Încă n-am terminat: motivul din care posezi atât de puțină Încredere În tine, cu toate că-i anunți ocazional pe filistini, cu toată seriozitatea, că ești un geniu, este că-ți atribui tot soiul de defecte Înspăimântătoare și Încerci să te menții la Înălțimea lor. De exemplu, spui mereu că ești un sclav al cocteailurilor. — Cum și sunt, de fapt. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nesiguranță, inexplicabile la o religie care explica până și necredința În termenii credinței proprii: dacă te Îndoiai de Satanei, o făceai fiindcă existența Satana voia să te Îndoiești de ea. Amory Îl văzuse pe Monsignor mergând În vizită acasă la filistini nesimțiți, citind cu nesaț romane populare și cufundându-se adânc În rutină ca să scape de acea oroare. Iar acest prelat ceva mai Înțelept, ceva mai pur, nu fusese (Amory o știa) mult mai În vârstă decât el. Acum Amory era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fericit ca Riemann dar tot așa de sărac în evenimente exterioare. Să așezăm totuși, aici, amintirea noastră dintr-o călătorie de acum 22 de ani, despre un bonom: șters și abstract ca o cifră, ușor de confundat cu oricare din filistinii micului târg universitar; putând fi văzut în fiecare dimineață pe strada principală, întorcîndu-se pe bicicletă din piață, cu coșnița prinsă de mâner, un ceas mai pe urmă, reântâlnit într-o sală a Georg-August-ei dând citire, fără convingere, unui text șovăitor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-Ce trist este totuși Stephanos...o asemenea moarte...! -Acest fel de moarte atât de crud, Denisis, este sortită sclavilor de cea mai joasă condiție ori răzvrătiților și a fost preluat de romani de la cartaginezi care nu-s alții decât urmașii filistinilor, fenicienilor, altfel spus unul din acele ,,popoare ale mării” negustori renumiți care au întemeiat colonia numită de romani Cartago pe țărmul de miazănoapte al Africii... Dar acum ce să mai spun? L-au răstignit pe învățătorul nostru... Pe Fiul lui
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
din perioada monarhiei, așa cum scrie Biblia (secolele X-VI i.Hr.) sau sunt mai recente, din epoca elenistica sau persana. Acum, istoricii și teologii au dovadă: în perioada primilor regi iudaici locuitorii acestor zone practicau o religie diferită de cea a filistinilor sau a canaanitilor. Descoperirea atestă și un stil architectural caracteristic perioadei regelui David. Ele confirmă ceea ce istoricii credeau până acum despre alcătuirea palatului regal și a Templului din Ierusalim. “Este primul oraș fortificat descoperit din perioada regelui David. Astfel, cei
REGELE DAVID, DESCOPERIRI ISTORICE de ION UNTARU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358637_a_359966]